Eterniseed › Curriculum › Ioan
Pâinea vieții din ceruri
Deschidere
În Comentariul Sfântului Chiril al Alexandriei la Evanghelia după Ioan suntem conduși capitol cu capitol în taina Cuvântului întrupat. Capitolul șase desfășoară semnele pâinilor și ale mării, apoi deschide cuvântarea despre pâinea vie care coboară din cer. Viziunea alexandrină a lui Chiril ține ochii sufletului ațintiți asupra Unuia-Născut care împărtășește viața Tatălui și se dă pe sine pentru viața lumii. Prin citirea sa atentă învățăm să-L primim pe Fiul nu ca pe un străin, ci ca pe adevărata pâine care hrănește spre viața veșnică. Același Duh care l-a călăuzit pe evanghelist călăuzește și acum Biserica, atrăgând credincioșii la contemplarea Domnului întrupat.
Citește
Citire
Să se citească cu încetineală și cu evlavie textul sfânt al capitolului șase din Ioan. Să luăm aminte la hrănirea mulțimii, la umblarea pe ape și la cuvintele Domnului despre pâinea care dă viață lumii. Să îngăduim mărturiei evanghelistului să pregătească inima pentru contemplarea mai adâncă oferită de Sfântul Chiril al Alexandriei.
Studiu
Chiril deschide asupra răspunsului la primul semn prin
Cei care au fost în stare să înțeleagă lucrurile dumnezeiești s-au minunat de minune, fiind călăuziți de rațiunea omenească și nu fiind cuprinși de o nesimțire bestială, precum anumiți evrei nelegiuiți care, în loc să se folosească de semnele săvârșite, au fost vătămați chiar în puterea de a judeca drept. Căci ei hotărâseră deja să-L ucidă cu pietre pe Iisus pentru că El apărea adesea ca un făcător de minuni. Cu mult mai mare decât nebunia lor au fost aceia care s-au minunat de minune și, prin acest singur semn mare, ajunseseră deja cu înțelepciune la convingerea că Acesta este cu adevărat Prorocul despre care s-a vestit că va veni în lume. Observă din nou ce deosebire se arată prin aceasta între poporul lui Israel și cei care locuiau în afara Iudeei. Cei dintâi, deși spectatori ai multor semne minunate, nu s-au arătat doar cruzi și neomenoși, ci au și uneltit fărădelege să-L ucidă pe Cel care purta de grijă mântuirii lor potrivite, alungându-L din cetatea și din țara lor prin nebunia lor neînfrânată. Cei însă care locuiau în afara Ierusalimului și erau socotiți de aceea străini, la un singur semn L-au slăvit și au hotărât că trebuie să primească cu credință neîndoielnică o înțelegere nobilă despre El. Din pricina tuturor acestora, Israel s-a osândit pe sine pe drept și s-a supus în cele din urmă de bunăvoie lepădării, în timp ce neamurilor le-a revenit, dimpotrivă, să primească mila și dragostea lui Hristos de sus.Chiril desfășoară apoi arătarea lui Hristos pe ape prin
Când fuseseră despărțiți de uscat printr-o mare depărtare și era firesc să deznădăjduiască de mântuire - se aflau deja în mijlocul mării - atunci în clipa aceea are loc arătarea cea mai dorită a lui Hristos către ei; căci putea să le dea celor ce pier mântuirea cea mai mult dorită, când frica le tăiase deja orice nădejde de viață. Și li Se arată lor într-un chip minunat, care a fost rânduit spre cel mai mare folos al lor. Ei sunt cuprinși de frică, aflându-se în mijlocul mării și văzându-L pe Iisus umblând chiar pe apă, și la frică adaugă uimire; dar Hristos îi eliberează îndată de cele întâmplate, zicând: 'Eu sunt; nu vă temeți'. Cu adevărat, orice frică trebuie să se depărteze departe, iar cei în mijlocul cărora Hristos era deja trebuie să fie mai presus de orice primejdie. De aceea și noi trebuie să învățăm din aceasta să avem în ispite o dispoziție încrezătoare și curajoasă a sufletului și să posedăm o nădejde statornică și tare în Hristos, fiind neclintiți în așteptarea bună a mântuirii depline, chiar dacă multe temeri de încercare ne-ar asalta.Trecând la cuvântarea însăși, Chiril Îl înfățișează pe Domnul ca pâinea vieții prin
În aceste cuvinte se poate vedea limpede împlinirea celor vestite de Isaia: 'Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am arătat celor ce nu întrebau de Mine. Am zis: 'Iată-Mă', unui neam care nu chema numele Meu. Mi-am întins mâinile toată ziua către un popor neascultător și împotrivitor'. Îndepărtând orice acoperământ de pe cuvântare și dezbrăcând, ca să zicem așa, haina ei cea din afară, El Se descoperă pe Sine deschis evreilor, zicând: 'Eu sunt pâinea vieții', ca ei să știe că, dacă doresc să se ridice deasupra stricăciunii și să fie izbăviți de moartea care a venit prin călcarea poruncii, trebuie să vină la Cel care are putere să dea viață, care distruge stricăciunea și desființează moartea - căci toate acestea aparțin prin fire Vieții însăși.Chiril contemplă apoi jertfirea trupului pentru viața lumii prin
Eu mor, zice, pentru toți, ca să înviu pe toți prin Mine Însumi, și Mi-am făcut propriul Trup răscumpărare pentru trupul tuturor; căci moartea trebuie să moară în moartea Mea, iar firea omenească căzută va învia împreună cu Mine. Din această pricină M-am făcut om asemenea vouă, din sămânța lui Avraam, ca să fiu asemenea fraților Mei în toate. Fericitul Pavel, înțelegând drept cele spuse de Hristos, declară: 'Fiindcă pruncii au fost părtași la carne și sânge, și El Însuși a fost deopotrivă părtaș la ele, ca prin moarte să-l nimicească pe cel ce avea stăpânirea morții, adică pe diavolul'. Altfel era cu neputință ca cel ce deținea stăpânirea morții și moartea însăși să fie nimiciți, fără ca Hristos să Se fi dat pe Sine pentru noi ca răscumpărare pentru toți, unul pentru toți. De aceea, în Psalmi, aducându-Se pe Sine pentru noi ca jertfă fără pată lui Dumnezeu Tatăl, zice: 'Jertfă și prinos nu ai voit, dar trup Mi-ai pregătit... Iată, vin; în sulul cărții este scris despre Mine; voiesc să fac voia Ta, Dumnezeule'.
Considerați
Cugetare
Chiril insistă asupra cinstei consubstanțiale aduse de Fiul Tatălui prin
Fiind de o astfel de fire, El cinstește pe Tatăl; nu râde de aceasta, omule, nici nu-ți atrage pedeapsă disprețuind în necunoștință ceea ce nu merită deloc dispreț. Se cuvine să ne minunăm de El chiar și pentru aceasta, că cinstește și iubește pe Cel ce L-a născut; căci orice formă de virtute are ca izvor și rădăcină Ființa cea mai înaltă. Binele mai întâi arătat în ea se revarsă și în noi, care suntem făcuți după chipul ei. De aceea Legiuitorul a declarat că trebuie să cinstim pe tată și pe mamă și a rânduit o răsplată preaminunată, recunoscând aceasta ca pe cea mai mare dintre fapte și atât de lipsită de orice reproș încât devine chiar pricina unei vieți lungi. Așadar, după cum prin supunere și ascultare față de părinți nu ni se arată că suntem de o fire alta decât a lor, ci, fiind oameni din oameni și păstrând definiția desăvârșită a omenității, ne străduim să aducem ascultarea ca pe o virtute slăvită, tot așa trebuie să gândim și despre Tatăl și despre Fiul. Fiind ceea ce este - limpede Dumnezeu din Dumnezeu, Desăvârșit din Desăvârșit, pecetea neschimbată a ființei Celui ce L-a născut - El nu poate gândi nimic altceva decât ceea ce gândește Acela al cărui Fiu și Sfat și Cuvânt este. El nu poate voi decât ceea ce voiește Tatăl, fiind ținut împreună cu Tatăl, ca să zicem așa, prin aceleași legi ale consubstanțialității în voirea tuturor bunurilor.Despre dăruirea vieții El urcă la identitatea firească a Unuia-Născut cu Cel ce L-a născut prin
Totuși trebuie să se ia aminte și la aceasta, că ceva cu totul demn de luat în seamă se află în credința în Fiul: ea are viața ca răsplată. Iar dacă Tatăl și Dumnezeu este cunoscut în Fiul așa cum este El prin fire, cine poate îndura atunci pe aceia care Îl așază în afara ființei Tatălui și își îndreaptă limba neînfrânată spre o asemenea hulă? Declarând că este în stare să readucă la viață ceea ce a căzut în moarte, El urcă îndată și fără nici o mijlocire la identitatea firească cu Cel ce L-a născut; căci a da viață este lucrarea proprie vieții, iar dacă Tatăl este Viață prin fire, atunci fără îndoială că Cel care este din El prin fire, adică Unul-Născut, trebuie să fie înțeles ca Viață.
Răspunde
Răspuns
Cum mă invită smerenia Cuvântului întrupat să caut slava în smerenie mai degrabă decât în cinstirile omenești? În ce fel întărește arătarea lui Hristos pe ape nădejdea mea când încercările par să taie orice alt refugiu? Unde sunt condus de Tatăl ca să mă hrănesc cu Fiul ca cu adevărata pâine care singură dăruiește viața veșnică?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Iisuse Hristoase, Care ai coborât din ceruri ca adevărata Pâine a Vieții, hrănește sufletele noastre cu Preacuratul Tău Trup și cu scumpul Tău Sânge, ca să rămânem în Tine și Tu în noi spre viața veșnică. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu și ale tuturor sfinților, păzește-ne de necredință și ne dăruiește să ne împărtășim cu vrednicie de Sfintele Tale Taine cerești. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →