← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Geneza

Geneza 49-50 — cu Matei Henry

Geneza 49-50Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Comentariul lui Matei Henry la Geneza 49–50 ne invită în clipele finale ale vieții lui Iacov, unde cuvintele profetice modelează destinul semințiilor lui Israel. Prin expunerea atentă a lui Henry auzim atât greutatea binecuvântărilor străvechi cât și avertismentele sobru care le însoțesc. Reflecțiile sale ne îndrumă să primim Scriptura nu doar ca istorie, ci ca sfat viu pentru propriile noastre case și moșteniri. Pe măsură ce deschidem aceste capitole astăzi, ne pregătim să ascultăm cu aceeași reverență pe care fiii lui Iacov au arătat-o la căpătâiul tatălui lor.
Citește
Întoarce-te acum la Geneza 49 și 50. Lasă cuvintele profeției lui Iacov de pe patul de moarte și relatarea înmormântării sale să te învăluie. Observă cum fiecare fiu primește atât un portret al caracterului cât și o privire asupra moștenirii viitoare. Citește încet, permițând ritmului binecuvântării și mustrării să se așeze în duhul tău înainte de a ne întoarce la perspectivele lui Henry.
Studiu

Studiază

Henry începe prin a detalia prefața profeției lui Iacov. Aici este, I. Prefața profeției, în care, 1. Adunarea este chemată împreună (v. 2): Adunați-vă împreună; să fie chemați toți de la îndeletnicirile lor, ca să vadă pe tatăl lor murind și să audă cuvintele lui de pe patul de moarte. Era o mângâiere pentru Iacov, acum când murea, să vadă toți copiii lui în jurul lui și niciunul lipsă, deși uneori se crezuse lipsit de ei. Le-a fost de folos să-l îngrijească în ultimele clipe, ca să învețe de la el cum să moară, precum și cum să trăiască: ceea ce spunea fiecăruia, spunea în auzul tuturor celorlalți; căci putem profita de mustrările, sfaturile și mângâierile care sunt destinate în principal altora. Chemarea lui repetată de a se aduna împreună arăta atât o poruncă pentru ei de a se uni în dragoste (să rămână împreună, să nu se amestece cu egiptenii, să nu părăsească adunarea lor), cât și o prezicere că nu vor fi despărțiți unii de alții, precum fiii lui Avraam și ai lui Isaac, ci vor fi uniți și vor alcătui un singur popor. 2. Se dă o idee generală despre discursul intenționat (v. 1): Ca să vă spun ce vi se va întâmpla (nu persoanelor voastre, ci posterității voastre) în zilele din urmă; această prezicere va fi de folos celor care vor veni după ei, pentru întărirea credinței lor și îndrumarea căii lor, la întoarcerea în Canaan și așezarea acolo. Nu putem spune copiilor noștri ce li se va întâmpla lor sau familiilor lor în această lume; dar le putem spune, din Cuvântul lui Dumnezeu, ce li se va întâmpla în ziua cea din urmă a tuturor, după cum se poartă în această lume. 3. Se cere atenție (v. 2): 'Ascultați-l pe Israel, tatăl vostru; Israel, care a biruit cu Dumnezeu, să biruiască și asupra voastră.' Notă: Copiii trebuie să asculte cu sârguință ce spun părinții lor evlavioși, mai ales când aceștia mor. Ascultați, copii, învățătura unui tată, care poartă cu sine atât autoritate cât și afecțiune, Pilde iv. 1. Henry examinează apoi profeția despre Ruben. II. Profeția despre Ruben. Începe cu el (v. 3, 4), căci era întâiul născut; dar prin săvârșirea necurăției cu soția tatălui său, spre marele oprobriu al familiei căreia ar fi trebuit să-i fie podoabă, a pierdut prerogativele dreptului de întâi născut; și tatăl său pe patul de moarte îl degradează solemn aici, deși nu-l leapădă nici nu-l dezmoștenește: va avea toate privilegiile unui fiu, dar nu ale unui întâi născut. Avem motive să credem că Ruben s-a pocăit de păcatul său și i-a fost iertat; totuși a fost o faptă necesară de dreptate, în detestarea ticăloșiei și ca avertisment pentru alții, să pună acest semn de ocară asupra lui. Acum, potrivit metodei degradării, 1. Iacov pune asupra lui podoabele dreptului de întâi născut (v. 3), ca el și toți frații săi să vadă ce a pierdut și, în aceasta, să vadă răul păcatului: ca întâi născut, era bucuria tatălui său, aproape mândria lui, fiind începutul puterii sale. Cât de binevenit a fost părinților săi, numele lui arată: Ruben, Vedeți un fiu. Lui îi aparțineau excelența demnității peste frații săi și o anumită putere asupra lor. Hristos Isus este întâiul născut între mulți frați și Lui, de drept, Îi aparțin puterea și demnitatea cea mai excelentă: Biserica Sa, prin El, este o biserică a întâilor născuți. 2. Apoi îl dezbracă de aceste podoabe (v. 4), îl ridică ca să-l doboare, prin acel singur cuvânt: 'Nu vei excela; vei avea ființă ca seminție, dar nu excelență.' Niciun judecător, profet sau prinț nu se găsește din acea seminție, nici nicio persoană de renume în afară de Datan și Abiram, care s-au remarcat prin răzvrătirea lor nelegiuită împotriva lui Moise. Acea seminție, neținând să exceleze, a ales cu umilință o așezare dincolo de Iordan. Ruben însuși pare să fi pierdut toată influența asupra fraților săi la care dreptul de întâi născut îl îndreptățea; căci când le-a vorbit, ei nu l-au ascultat, cap. xlii. 22. Cei care nu au înțelegere și spirit să susțină onorurile și privilegiile nașterii lor le vor pierde curând și vor păstra doar numele lor. Caracterul fixat asupra lui Ruben, pentru care este pus sub acest semn de infamie, este că era nestatornic ca apa. (1.) Virtutea lui era nestatornică; nu avea stăpânire asupra sa și asupra propriilor apetituri: uneori era foarte regulat și ordonat, dar alteori devenea în cele mai sălbatice căi. Notă: Nestatornicia este ruina excelenței oamenilor. Oamenii nu prosperă pentru că nu se fixează. (2.) Onoarea lui, în consecință, era nestatornică; a plecat de la el, s-a risipit în fum și a devenit ca apa vărsată pe pământ. Notă: Cei care își aruncă virtutea nu trebuie să aștepte să-și salveze reputația. Iacov îl acuză în mod deosebit de păcatul pentru care a fost astfel dezonorat: Te-ai suit în patul tatălui tău. Era patruzeci de ani de când săvârșise acest păcat, totuși acum este amintit împotriva lui. Notă: Timpul nu va șterge de la sine vina niciunui păcat de pe conștiință, așa că există unele păcate ale căror pete nu le va șterge de pe numele bun, mai ales păcatele poruncii a șaptea. Păcatul lui Ruben a lăsat o marcă de neșters de infamie asupra familiei sale, o ocară care a fost o rană ce nu putea fi vindecată fără o cicatrice, Pilde vi. 32, 33. Să nu facem niciodată rău, și atunci nu trebuie să ne temem că ni se va spune despre el. Apoi, Henry se îndreaptă spre glorioasele preziceri pentru Iuda. Lucruri glorioase sunt spuse aici despre Iuda. Menționarea crimelor celor trei fii mai mari ai săi nu-l scosese pe patriarhul muribund din dispoziție atât de mult încât să nu aibă o binecuvântare gata pentru Iuda, căruia îi aparțineau binecuvântările. Numele lui Iuda înseamnă laudă, în aluzie la care spune: Tu ești acela pe care frații tăi te vor lăuda, v. 8. Dumnezeu a fost lăudat pentru el (cap. xxix. 35), lăudat de el și lăudat în el; și de aceea frații săi îl vor lăuda. Notă: Cei care sunt pentru Dumnezeu o laudă vor fi lauda fraților lor. Se proorocește că, 1. Seminția lui Iuda va fi biruitoare și de succes în război: Mâna ta va fi în gâtul vrăjmașilor tăi. Aceasta s-a împlinit în David, Ps. xviii. 40. 2. Va fi superioară celorlalte seminții; nu doar în sine mai numeroasă și mai ilustra, ci având o stăpânire asupra lor: Copiii tatălui tău se vor pleca înaintea ta. Iuda era dătătorul de legi, Ps. lx. 7. Acea seminție a condus avangarda prin pustiu și în cucerirea Canaanului, Jud. i. 2. Prerogativele dreptului de întâi născut pe care Ruben le pierduse, excelența demnității și puterii, au fost astfel conferite lui Iuda. Observă: 'Frații tăi se vor pleca înaintea ta și totuși te vor lăuda, socotindu-se fericiți că au un comandant atât de înțelept și îndrăzneț.' Notă: Onoarea și puterea sunt atunci o binecuvântare pentru cei care le au când nu sunt invidiate, ci lăudate și aclamate și supuse cu bucurie. 3. Va fi o seminție puternică și curajoasă și astfel calificată pentru comandă și cucerire: Iuda este un pui de leu, v. 9. Leul este regele fiarelor, teroarea pădurii când răcnește; când își prinde prada, nimeni nu poate rezista; când se ridică de la pradă, nimeni nu îndrăznește să-l urmărească pentru a o răzbuna. Prin aceasta se prezice că seminția lui Iuda va deveni foarte formidabilă și nu doar va obține mari victorii, ci va bucura în pace și liniște ceea ce a fost obținut prin acele victorii — că vor face război nu de dragul războiului, ci de dragul păcii. Iuda este comparat nu cu un leu ridicat, mereu sfâșiind, mereu furios, mereu rătăcind; ci cu un leu culcat, bucurându-se de satisfacția puterii și succesului său, fără a crea vexațiune altora: aceasta înseamnă a fi cu adevărat mare. 4. Va fi seminția regală și seminția din care va veni Mesia Prințul: Sceptrul nu se va depărta de la Iuda până va veni Silo, v. 10. Iacov prevede și prezice aici, (1.) Că sceptrul va veni în seminția lui Iuda, ceea ce s-a împlinit în David, pe a cărui familie a fost legată coroana. (2.) Că Silo va fi din această seminție — sămânța lui, acea sămânță promisă în care pământul va fi binecuvântat: acela pașnic și prosper, sau Mântuitorul, așa traduc alții, El va veni din Iuda. Astfel, Iacov muribund, de la mare distanță, a văzut ziua lui Hristos și aceasta a fost mângâierea și sprijinul lui pe patul de moarte. (3.) Că după venirea sceptrului în seminția lui Iuda, acesta va continua în acea seminție, cel puțin o guvernare a lor, până la venirea lui Mesia, în care, ca rege al Bisericii și mare preot, era potrivit ca atât preoția cât și regalitatea să se încheie. Până la captivitate, de-a lungul timpului de la David, sceptrul a fost în Iuda, și ulterior guvernatorii Iudeii au fost din acea seminție sau din leviții care au aderat la ea (ceea ce era echivalent), până când Iudeea a devenit o provincie a imperiului roman, exact la timpul nașterii Mântuitorului nostru, și a fost impozitată atunci ca una dintre provincii, Luca ii. 1. Iar la timpul morții Lui, evreii au recunoscut explicit: Nu avem rege decât pe Cezar. De aici se deduce în mod incontestabil împotriva evreilor că Domnul nostru Isus este Cel care trebuia să vină și că nu trebuie să așteptăm pe altul; căci a venit exact la timpul hotărât. Multe pene excelente au fost admirabil de bine folosite în explicarea și ilustrarea acestei faimoase profeții despre Hristos. 5. Va fi o seminție foarte roditoare, mai ales că va abundă cu lapte pentru prunci și vin pentru a înveseli inima bărbaților tari (v. 11, 12) — vii atât de obișnuite în garduri vii și atât de puternice încât să-și lege măgarii de ele și atât de roditoare încât să-și încarce măgarii de la ele — vin la fel de abundent ca apa, astfel încât bărbații acelei seminții să fie foarte sănătoși și vioi, ochii lor vioi și strălucitori, dinții albi. Mult din ceea ce se spune aici despre Iuda trebuie aplicat Domnului nostru Isus. (1.) El este conducătorul tuturor copiilor Tatălui Său și biruitorul tuturor vrăjmașilor Tatălui Său; și El este lauda tuturor sfinților. (2.) El este leul seminției lui Iuda, așa cum este numit cu referire la această profeție (Apoc. v. 5), care, după ce a jefuit căpeteniile și puterile, s-a ridicat biruitor și s-a culcat astfel încât nimeni nu-L poate trezi, când S-a așezat la dreapta Tatălui. (3.) Lui Îi aparține sceptrul; El este dătătorul de legi și la El se va aduna poporul, ca dorința tuturor neamurilor (Hag. ii. 7), care, fiind înălțat de pe pământ, va atrage pe toți oamenii la Sine (Ioan xii. 32) și în care copiii lui Dumnezeu care sunt risipiți se vor întâlni ca centrul unității lor, Ioan xi. 52. (4.) În El este belșug din tot ceea ce hrănește și împrospătează sufletul și care menține și înveselește viața dumnezeiască în el; în El putem avea vin și lapte, bogățiile seminției lui Iuda, fără bani și fără preț, Isa. lv. 1.
Considerați

Consideră

Henry se oprește pentru a evidenția strigătul brusc de credință al lui Iacov. Astfel mergea Iacov mai departe cu discursul său; dar acum, fiind aproape epuizat de vorbire și gata să leșine și să moară, se ușurează cu acele cuvinte care vin ca o paranteză (v. 18): Am așteptat mântuirea Ta, Doamne! ca cei care leșină sunt ajutați luând o lingură de cordial sau mirosind la o sticlă de spirtoase; sau, dacă trebuie să întrerupă aici și suflarea nu-i va permite să termine ceea ce intenționa, cu aceste cuvinte își varsă sufletul în sânul Dumnezeului său și chiar îl respiră. Notă: Ejectările evlavioase ale unei devoțiuni calde și vii, deși uneori pot fi incoerente, nu trebuie deci condamnate ca impertinente; ceea ce poate fi rostit cu afecțiune nu vine în mod metodic. Nu este o absurditate, când vorbim cu oamenii, să ne ridicăm inimile la Dumnezeu. Mântuirea pe care a așteptat-o era Hristos, sămânța promisă despre care vorbise, v. 10. Acum când urma să fie adunat la poporul său, suspină după Cel la care se va aduna poporul. Mântuirea pe care a așteptat-o era și cerul, țara cea mai bună, pe care a declarat-o clar că o caută (Evr. xi. 13, 14) și a continuat să o caute, acum când era în Egipt. Acum când urmează să se bucure de mântuirea pe care o așteaptă, se mângâie cu aceasta, că a așteptat mântuirea. Notă: Este caracterul unui sfânt viu să aștepte mântuirea Domnului. Hristos, ca cale a noastră spre cer, trebuie așteptat; și cerul, ca odihnă a noastră în Hristos, trebuie așteptat. Din nou, este mângâierea unui sfânt muribund astfel să fi așteptat mântuirea Domnului; căci atunci va avea ceea ce a așteptat: ceea ce a fost mult așteptat va veni. Henry încheie binecuvântările semințiilor prin desfășurarea porțiunii lui Iosif. I. Binecuvântarea lui Iosif, care este foarte largă și plină. El este comparat (v. 22) cu o ramură roditoare sau un copac tânăr; căci Dumnezeu l-a făcut roditor în pământul necazului său; a recunoscut-o, cap. xli. 52. Cei doi fii ai săi erau ca ramurile unei vițe sau altei plante răspândite, alergând peste zid. Notă: Dumnezeu poate face roditori, mari mângâieri pentru ei înșiși și pentru alții, pe cei care au fost priviți ca uscați și ofiliți. Mai multe sunt consemnate în istorie despre Iosif decât despre oricare alt fiu al lui Iacov; și de aceea ceea ce spune Iacov despre el este istoric precum și profetic. Observă,
Răspunde
Unde în viața ta ai văzut consecințele pe termen lung ale alegerilor făcute cu decenii mai devreme? Cum ai putea cultiva genul de credință statornică pe care Iacov a arătat-o când puterea a eșuat? În ce feluri poți rosti cuvinte de binecuvântare peste generația următoare care să le îndrepte spre Hristos?
Roagă-te
Părinte milostiv, mulțumim Ție pentru mărturia credincioasă a sfinților muribunzi ca Iacov ale căror cuvinte ne mai învață și astăzi. Dă-ne harul de a primi atât mustrarea cât și binecuvântarea cu smerenie. Întărește familiile noastre să umble în frica Domnului, astfel încât generațiile viitoare să moștenească nu doar porțiuni pământești, ci făgăduințele veșnice împlinite în Isus. Ajută-ne să așteptăm mântuirea Ta cu nădejde răbdătoare până vom fi și noi adunați la poporul nostru. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →