Eterniseed › Curriculum › Ieremia
Ieremia 43-44 — cu Ioan Calvin
Deschidere
Comentariul lui Ioan Calvin la Ieremia 43-44 înfruntă refuzul încăpățânat al poporului lui Dumnezeu de a asculta avertismentul profetic. În aceste capitole, rămășița lui Iuda, în ciuda sfatului divin clar, alege calea spre Egipt. Expunerea lui Calvin dezvăluie adâncimea mândriei omenești și suveranitatea lui Dumnezeu asupra planurilor chiar și rebele. Cuvintele sale ne îndrumă să ne examinăm propriile inimi atunci când Cuvântul lui Dumnezeu înfruntă dorințele noastre. Această lecție ne invită să ascultăm din nou vocea profetului prin expunerea atentă a lui Calvin.
Citește
Acordă-ți acum timp să citești capitolele 43 și 44 din Ieremia încet și cu rugăciune. Observă insistența poporului de a merge în Egipt și credincioșia continuă a profetului în mijlocul opoziției. Permite narațiunii să expună tensiunea dintre planurile omenești și îndrumarea divină. Revino la aceste capitole adesea pe măsură ce comentariul lui Calvin le dezvăluie înțelesul.
Studiu
Studiază
Calvin începe prin a descrie răspunsul încăpățânat al poporului la avertismentul profetului.
Aici profetul continuă cu partea rămasă a narațiunii. El spune că întregul popor a perseverat cu încăpățânare în planul lor rău, astfel încât el nu a realizat nimic prin avertismentul și protestul său. Acum această prostie a poporului era monstruoasă; căci ei aflaseră prin experiență credincioșia profetului timp de mulți ani; și mai mult, veniseră la el pentru că credeau că el era un slujitor credincios și aprobat al lui Dumnezeu. El nu le răspunsese doar în numele lui Dumnezeu, ci, cunoscând împietrirea lor, adăugase proteste care ar fi putut mișca chiar și pietrele. Dar el se adresase surzilor; și de aici apare că ei erau cu totul fascinați de diavol. Și astfel să învățăm să nu ne batem joc de Dumnezeu, nici să nu aducem o inimă dublă când întrebăm despre voia Sa, ci să ne lăsăm conduși de Cuvântul Său.Calvin examinează apoi caracterul lui Iohanan, fiul lui Careea, și al tovarășilor săi.
Acum el spune că, după ce terminase de vorbit întregului popor, așa cum Dumnezeu poruncise, atunci Iohanan, fiul lui Careea, și Azaria, fiul lui Osaia, fiind cei dintâi printre ei, au vorbit împotriva lui. Cât despre Azaria, nu putem ști cu certitudine ce a fost. Dar avem aici în Iohanan, fiul lui Careea, un exemplu demn de remarcat. Am văzut că el era un om îndrăzneț, înțelept și prudent, și de asemenea cu o minte dreaptă. Pe scurt, când luăm în considerare ce a spus profetul mai înainte despre el, nu putem decât să credem că el era prin natură un om eroic; ba chiar, când este comparat cu Godolia, care, în același timp, era un om excelent și pe care profetul l-a împodobit cu laude înalte, el totuși l-a depășit cu mult. Godolia, într-adevăr, avea o fire blândă, era curajos în protejarea poporului, era un om de integritate; și, în plus, era un tată pentru popor și s-a purtat astfel când lucrurile erau într-o stare fără speranță, încât, dincolo de așteptările tuturor, a adunat rămășița poporului; și am văzut de asemenea că prin eforturile sale profetul fusese eliberat de la moartea iminentă. Dar Iohanan, fiul lui Careea, fusese un ajutor remarcabil pentru el, venind la el de bunăvoie și oferindu-i ajutorul său; și mai mult, l-a avertizat cu credincioșie și prudență să se ferească de perfidia acelui om fără principii, de care a fost ucis mai târziu. Godolia a căzut prin credulitate extremă. Iohanan, deci, fiul lui Careea, avea o mai mare aparență de excelență decât arătase Godolia. Dar ce declară acum Duhul lui Dumnezeu despre el și asociații săi? Ei sunt numiți mândri și încăpățânați. Vedem deci că unii oameni excelează în măreție de minte și totuși sunt de o fire refractară; și acesta este de cele mai multe ori cazul într-o stare tulburată a lucrurilor. Căci unii ies în față cu un curaj minunat; dar când lucrurile nu se potrivesc cu dorințele lor, devin feroce și se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu și a oamenilor și, în plus, nu vor suporta niciodată să fie aduși sub supunere. Așa era deci Iohanan, fiul lui Careea: la un moment dat a arătat o virtute extraordinară, dar în cele din urmă a apărut ce era el cu adevărat.Despre acuzația conducătorilor împotriva lui Ieremia, Calvin scrie:
Profetul, cu autoritatea unui judecător, declară că el și asociații săi erau mândri: atunci Azaria, fiul lui Osaia, și Iohanan, fiul lui Careea, și toți bărbații mândri, au spus: Minciună vorbești. Aceasta era extrem de insolent și plin de reproș; căci ei mărturisiseră de curând că îl considerau pe Ieremia slujitor credincios al lui Dumnezeu și că vor primi orice ar aduce el ca oracol adevărat al lui Dumnezeu; dar acum îl acuză de minciună! cât de mare era această prezumție! Dar de aici apare cât de adânci și variate și cât de întortocheate sunt ascunzișurile care sunt în inimile oamenilor; căci la un moment dat ei rostesc cuvinte dulci, iar apoi nu rostesc decât venin. Astfel, din aceeași gură, ca să zicem așa, aproape în același moment, iese ce este dulce; și ce este amar.Calvin subliniază mai târziu vinovăția colectivă a conducătorilor și a poporului deopotrivă.
Profetul arătase îndeajuns că Iohanan, fiul lui Careea, și ceilalți nu întrebase în bună credință pe profet care era voia lui Dumnezeu; căci când au văzut că sfatul lui Dumnezeu nu se armoniza cu dorința lor rea și nebună, s-au ridicat împotriva profetului. Dar el condamnă acum mai clar încăpățânarea lor de a nu asculta de Dumnezeu; și se spune cu emfază că ei nu au ascultat de glasul lui Dumnezeu, pentru că au negat că Dumnezeu vorbise. Deși atunci ei căutau să se eschiveze, Ieremia, pe de altă parte, declară că el era un interpret adevărat al voii lui Dumnezeu, că nu anunțase nimic decât ce venise de la Dumnezeu. El îi aduce apoi pe toți ca vinovați, conducătorii și întregul popor, ca niciun om să nu creadă ciudat că bărbați nevinovați, dornici să se supună lui Dumnezeu, au fost mânați în Egipt. De aceea profetul arată aici că toți erau implicați în același păcat, deoarece conducătorii singuri nu s-au împotrivit oracolului, ci și întregul popor. Urmează acum,
Considerați
Consideră
Calvin reflectă asupra reproșurilor pe care slujitorii lui Dumnezeu trebuie să le îndure.
Dar vedem că slujitorii lui Dumnezeu au fost întotdeauna expuși la reproșuri extreme, chiar când au arătat cea mai mare integritate. Dacă deci, în ziua de azi, auzim de rapoarte rele, după ce am trudit să acționăm cu dreptate, nu ar trebui să ni se pară un lucru greu sau nou să le suportăm cu răbdare. Trebuie, într-adevăr, să facem ce putem ca să oprim gurile celor răuvoitori și răi; nici nu trebuie să dăm prilej, cum ne îndeamnă Pavel, celor răuvoitori. Dar când ne-am împlinit datoria cu credincioșie, dacă totuși câinii latră la noi, dacă suntem încărcați cu multe reproșuri și crime, să învățăm să le îndurăm cu răbdare. Aceasta, deci, trebuie făcut de noi, deoarece vedem că Baruh a fost acuzat de perfidie și cruzime extremă.Calvin arată mai departe cum Dumnezeu îndrumă suveran chiar și evenimentele nedorite pentru scopurile Sale.
Dar deoarece nimic nu se întâmplă decât prin scopul lui Dumnezeu, așa din această profeție apare că Dumnezeu a rânduit coborârea slujitorului Său și că el nu era atât de supus voii celor răi, încât să nu fie totdeauna condus de influența ascunsă a lui Dumnezeu; căci era voia lui Dumnezeu să aibă un vestitor chiar în mijlocul Egiptului, ca să declare iudeilor ce urma să fie. Învățătura lui, într-adevăr, nu le era de vreun folos; dar era scopul lui Dumnezeu să-i mâne ca într-o nebunie, întrucât răutatea lor era cu totul de neîndreptat; căci este un lucru mai greu pentru cei răi să audă glasul lui Dumnezeu când amenință cu răzbunare, decât să simtă mâna Lui. Când, deci, cei necredincioși evită Cuvântul lui Dumnezeu, ei sunt totuși constrânși, voind sau nevrând, să audă ce resping cu voia, și anume că Dumnezeu va fi judecătorul lor. Profetul a fost deci trimis, potrivit scopului ascuns al lui Dumnezeu, în Egipt, ca să-și îndeplinească acolo chemarea obișnuită și să continue în descărcarea slujbei sale și să-și continue acolo lucrarea profetică.
Răspunde
Unde în viața ta simți rezistență față de un cuvânt clar de la Dumnezeu? Cum s-ar putea deghiza mândria ca un sfat prudent? Cum ar arăta să-ți predai planurile pe deplin îndrumării Domnului astăzi?
Roagă-te
Doamne Dumnezeul nostru, care îndrumi în mod suveran treburile națiunilor și rămâi credincios Cuvântului legământului Tău, dă-ne inimi smerite ca să primim și să ascultăm poruncile Tale fără dispute sau voință proprie. Păzește-ne de mândria și necredința care au alungat rămășița lui Iuda în Egipt și învață-ne să ne încredem în scopurile Tale ascunse când împrejurările par nesigure. Prin Duhul Tău, formează în noi o ascultare sinceră care să onoreze numai Numele Tău. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →