Eterniseed › Curriculum › Isaia
Un Rege în Frumusețea Sa: Stânca Neclintită și Cerbii Spirituali
Deschidere
După lungile oracole împotriva celor mândri și fărădelege, Isaia 33 se întoarce spre mângâiere. 'Vai de cei ce vă fac nenorociți', strigă Dumnezeu către sfinții Săi — căci suferința pusă asupra lor de prigonitori este, pentru sfinți, slavă, iar pentru prigonitori, pieire. Sf. Chiril al Alexandriei, marele Părinte alexandrin și apărător al Cuvântului Întrupat, citește întregul capitol prin Hristos: sfinții care seamănă lângă orice apă sunt credincioșii din iudei și neamuri; tăria lor în orice necaz este Însuși Hristos; iar omul făgăduit care 'va locui într-o peșteră înaltă a unei stânci tari' este sufletul care rămâne în Hristos Stânca, în care este zidită Biserica și împotriva căreia porțile iadului nu vor birui. La culmea capitolului, proorocul ridică privirea spre un Împărat ce vine: 'Un împărat cu slavă veți vedea'. Apoi capitolul 34 lărgește lentila până la sfârșitul veacului — mânia Domnului peste toate neamurile, cerurile înfășurate ca un sul, sabia lui Dumnezeu îmbătată în cer ca să alerge chiar împotriva duhurilor necurate care au tiranizat lumea. Totuși Chiril, mereu centrat pe Hristos, nu lasă judecata să stea singură: în mijlocul pustiirii un rămășiță este păstrată, iar ucenicii dumnezeiești devin, în citirea sa, cerbi spirituali — ucigători de șerpi adunați de Duhul și trimiși să învețe toate neamurile.
Citește
Citire
Citiți Isaia 33–34 — 'Vai de cei ce vă fac nenorociți; nimeni nu vă face nenorociți… Doamne, miluiește-ne pe noi, căci în Tine am nădăjduit'; 'Sfânt este Dumnezeu care locuiește în înălțimi; Sionul a fost umplut de judecată și dreptate… acolo este înțelepciune și cunoștință și evlavie față de Domnul'; 'Acum Mă voi ridica, zice Domnul; acum Mă voi proslăvi; acum Mă voi înălța'; portretul omului drept care umblă în dreptate și își scutură mâinile de daruri, care 'va locui într-o peșteră înaltă a unei stânci tari', căruia 'pâine i se va da… și apa lui credincioasă'; 'Un împărat cu slavă veți vedea, și ochii voștri vor vedea un pământ de departe'; 'Iată Sion cetatea, mântuirea noastră… Domnul Însuși ne va mântui'; și încheierea, 'De aceea mulți șchiopi vor face pradă… căci păcatul lor le-a fost iertat'. Apoi capitolul 34: 'mânia Domnului este peste toate neamurile… și cerul va fi înfășurat ca un sul, și toate stelele vor cădea ca frunzele… Sabia Mea a fost îmbătată în cer'; judecata coborâtă peste Idumeea 'cu judecată'; și rămășița păstrată — 'Domnul le-a poruncit, și Duhul Său i-a adunat… căci în veci vor moșteni, din generație în generație se vor odihni peste ei'.
Studiu
De ce începe Dumnezeu mângâierea cu un vai? Pentru că necazul sfinților nu este pierdere, ci slavă, iar atacul asupra lor se întoarce împotriva atacatorului. Chiril pune cele două destine alături:
Căci a suferi pentru Hristos este pentru sfinți un lucru de slavă, dar pentru cei ce ridică prigoniri este o chestiune de pieire.De aceea chiar sezonul slăbiciunii devine școala mântuirii; sfântul care pare zdrobit este atunci cel mai susținut. Chiril scoate la iveală paradoxul, cu Sf. Pavel ca martor:
De aceea într-un timp de necaz mântuirea este în mod deosebit o mistagogă pentru sfinți.Și numește taina răbdării lor — nu propriile resurse, ci o Persoană:
Căci toată tăria lor este în Hristos. Astfel mângâierea capitolului nu este o făgăduință că furtuna nu va veni, ci că înlăuntrul ei credinciosul este ținut de Hristos, în care chiar prigonirea este prefăcută în cunună.
Considerați
Considerare
În inima capitolului 33 stă omul care 'va locui într-o peșteră înaltă a unei stânci tari', iar Chiril aude în Stâncă numele lui Hristos și siguranța Bisericii Sale. Mântuitorul a zis lui Petru că pe această stâncă va zidi Biserica Sa, și porțile iadului nu vor birui; astfel sufletul care rămâne în Hristos are o locuință nezdruncinată. Iar acelei locuințe i se dau pâine și apă credincioasă — viața euharistică și harul botezului. Chiril face pâinea explicită:
Căci celor ce locuiesc în Biserică li se dă pâinea vieții, Hristos, de la Dumnezeu și Tatăl. 'Împăratul cu slavă' al capitolului este pentru Chiril nici altul decât acest același Hristos, văzut acum cu ochii credinței. Apoi capitolul 34 ne poartă la sfârșitul tuturor lucrurilor, iar Chiril este atent să citească mânia drept — ea cade nu orbește, ci cu discernământ:
Mânia, zice el, a fost suspendată peste toți cei ce locuiesc acolo, totuși nu fără distincție sau în mod nediscriminatoriu. Iar judecata nu este ultimul cuvânt al lui Dumnezeu; o rămășiță este păstrată, și din ea se ridică apostolii. Chiril citește pe cei mântuiți ca cerbi spirituali — animalul care ucide șerpii și caută izvoarele:
Așa sunt toți aceia care au fost ridicați la partea evlaviei față de Dumnezeu, fiind gata pentru distrugerea balaurului spiritual. Iar cine i-a adunat și trimis?
Domnul le-a poruncit, și Duhul Său i-a adunat, și le-a poruncit să învețe toate neamurile. Astfel capitolul sfârșitului se deschide, în mâinile lui Chiril, spre Marea Trimitere.
Răspunde
Răspuns
Luați mai întâi mângâierea ascunsă în vai. Dacă sunteți făcuți să suferiți pentru Hristos — calomniați, împotriviți, obosiți de cei ce vă resping credința — Chiril ar vrea să vedeți că această suferință este, pentru sfânt, un lucru de slavă, și că adevărata voastră tărie nu este în voi înșivă, ci în Hristos. Așadar nu măsurați siguranța voastră după calmul împrejurărilor. Mântuirea este 'în mod deosebit o mistagogă' chiar în timpul necazului; furtuna este locul unde învățați cel mai adânc Cine vă ține. Zidiți, deci, pe Stâncă. Omul care locuiește în peștera înaltă a stâncii tari este sufletul a cărui viață este ascunsă în Hristos și hrănită cu pâinea vieții și apa credincioasă a botezului — iar acea casă porțile iadului nu o pot lua. Zidiți acolo, și zidiți unde furtuna nu poate ajunge. Iar capitolul 34 să vă lărgească privirea spre sfârșitul tuturor lucrurilor fără panică. Judecata nu este nediscriminatorie; ea cade cu discernământ, cruțând rămășița, și din rămășiță Dumnezeu a ridicat cerbii care au ucis balaurul spiritual și au învățat neamurile. Aparțineți, prin har, acelei rămășițe. Așadar trăiți ca un ucigător de șerpi care bea la izvoarele spirituale, adunat de Duhul, trimis — în propria voastră mică măsură — să-i conduceți pe alții la Împăratul pe care L-ați văzut în frumusețea Sa.
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, care strigi mângâiere sfinților Tăi prigoniți și prefaci necazul lor în slavă: învață-mă că a suferi pentru Tine nu este pierdere, ci cunună, și că toată tăria mea este în Tine. Când sunt slab și apăsat din toate părțile, fii Tu mistagogul meu, conducându-mă chiar în ceasul necazului în taina mântuirii Tale. Pune-mi picioarele pe Stânca care este Hristos, ca să locuiesc în peștera înaltă a Stâncii celei tari, hrănit cu pâinea vieții și apa credincioasă a harului Tău, într-o casă împotriva căreia porțile iadului nu vor birui. Numără-mă printre rămășița pe care Duhul Tău o adună; fă-mă un ucigător al balaurului spiritual, bând la izvoarele Tale vii, iute ca un cerb pe căile evlaviei. Iar când la urmă sabia Ta va fi îmbătată în cer și cerurile vor fi înfășurate ca un sul, lasă-mă să fiu găsit printre cei ce au văzut pe Împăratul în frumusețea Sa și se odihnesc în veci în moștenirea Sa. Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, cu Tatăl și cu Duhul cel prea-sfânt, slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →