← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ioel

Voi turna Duhul Meu peste orice făptură: Lăcusta, inima sfâșiată și Cincizecimea

Ioel 1-2Comentariu la Cei Doisprezece Profeți de Sfântul Chiril al Alexandriei (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed)24 min
Deschidere
Ioel începe cu o plagă de lăcuste atât de totală încât ceea ce lasă un roi, următorul devorează — iar Sfântul Chiril al Alexandriei, marele Părinte alexandrin și stâlp al hristologiei Bisericii, refuză să lase cititorul să se oprească la insectele simple. Sub chipul viermelui, lăcustei, omidei și greierului, el aude pe proroc aluzând la captivitățile succesive care au mistuit pe Israel și, mai lăuntric încă, la puterile rele care cad asupra minții și devorează bunurile ei 'cu dinți nesățioși'. Răspunsul prorocului la o ruină atât de adâncă nu este deznădejdea, ci pocăința: 'Deșteptați-vă, bețivilor'; sfințiți un post; să plângă preoții între tindă și altar. Dar inima chemării este cuvântul pe care Biserica nu l-a lăsat niciodată: 'sfâșiați inimile voastre și nu hainele voastre', căci Dumnezeu 'este milostiv și îndurător, îndelung-răbdător și plin de milă și se căiește de rele'. Chiril învață că a sfâșia inima înseamnă a o lărgi înaintea lui Dumnezeu, a desfășura mintea care este tare și compactă, ca să primească ceea ce este al Său. Atunci mila aleargă aproape de călcâiele bocetului. Dumnezeu făgăduiește să răsplătească 'anii pe care i-au mâncat lăcustele' și se ridică la prorocia care se înalță deasupra întregii cărți: 'Și va fi după aceea că voi turna din Duhul Meu peste orice făptură'. Chiril citește aceasta ca însăși dăruirea Cincizecimii — Duhul turnat nu peste un proroc sau doi, ci peste toți cei vrednici, când ucenicii adunați într-o casă au auzit vântul vijelios și au vorbit în alte limbi; harul pierdut în Adam, înnoit în Hristos, al doilea Adam, și turnat peste orice făptură, ca oricine va chema numele Domnului să se mântuiască.
Citește
Citește Ioel 1–2 — 'Ceea ce a lăsat viermele a mâncat lăcusta; și ceea ce a lăsat lăcusta a mâncat omida; și ceea ce a lăsat omida a mâncat greierul'; 'Deșteptați-vă, bețivilor, de la vinul vostru și plângeți'; 'Sfințiți un post, vestiți o slujbă, adunați bătrânii… și strigați cu stăruință către Domnul'; 'căci ziua Domnului este aproape'. Apoi capitolul al doilea: 'Sunați din trâmbiță în Sion… căci ziua Domnului este aproape'; și întoarcerea la milă: 'Întoarceți-vă la Mine cu toată inima voastră, în post și în plâns și în bocet; și sfâșiați inimile voastre și nu hainele voastre și întoarceți-vă la Domnul Dumnezeul vostru; căci El este milostiv și îndurător, îndelung-răbdător și plin de milă și se căiește de rele'. Apoi refacerea: 'Și vă voi răsplăti anii pe care i-au mâncat lăcusta și omida și mucegaiul și greierul… și veți mânca și vă veți sătura și veți lăuda numele Domnului Dumnezeului vostru, care a lucrat minunat cu voi'. Și marea făgăduință: 'Și va fi după aceea că voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; și fiii voștri și fiicele voastre vor proroci, și bătrânii voștri vor visa vise, și tinerii voștri vor vedea vedenii'; și încheierea: 'Și va fi că oricine va chema numele Domnului se va mântui'.
Studiu

Studiază

Ce este lăcusta, când ogorul pe care îl mănâncă este sufletul? Chiril citește cele patru făpturi devoratoare din capitolul întâi ca patimile și puterile rele care consumă bunurile noastre, o virtute odată. După felul omidei și al celorlalte, scrie el, puterile rele și necurate care cad asupra minții consumă bunurile care sunt în noi și cu dinți nesățioși devorează ceea ce este frumos. Împotriva unei astfel de ruine, prorocul cheamă la o pocăință care nu este o lucrare secundară, ci o adevărată osteneală a inimii — iar Chiril, tâlcuind 'sfâșiați inimile voastre și nu hainele voastre', nu va lăsa sfâșierea să fie exterioară. A sfâșia inima înseamnă a o deschide larg lui Dumnezeu: Este deci necesar să lărgim inima, ca să zicem așa, înaintea lui Dumnezeu și aproape să sfâșiem mintea, ca să primească ceea ce este al Său. Hainele sfâșiate în zadar nu folosesc la nimic; dar inima desfășurată câștigă totul, căci îl aduce pe om la mântuire. Iar Chiril întemeiază întreaga întoarcere pe bunătatea lui Dumnezeu, care pedepsește nu ca să distrugă, ci ca să întoarcă. El cântărește chiar puterea postului, căci acesta îmblânzește pe Stăpân și răstoarnă pedeapsa: Îmblânzește pe Stăpân, potolește mânia Lui, răstoarnă pedeapsa; căci prin a ne necăji noi aproape biruim mânia dumnezeiască. Așadar inima sfâșiată și postul sfânt nu sunt groaza unui rob, ci înțelepciunea unui fiu care știe că Tatăl său este bun.
Considerați

Cugetă

Apoi vine făgăduința care încununează cartea. 'Voi turna din Duhul Meu peste orice făptură' — iar Chiril o citește ca nimic altceva decât Cincizecimea, darul abundent al Duhului dat nu unuia sau doi, ci tuturor celor vrednici. El fixează împlinirea în odaia de sus și vântul vijelios și arată că aceasta a fost înnoirea harului pierdut de Adam: Duhul, dat omului la început, nu a rămas în firea noastră din pricina păcatului; Dar harul dat omului a încetat; totuși a fost înnoit în Hristos, care este al doilea Adam. Unul-Născut, fiind bogat, s-a făcut sărac și a primit Duhul Său ca om, ca să rămână în noi de acum în El, începătura neamului nostru; și astfel îl toarnă peste orice făptură — Chiril insistă că aceasta înseamnă peste toți pur și simplu cei chemați prin credință: Căci harul mântuirii în Hristos stă deschis celor de pretutindeni sub cer. Iar refacerea care merge înaintea ei — 'Vă voi răsplăti anii pe care i-au mâncat lăcustele' — Chiril o citește despre sufletul făcut din nou roditor când Satana îl golise: Dumnezeu va face inima 'ca un pământ purtător de spice, ca o grădină înflorind cu semințe de anotimp'. Plaga este desfăcută; Duhul coboară; anii mâncați de lăcuste sunt dați înapoi. Iar încheierea adună toate neamurile: Va fi deci, zice el, chiar dacă vor fi semne și minuni, ca 'oricine va chema numele Domnului să se mântuiască'.
Răspunde
Privește cu sinceritate ce a mâncat lăcusta în tine. Chiril le numește limpede — puterile rele și necurate care cad asupra minții și devorează ceea ce este frumos, o virtute odată, prin lene și prin iubirea de plăcere. Leacul prorocului nu este o haină sfâșiată, ci o inimă sfâșiată: lărgește-ți inima înaintea lui Dumnezeu, desfășoară mintea care a crescut tare și compactă, ca să primească ceea ce este al Său. Nu preface durere în afară în timp ce omul lăuntric rămâne închis; adu lui Dumnezeu inima însăși. Și prinde curaj din mila care aleargă aproape de călcâiele pocăinței — Chiril făgăduiește că Dumnezeu nu-l părăsește pe cel ce bocește, ci răsplătește chiar anii mâncați de lăcuste, făcând sufletul golit și sterp o grădină înflorind din nou. Mai presus de toate, trăiește ca unul peste care Duhul a fost turnat. Făgăduința rostită de Ioel este a ta: Duhul a căzut la Cincizecime nu peste un proroc ales numai, ci peste orice făptură, peste fii și fiice, harul pierdut de Adam și înnoit de Hristos, al doilea Adam. Ai fost pecetluit cu acel Duh; nu-L întrista și nu-L lăsa nefolosit. Iar când te apasă frica sau ai rătăcit departe, adu-ți aminte de cuvântul cu care prorocul încheie și Chiril pecetluiește capitolul — oricine va chema numele Domnului se va mântui. Cheamă, deci, și te mântuiește.
Roagă-te
Doamne, care ești milostiv și îndurător, îndelung-răbdător și plin de milă și Te căiești de rele: Îți aduc nu o haină sfâșiată, ci o inimă sfâșiată și Te rog s-o lărgești înaintea Ta, ca să primească ceea ce este al Tău. Lăcusta patimilor mele a devorat bunurile din mine; anii sunt mâncați de lene și de iubirea de plăcere. Totuși ai făgăduit să răsplătești anii pe care i-au mâncat lăcustele și să faci sufletul sterp o grădină înflorind cu semințe de anotimp; fă aceasta în mine, Doamne, și lasă-mă să rod din nou. Te binecuvântez că ai turnat Duhul Tău cel Sfânt peste orice făptură, înnoind în Hristos, al doilea Adam, harul pierdut de Adam; căci darul a fost dat nu unui singur proroc, ci tuturor celor chemați prin credință, de pretutindeni sub cer. Numără-mă printre ei; lasă Duhul Tău să rămână în mine și să nu plece și să nu-L întristez pe Cel pe care L-ai turnat atât de bogat. Și în orice frică și orice rătăcire, învață-mă să chem numele Tău, căci ai zis că oricine va chema numele Domnului se va mântui. Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, cu Tatăl și cu Duhul cel prea-sfânt, slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Comentariu la Cei Doisprezece Profeți de Sfântul Chiril al Alexandriei (tradus din greaca de domeniu public de Eterniseed) · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →