Eterniseed › Curriculum › Evrei
Evrei 5 — cu Comentariul Catolic al lui Haydock
Deschidere
Astăzi intrăm în adâncurile sacre ale capitolului 5 din Epistola către Evrei prin Comentariul Catolic al Familiei Biblice a lui Haydock, o comoară care adună vocile Părinților Bisericii pentru a dezvălui misterul preoției eterne a lui Hristos. Acest ghid venerabil ne invită să medităm cum Fiul lui Dumnezeu a fost chemat de Tatăl să ofere jertfă pentru mântuirea noastră. Pe măsură ce ascultăm, Duhul să ne deschidă inimile pentru a primi cuvântul viu care transformă frica în reverență și slăbiciunea în putere. Compilația atentă a lui Haydock ne amintește că fiecare verset poartă greutatea tradiției apostolice și a adevărului divin.
Citește
Citire
Să citim acum capitolul 5 din Epistola către Evrei încet și cu rugăciune. Lăsați cuvintele textului sacru să se așeze în voi ca sămânța în pământ roditor. Observați ritmul blând al pasajului pe măsură ce trece de la preoția antică la chemarea unică a lui Hristos. Respirați adânc între versete și lăsați Duhul Sfânt să evidențieze ceea ce sufletul vostru are mai mult nevoie să audă astăzi.
Studiu
Haydock deschide comentariul prezentând slujba generală a preoților.
Comentariul Biblic Catolic Haydock Orice mare preot. El vorbește mai întâi despre slujba preoților în general, înainte de a vorbi despre preoția lui Hristos. Un preot este ales și preferat înaintea altor oameni, ca fiind calificat pentru slujirea dumnezeiască, să aducă daruri, ofrande, jertfe, pentru a obține iertare pentru propriile sale păcate și pentru cele ale poporului, care, prin experiența pe care o are despre propriile sale slăbiciuni, poate compatimi pe alții care greșesc prin fragilitate sau neștiință, orice preot (cu excepția Mântuitorului nostru Hristos) fiind un păcătos. Nici nu trebuie să-și asume în mod pripit și fără chibzuință, din motive vremelnice, această slujire sfântă, înfricoșătoare (spune Sfântul Grigore) chiar și pentru umerii Îngerilor; el trebuie să-L consulte pe Dumnezeu prin rugăciune, să urmeze sfatul îndrumătorilor săi spirituali și al părinților evlavioși; prin aceste mijloace să știe dacă are o chemare de la Dumnezeu la această slujire, așa cum a avut Aaron. (Witham) --- Preotul și păstorul nu trebuie să uite niciodată că este om și păcătos; că este onorat cu această slujire dumnezeiască, pentru a oferi jertfă atât pentru propriile sale păcate cât și pentru păcatele credincioșilor; că rugăciunea trebuie să fie desfătarea sa, altarul centrul său, iar jertfa trupului și sângelui lui Hristos fericirea sa supremă. „Această jertfă a Euharistiei”, spune Sfântul Augustin, „a luat locul tuturor victimelor antice care erau înjunghiate odinioară, pentru a prefigura jertfa viitoare.” (lib. 10. cap. xx. de Civit. Dei.) Cât despre cuvântul liturghie, el era în uz pentru a desemna această sfântă jertfă a altarului cu mai bine de treisprezece sute de ani în urmă. Vezi al doilea Conciliu din Cartagina, canonul 3.; Sfântul Ieronim asupra Prov. cap. xi.; Sfântul Ambrozie, lib. 2. ep. 14. Missa facere cœpi; Am început să săvârșesc liturghia. A fost introdus în această țară [Marea Britanie] odată cu însăși creștinismul. Vezi istoria Ven. Beda, cap. xxvii. & b. 4. cap. xiv.Despre chemarea dumnezeiască a lui Hristos, comentariul notează:
Tot așa și Hristos, ca om, nu s-a preamărit pe sine, asumându-și această demnitate de mare preot, ci a primit-o prin hotărârile dumnezeiești ale Tatălui său veșnic, care i-a spus: Tu ești Fiul meu, și tu ești preot în veac, etc. (Witham)Haydock examinează apoi rugăciunile lui Hristos oferite în zilele trupului său.
Care în zilele trupului său, ale condiției sale muritoare și suferinde, chiar cu strigăte puternice și fierbinți și cu lacrimi, aducând ca om rugăciuni și cereri către El, către Dumnezeu, care putea să-l mântuiască de moarte; adică în grădina Ghetsimani și pe cruce, totuși cu o perfectă resemnare și conformitate a voinței sale omenești cu voința dumnezeiască, a fost ascultat pentru reverența sa.[1] Păstrez această traducere, care este în Testamentul Rhemes, foarte literală din Vulgata latină, și care nu poate fi spusă a fi în vreun fel dezagreabilă cu textul grecesc. Cât despre sens, există două expuneri la cei mai buni interpreți. Sfântul Ioan Gură de Aur și mulți alții înțeleg că a fost ascultat în orice rugăciune pe care a făcut-o în mod absolut, și nu doar condiționat (ca atunci când a rugat ca potirul suferințelor sale să treacă de la el) și a fost ascultat pentru acea reverență, respect reverențial și considerație dreaptă pe care Tatăl veșnic a avut-o față de el, care era adevăratul său Fiu. Această interpretare se potrivește mai bine cu textul grecesc, în care este omis cuvântul său. Alții prin reverența sa înțeleg că a fost ascultat din cauza acelei frici reverențiale, a acelei supuneri respectuoase și pietăți pe care le-a avut întotdeauna față de Tatăl său veșnic. Iar dacă se întreabă în ce nu a fost ascultat Hristos și în ce a fost ascultat: nu a fost ascultat când a spus, să treacă de la mine acest potir al suferințelor sau această moarte, pentru că nu era ceea ce a cerut și s-a rugat cu dorință absolută, ci doar a exprimat astfel frica firească pe care, ca om, o avea de moarte și de aceea a adăugat îndată, dar nu voia mea, ci a ta să se facă, exprimând ceea ce știa a fi voința dumnezeiască. Și pentru a arăta aceasta, Sfântul Ioan Gură de Aur pe aceste cuvinte aduce toate acele sentințe prin care Mântuitorul nostru, Hristos, declarase că are putere să-și pună viața și putere să o ia iarăși; că nimeni nu o ia de la el, ci că el a pus-o de la sine. Vezi Ioan x. 18. și Sfântul Ioan Gură de Aur, hom. vii. p. 475. Dar Hristos a fost ascultat în tot ce s-a rugat cu voință absolută, potrivit celor ce a spus Tatălui său, știu că totdeauna mă asculți. (Ioan xi. 42.) A fost ascultat în tot ce a cerut cu voință absolută, fie pentru sine fie pentru Biserica sa. (Witham) --- Ce dispoziții excelente acestea ale lui Iisus Hristos în jertfa sa, pe care le învățăm de la apostolii săi. Cât de vrednice sunt cu adevărat aceste lacrimi atât de iubirea noastră cât și de adorarea noastră! De aici reiese că Iisus Hristos în rugăciunea sa atât în grădină cât și pe cruce a vărsat lacrimi, deși evangheliștii tac pe acest cap. (Menochius)
Considerați
Considerare
Haydock face o legătură cu jertfa lui Melchisedec.
Evrei 5:6 s-ar putea întreba de ce Sfântul Pavel nu insistă mai mult în această epistolă asupra jertfei euharistice; dar până când evreii au înțeles jertfa sângeroasă de pe cruce, nu se putea presupune că vor înțelege jertfa nesângeroasă a altarului. Sfinții Părinți observă că jertfa lui Melchisedec (Geneza 14,18), adusă în pâine și vin, a prefigurat jertfa nesângeroasă adusă de Iisus Hristos la Cina cea de Taină. Vezi Clement din Alexandria, lib. 4. Strom. cap. viii.; Sfântul Ciprian, lib. 2. ep. 3. ad Cæul.; Eusebiu din Cezareea, lib. 5. Dem. Evang. cap. iii.; Sfântul Ieronim, ad Marcel.; Sfântul Augustin, ep. 95. ad Inn. Pap.; Sfântul Ambrozie; Sfântul Epifanie; Sfântul Ioan Gură de Aur; etc. apud Bellarmine, lib. 1. de missa. cap. vi. De aici rezultă că Sfânta Euharistie este cu adevărat și în mod propriu o jertfă precum și un sacrament, așa cum mielul pascal sau paștele din legea veche era atât sacrament cât și jertfă. Căci ori Mântuitorul nostru a adus jertfă la Cina cea de Taină sub chipurile pâinii și vinului, ori nu poate fi numit preot în veac după rânduiala lui Melchisedec. Căci diferitele rânduieli de preoți se disting în principal prin jertfa lor; (vezi ver. 1.) și dacă se presupune că Mântuitorul nostru a adus doar o jertfă sângeroasă, ar fi fost numit cu mai multă proprietate preot după rânduiala lui Aaron și nu a lui Melchisedec. Vezi Sfântul Augustin, lib. 16. de Civitat. Dei. cap. xxii.Comentariul încheie reflectând asupra desăvârșirii în virtuți.
Și fiind desăvârșit, sau perfecționat ca om în tot felul de virtuți, și în același timp adevărat Dumnezeu prin persoana sa dumnezeiască, a devenit autorul mântuirii pentru toți aceia care și cred în el și ascultă de el. (Witham)
Răspunde
Răspuns
Cum răsună chemarea Tatălui către Hristos în propria voastră viață astăzi? În ce feluri ar putea reverența să vă adâncească rugăciunea atunci când apare frica? Unde vă invită Duhul la o ascultare mai mare prin exemplul preoției lui Hristos?
Roagă-te
Rugăciune
Tată veșnic, dăruiește-ne harul de a ne apropia de Fiul Tău cu reverența și supunerea pe care El le-a arătat ca veșnicul nostru Mare Preot, oferind rugăciuni cu încredere în mijlocul suferinței și învățând ascultarea de voia Ta. Unește-ne cu jertfa Sa desăvârșită, ca să trăim ca un popor sfânt, conformați ascultării Sale și aduși la mântuire. Prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria și a tuturor sfinților, formează inimile noastre tot mai adânc în această taină.
Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →