← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Înțelepciunea lui Isus Sirah

Înțelepciunea din Gura Celui Preaînalt: Logosul Etern Stabilit în Sion

Înțelepciunea lui Isus Sirah 22-24Despre Ecclesiasticus (Commentaria in Ecclesiasticum) a Sfântului Rabanus Maurus (tradus din latina de domeniu public de Eterniseed)20 min
Deschidere
Aceste trei capitole din Ecleziasticul urcă de la micile răni ale vieții de fiecare zi spre cea mai înaltă taină a credinței noastre. În capitolul 22 înțeleptul cântărește prieteniile pe care le facem și le desfăcem; în capitolul 23 se roagă pentru o strajă asupra gurii sale; iar apoi, în capitolul 24, cartea se deschide ca o ușă, și Înțelepciunea însăși începe să vorbească: 'Am ieșit din gura Celui Preaînalt, cea întâi născută înaintea tuturor făpturilor.' Sfântul Rabanus Maurus, stareț al Fuldei în Biserica nedivizată, aude în acele cuvinte nu un lucru creat, ci pe Fiul cel veșnic. Să-l urmăm de la disciplina vorbirii la lauda Cuvântului prin care toate s-au făcut și la Fecioara în care acel Cuvânt și-a întins cortul printre noi.
Citește

Citire

Citește cu încetineală Ecleziasticul 22 până la 24 și observă cum se schimbă tonul. Versetele de început sunt practice și pământești: leneșul, copilul nedisciplinat, cearta care rupe o prietenie, sabia unui cuvânt mânios. Apoi se ridică o rugăciune în capitolul 23 - 'Doamne, Părinte și Dumnezeul vieții mele, nu mă lăsa în voia sfaturilor lor' - cerând lui Dumnezeu să pună o strajă peste buze. Iar în cele din urmă capitolul 24 se înalță în slavă, pe măsură ce Înțelepciunea se laudă pe sine în adunarea sfinților și își urmează cursul de la inima Tatălui în Sion, în Ierusalim, în plinătatea Bisericii. Citește-l ca pe o singură înălțare: de la rănile limbii, la rugăciunea celui pocăit, la imnul Cuvântului.
Studiu
Rabanus ne învață mai întâi cât de fragile și de prețioase sunt legăturile omenești. Despre cearta care risipește un prieten ca pe o pasăre înspăimântată scrie că precum zborul unei păsări este doborât de lovitura unei pietre, tot așa și puterea prieteniei se desface printr-un cuvânt de ocară. Însă împotriva acestei fragilități el pune singura legătură pe care nimic nu o poate rupe - sufletul unit cu Hristos și cu apostolii Săi. Citind cadrul de lemn așezat în temelia unei clădiri ca pe inima credincioasă așezată în Biserică, spune credința în patima lui Hristos din inimile credincioșilor, unită cu învățătura apostolilor, face o clădire nedezlegată a Bisericii, strâns legată prin lipiciul adevăratei milostiviri. Diferența dintre cele două este disciplina gurii, pe care capitolul 23 o face tema sa cea mare. Comentând chemarea de a păzi disciplina cuvintelor, Rabanus trasează limpede hotarul: Căci cel ce își păzește gura își păzește sufletul de necaz. Astfel rugăciunea din Sirah 23 - 'nu mă lăsa în voia sfaturilor lor' - este rugăciunea fiecărui creștin care știe că nu poate păstra tăcerea prin propria putere, ci trebuie să se întoarcă la Cel ce l-a făcut.
Considerați

Cugetare

Acum capitolul 24 își dezvăluie taina, iar aici Părinții din Răsărit și din Apus, cu Rabanus printre ei, citesc Înțelepciunea nu ca pe o făptură, ci ca pe Fiul cel veșnic. Chiar de la început o numește fără ocol: Înțelepciunea vorbește, adică Hristos Fiul lui Dumnezeu, puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu, prin care toate făpturile sunt rânduite. Când Înțelepciunea spune 'Am ieșit din gura Celui Preaînalt', Rabanus păzește taina cu grijă, ca nu cumva cineva să-și închipuie că Fiul a fost făcut: De aceea Înțelepciunea, care este Hristos Fiul lui Dumnezeu, vrând să arate că, după dumnezeirea Sa, nu a fost creat din lucruri existente sau chiar din nimic, ci a fost născut din ființa lui Dumnezeu Tatăl. Aceasta este nașterea cea veșnică pe care Biserica o mărturisește în Crez: lumină din lumină, născut, nu făcut. Și apoi aceeași Înțelepciune coboară. Citind tronul 'într-un stâlp de nor' ca pe cele două firi ale Domnului, Rabanus ne îndreaptă spre Fecioara care este Tronul Înțelepciunii: firea omenească se arată pentru că trupul pe care Fecioara Maică l-a zămislit de la Duhul Sfânt și l-a născut nu a fost apăsat de povara vreunui păcat, nici legat de plăcerile și dorințele lucrurilor pământești, ci a fost înălțat de puterea de sus. Logosul care a ieșit de la Tatăl își întinde cortul în Preacurata Născătoare de Dumnezeu și prin ea își ia sălășluirea printre noi - în Sion, în Biserică. Căci când Înțelepciunea spune 'în Sion am fost așezată', Rabanus răspunde: Sion și Ierusalim nu înseamnă deci nimic altceva decât cetatea lui Dumnezeu, adică sfânta Biserică, care este zidită de la primii aleși până la ultimii. Imnul Înțelepciunii este astfel întreaga Evanghelie în miniatură: Fiul născut din Tatăl înainte de veacuri, născut din Fecioară în timp și rămânând veșnic în adunarea deplină a sfinților.
Răspunde

Răspuns

Cum vom răspunde unei asemenea Înțelepciuni? Sirah 24 însuși ne dă răspunsul, chemându-ne să venim și să ne umplem. Rabanus aude în acea chemare însăși glasul Mântuitorului: Cu afecțiune de mamă înțelepciunea își îndeamnă fiii să se grăbească la ea, ca să se îmbogățească prin darul ei și să se învioreze prin ajutorul ei. A te apropia de Hristos, Înțelepciunea lui Dumnezeu, înseamnă a primi izvorul oricărui bine, căci în El singur se nasc virtuțile noastre. După cum spune Rabanus, Înțelepciunea lui Dumnezeu, deci, care este Hristos, este maica iubirii frumoase și obârșia tuturor virtuților, pentru că prin harul Său afecțiunea adevăratei milostiviri, frica mântuitoare, înțelegerea cunoștinței duhovnicești și nădejdea vieții veșnice și a bucuriei viitoare se nasc în inimile aleșilor. Astfel răspunsul nostru nu este mai întâi să facem, ci să venim și să ne umplem - să păzim gura, să păstrăm credincioșia față de prieten și de aproapele și, mai presus de toate, să ne grăbim la Cuvântul care ne cheamă, ca din plinătatea Lui să primim har peste har.
Roagă-te

Rugăciune

O, Hristoase Dumnezeul nostru, Înțelepciune veșnică a Tatălui, Tu care ai ieșit din gura Celui Preaînalt înaintea tuturor făpturilor și ai fost așezat în Sion, sfânta Biserică: prin rugăciunile Preacuratei Tale Maici, Născătoarea de Dumnezeu și Tron al Înțelepciunii, în care Ți-ai întins cortul printre noi, pune o strajă peste buzele noastre, leagă rănile pe care le-am făcut și atrage-ne să ne grăbim la Tine. Umple-ne din plinătatea Ta, ca în iubirea poruncilor Tale să nu fim rușinați și numără-ne la urmă în adunarea deplină a sfinților Tăi. Căci Tu ești Pâinea care satură și este dorită tot mai mult, și Ție înălțăm slavă, împreună cu Tatăl Tău cel fără de început și cu Duhul Tău preasfânt și bun și de viață dătător, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Despre Ecclesiasticus (Commentaria in Ecclesiasticum) a Sfântului Rabanus Maurus (tradus din latina de domeniu public de Eterniseed) · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →