← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Exodul

Ieșirea 13-14 — cu Clarke

Exodul 13-14Comentariul lui Adam Clarke la Biblie20 min
Deschidere
În lumina caldă a harului wesleyan deschidem Comentariul lui Adam Clarke asupra întregii Biblii pentru capitolele 13 și 14 din Ieșirea. Notele simple și pătrunzătoare ale lui Clarke dezvăluie faptele puternice prin care Dumnezeu a scos pe Israel din robie și l-a condus prin nor și foc. Cuvintele sale invită pe fiecare credincios să urmărească aceeași mână a îndurării care încă călăuzește pe cei răscumpărați spre sfințenie practică și încredere statornică. În timp ce ascultăm, Duhul care odinioară a planat peste tabără să se odihnească peste inimile noastre și să facă din vechea relatare pâine vie pentru astăzi.
Citește

Citire

Să citim acum împreună capitolele al treisprezecelea și al paisprezecelea din Ieșirea. Ascultați pentru sfințirea întâiului născut, stâlpul care conducea ziua și noaptea, și eliberarea la mare. Citiți încet, îngăduind narațiunii să trezească recunoștință și curaj. Același Domn care a mers înaintea lui Israel merge înaintea noastră; primiți cuvântul său cu o inimă deschisă și ascultătoare.
Studiu
Clarke începe prin a trata porunca din versetul 2. Versetul 2. Versetul Ieșirea 13:2. Sfințește mie pe toți întâii născuți — A sfinți, קדש kadash, înseamnă a consacra, a despărți și a pune deoparte un lucru sau o persoană de la toate scopurile lumești pentru un folos religios; și răspunde exact la înțelesul grecescului αγιαζω, de la a, privat și γη, pământul, deoarece tot ce era oferit sau consacrat lui Dumnezeu era despărțit de toate folosurile pământești. De aceea o persoană sfântă sau un sfânt este numit αγιος, adică o persoană despărțită de pământ; unul care trăiește o viață sfântă, închinată cu totul slujirii lui Dumnezeu. Astfel persoanele și animalele sfințite lui Dumnezeu erau folosite în slujba cortului și a templului; iar animalele, cele potrivite, erau aduse ca jertfă. Hindușii fac adesea un legământ și închină unui idol întâiul născut al unei capre și al unui om. Capra este lăsată să alerge liberă, ca animal consacrat. Clarke urmărește apoi apariția filacteriilor din învățătura din versetul 9. Versetul 9. Versetul Ieșirea 13:9. Și va fi semn pe mâna ta — Această poruncă, repetată și lărgită în Ieșirea 13:16, a dat naștere la filacterii sau tephillin, și acesta este unul dintre pasajele pe care evreii le scriu pe ele până în ziua de azi. Felul în care evreii au înțeles și au păzit aceste porunci poate fi văzut în practica lor. Ei scriau următoarele patru porțiuni ale legii pe fâșii de pergament sau velin: Sfințește mie pe întâiul născut, Exod. xiii., de la versetul Ieșirea 13:2 la 10 Ieșirea 13:2-10 inclusiv. Și va fi când Domnul te va aduce în țară, Exod. xiii., de la versetul Ieșirea 13:11 la 16 Ieșirea 13:11-16 inclusiv. Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn, Deut. vi., de la versetul 4 la 9 Deuteronom 6:4-9 inclusiv. Și va fi dacă veți asculta cu sârguință, Deut. xi., de la versetul 13 la 21 Deuteronom 9:13-21 inclusiv. Clarke explică călăuzirea dată de stâlpul de nor și de foc în versetul 21. Versetul 21. Versetul Ieșirea 13:21. Domnul mergea înaintea lor — Că prin DOMNUL de aici se înțelege Domnul Isus, avem autoritatea Sfântului Pavel să credem, 1 Corinteni 10:9: el era acela al cărui Duh l-au ispitit în pustie, căci el era acela care i-a condus prin pustie la odihna făgăduită. Stâlp de nor — Acest stâlp sau coloană, care apărea ca un nor ziua și ca un foc noaptea, era simbolul prezenței divine. Acesta era Șechina sau locuința divină și era dovada continuă a prezenței și protecției lui DUMNEZEU. Era necesar ca ei să aibă un călăuzitor care să-i îndrume prin pustie, chiar dacă ar fi luat drumul cel mai direct; și cu atât mai mult când au luat un drum ocolit, neobișnuit de călătorit și despre care nu știau nimic decât doar cum le arăta calea stâlpul luminos! Clarke arată cum cuvântul scris ia locul stâlpului minunat în versetul 28. Când era nevoie de o minune, o minune a fost dată; când aceasta nu mai era necesară, atunci mărturia Domnului depusă în chivot a fost socotită de ajuns de către Acela care nu poate greși. Astfel, sub rânduiala Evangheliei, minunile au fost necesare la prima ei vestire; dar după ce canonul Scripturii a fost împlinit, noul legământ fiind încheiat, ratificat prin sângele Mielului și publicat de Duhul Sfânt, atunci Dumnezeu a retras în general acele semne exterioare, lăsând cuvântul său ca mărturie continuă și pecetluindu-l pe sufletele credincioșilor prin Duhul adevărului.
Considerați

Cugetare

Clarke subliniază datoria amintirii continue în reflecțiile sale de încheiere. Este de asemenea demn de remarcat că scriitorii păgâni antici îi înfățișează pe zeii lor, în pretinsele lor arătări oamenilor, ca fiind totdeauna înconjurați de un nor; Homer și Virgiliu abundă de exemple de acest fel: și nu este foarte probabil că ei au împrumutat aceasta, ca și multe alte lucruri din teologia lor mitologică, din tradiția lui Iehova care își călăuzea poporul prin pustie prin mijlocul norului, în și prin care se arăta în mod repetat? 1. Manifestările și intervențiile extraordinare ale providenței și ale harului trebuie ținute în amintire continuă. Suntem înclinați să uităm groapa din care am fost scoși și stânca din care am fost ciopliți. Prudența și evlavia vor institui aniversările lor, ca faptele îndurătoare ale Domnului să nu fie niciodată uitate. Despre mărturia Duhului el încheie cu un cuvânt pătrunzător adresat credinciosului. Un om bun este un templu al Duhului Sfânt; dar cel care are o inimă necurată și care trăiește o viață nedreaptă, deși poate avea o credință ortodoxă, este o locuință a duhurilor necurate și o urâciune în ochii Domnului. Cititorule, să nu fie aceste observații fără rod pentru tine. Dumnezeu îți dă cuvântul și Duhul său, ascultă acest cuvânt ca să nu întristezi acest Duh. Următoarea zicală figurativă a unui rabin evreu este demnă de luat în seamă: 'Dumnezeu se adresează lui Israel și zice: Fiul meu, îți dau candela mea, dă-mi candela ta. Dacă păzești candela mea, voi păzi candela ta; dar dacă stingi candela mea, voi stinge candela ta': adică, îți dau cuvântul și Duhul meu, dă-mi inima și sufletul tău. Dacă vei lua aminte cu grijă la cuvântul meu și nu vei întrista Duhul meu, voi păstra sufletul tău viu; dar dacă te vei răzvrăti împotriva cuvântului meu și vei stinge Duhul meu, atunci lumina ta va fi stinsă și fericirea sufletului tău va fi stinsă în întuneric veșnic.
Răspunde

Răspuns

1. Unde în mersul meu zilnic am cea mai mare nevoie de călăuzirea statornică care odinioară l-a condus pe Israel prin nor și foc? 2. Cum prețuiesc cuvântul scris ca mărturie statornică a prezenței lui Dumnezeu? 3. Prin ce faptă simplă de aducere aminte sau de ascultare pot răspunde astăzi chemării la sfințenie practică?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne îndurător, care ai condus odinioară poporul tău prin stâlpul de nor și de foc, condu-ne și acum prin cuvântul și Duhul tău. Dă-ne har să sfințim ție cele dintâi roade ale vieților noastre și să păstrăm îndurările tale în amintire continuă. Aceeași credincioșie care l-a adus pe Israel prin mare să ne susțină în orice încercare. Pecetluiește adevărul tău pe inimile noastre, ca să umblăm în ascultare voioasă și să dăm o mărturie clară înaintea lumii. Prin Isus Hristos, Răscumpărătorul nostru. Amin.

Comentariul lui Adam Clarke la Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →