Eterniseed › Curriculum › Matei
Firimituri care trec zidul
Deschidere
În Dorința veacurilor Ellen White deschide relatarea călătoriei lui Hristos dincolo de Galileea, arătând cum Mântuitorul a folosit strigătul unei mame pentru a dărâma secole de separare. Paginile ei ne invită să privim cum Domnul secerișului se mută din satele evreiești pe pământul fenician, pregătind inimile pentru o evanghelie care nu cunoaște granițe. Ascultăm cum ea urmărește pașii care au transformat o retragere privată într-o lecție publică despre milă. Cuvintele ei ne țin ochii pe Iisus, Cel care răspunde credinței oriunde se ridică. Prin pana ei, marea controversă dintre mândrie și har devine vizibilă într-o singură întâlnire pe marginea drumului. Deschidem aceste capitole din nou astăzi, cerând Duhului să reînnoiască viziunea noastră despre dragostea inclusivă a lui Hristos.
Citește
Citire
Întoarce-te acum la Matei 15 și citește relatarea femeii cananeence care Îl întâlnește pe Iisus lângă Tir și Sidon. Lasă cuvintele Mântuitorului și rugămintea mamei să-ți vorbească direct inimii. Observă cum credința refuză să fie respinsă. Cere Domnului să-ți arate ce dezvăluie această istorisire despre inima Sa pentru fiecare suflet aflat încă în afara turmei vizibile.
Studiu
White îi așază pe ucenici alături de Învățătorul lor pe pământ străin:
Uneori era ispitită să gândească: Ce poate face acest învățător evreu pentru mine? Dar venise cuvântul că El vindecă tot felul de boli, fie că cei care vin la El după ajutor sunt bogați sau săraci. Ea s-a hotărât să nu-și piardă singura nădejde. Hristos cunoștea situația acestei femei. El știa că ea tânjea să-L vadă și S-a așezat în calea ei. Slujind întristării ei, El putea da o reprezentare vie a lecției pe care dorea să o învețe. Pentru aceasta Își adusese ucenicii în această regiune. El dorea ca ei să vadă ignoranța existentă în cetățile și satele apropiate de pământul lui Israel. Poporul care primise orice ocazie de a înțelege adevărul era lipsit de cunoașterea nevoilor celor din jurul lor. Nu se făcea niciun efort pentru a ajuta sufletele aflate în întuneric. Zidul despărțitor pe care mândria evreiască îl ridicase îi despărțea chiar și pe ucenici de orice simpatie față de lumea păgână. Dar aceste bariere trebuiau să fie dărâmate.Ea arată apoi cum Iisus primește primul strigăt al femeii:
Hristos nu a răspuns imediat cererii femeii. El a primit această reprezentantă a unei rase disprețuite așa cum ar fi făcut evreii. Prin aceasta El a intenționat ca ucenicii Săi să fie impresionați de maniera rece și lipsită de inimă în care evreii ar trata un asemenea caz, așa cum se vedea din primirea Sa față de femeie, și de maniera plină de milă în care El dorea ca ei să trateze o asemenea suferință, așa cum s-a arătat prin împlinirea ulterioară a cererii ei.White consemnează momentul în care femeia răspunde la cuvântul de încercare al lui Hristos:
Femeia și-a susținut cauza cu și mai multă stăruință, plecându-se la picioarele lui Hristos și strigând: 'Doamne, ajută-mă.' Iisus, respingând aparent în continuare rugămințile ei, potrivit prejudecății lipsite de simțire a evreilor, a răspuns: 'Nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci câinilor.' Aceasta însemna de fapt că nu era drept să risipești binecuvântările aduse poporului favorit al lui Dumnezeu asupra străinilor și a celor înstrăinați de Israel. Acest răspuns ar fi descurajat cu totul un căutător mai puțin stăruitor. Dar femeia a văzut că ocazia ei venise. Sub refuzul aparent al lui Iisus, ea a văzut o milă pe care El nu o putea ascunde. 'Adevărat, Doamne', a răspuns ea, 'însă câinii mănâncă din firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.' În timp ce copiii casei mănâncă la masa tatălui, nici câinii nu sunt lăsați nehrăniți. Ei au dreptul la firimiturile care cad din belșug de la masă. Așadar, în timp ce multe binecuvântări erau date lui Israel, nu era oare și o binecuvântare pentru ea? Ea era privită ca un câine și nu avea atunci dreptul unui câine la o firimitură din dărnicia Lui?Ea încheie scena notând singura minune a călătoriei:
Aceasta a fost singura minune pe care a săvârșit-o Iisus în timpul acestei călătorii. Pentru împlinirea acestei fapte a mers El la hotarele Tirului și Sidonului. El a dorit să aline femeia suferindă și în același timp să lase un exemplu în lucrarea Sa de milă față de unul dintr-un popor disprețuit, spre folosul ucenicilor Săi când El nu va mai fi cu ei. El a dorit să-i conducă din exclusivismul lor evreiesc la interesul de a lucra pentru alții în afară de propriul lor popor.
Considerați
Considerare
White ne lasă să vedem bucuria Mântuitorului când credința își revendică locul la masă:
Mântuitorul este mulțumit. El i-a încercat credința în El. Prin purtarea Sa față de ea, El a arătat că aceea care fusese privită ca o proscrisă din Israel nu mai este o străină, ci un copil în casa lui Dumnezeu. Ca un copil, este privilegiul ei să participe la darurile Tatălui. Hristos îi împlinește acum cererea și încheie lecția pentru ucenici. Întorcându-Se către ea cu o privire de milă și dragoste, El spune: 'O, femeie, mare este credința ta: fie-ți după credința ta.' Din ceasul acela, fiica ei s-a făcut sănătoasă. Demonul n-a mai necăjit-o. Femeia a plecat, recunoscându-și Mântuitorul și fericită de împlinirea rugăciunii ei.Ea ne ridică privirile spre scopul durabil al acelei mile:
Vizita Mântuitorului în Fenicia și minunea săvârșită acolo au avut un scop și mai larg. Nu numai pentru femeia suferindă, nici măcar pentru ucenicii Săi și pentru cei care au primit lucrarea lor, a fost împlinită lucrarea; ci și 'ca să credeți că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; și ca, crezând, să aveți viață prin numele Lui.' Ioan 20:31. Aceleași agenții care i-au îndepărtat pe oameni de Hristos cu optsprezece sute de ani în urmă sunt la lucru și astăzi. Spiritul care a ridicat zidul despărțitor dintre evreu și neamuri este încă activ. Mândria și prejudecata au ridicat ziduri puternice de separare între diferite clase de oameni. Hristos și misiunea Sa au fost denaturați, iar mulțimi simt că sunt practic îndepărtate de slujirea evangheliei. Dar să nu simtă că sunt îndepărtate de Hristos. Nu există bariere pe care omul sau Satana să le poată ridica, pe care credința să nu le poată pătrunde.
Răspunde
Răspuns
Unde am permis zidurilor naționale, culturale sau personale să-mi limiteze rugăciunile pentru alții? Cum mă invită stăruința mamei cananeence să continui să-i aduc pe cei dragi la Iisus? În ce mod practic pot să mă alătur lui Hristos astăzi în trecerea unei bariere cu dragostea Sa?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Iisuse, mulțumim Ție că întâmpini fiecare inimă care caută, chiar când secole de prejudecată stau în cale. Dă-ne aceeași îndrăzneală smerită pe care a arătat-o mama feniciană, ca să ne putem așeza poverile la picioarele Tale fără ezitare. Dărâmă zidurile pe care le-am ridicat în jurul milei noastre. Învață-ne să vedem fiecare suflet ca pe un copil invitat la masa Ta. Umple-ne cu credința care refuză să fie descurajată până când vine binecuvântarea. Fie ca viețile noastre de astăzi să reflecte lărgimea milei Tale și certitudinea făgăduinței Tale. Ține-ne nădejdea ațintită spre întoarcerea Ta grabnică, când orice barieră va dispărea pentru totdeauna. În numele Tău mântuitor ne rugăm, amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →