← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Luca

Mântuire acestei case

Luca 19Ellen G. White — Conflictul veacurilor & Lucrări selectate20 min
Deschidere
În The Desire of Ages Ellen White deschide inima din Luca 19, unde Isus trece prin Ierihon și mai târziu se apropie de Ierusalim. Cuvintele ei urmăresc mișcările liniștite ale harului care ajung la un vameș disprețuit și lacrimile care cad peste un oraș ce nu-și va primi Împăratul. Astăzi ascultăm cum ne atrage în aceste scene ale compasiunii divine și ale răspunsului uman.
Citește

Citire

Să citim Luca 19 cu încetineală, observând cum Isus caută pe cei pierduți în Ierihon și cum plânge pentru Ierusalim. Cereți Duhului să vă deschidă inima la aceeași iubire care l-a chemat pe Zacheu și a jelit pentru cetatea care și-a respins Răscumpărătorul.
Studiu
White îl prezintă pe vameșul cel mai de seamă din Ierihon: Ierihonul era una dintre cetățile puse deoparte pentru preoți în vechime, iar în vremea aceea mulți preoți aveau reședința acolo. Dar cetatea avea și o populație de un caracter cu totul diferit. Era un mare centru de comerț, iar acolo se aflau funcționari și soldați romani, împreună cu străini din diferite părți, iar strângerea vămilor o făcea casa multor vameși. 'Cel mai de seamă dintre vameși', Zacheu, era evreu și detestat de compatrioții săi. Rangul și bogăția lui erau răsplata unei îndeletniciri pe care o detestau și care era privită ca un alt nume pentru nedreptate și extorcare. Totuși, bogatul vameș nu era cu totul omul înrăit al lumii care părea a fi. Sub înfățișarea lumească și mândră se afla o inimă receptivă la influențele divine. Zacheu auzise de Isus. Vestea despre Unul care se purtase cu bunătate și curtoazie față de clasele proscrise se răspândise pretutindeni. În acest mai-mare al vameșilor se trezise o dorință după o viață mai bună. Deasupra mulțimii, Isus se adresează inimii care tânjește: Deasupra zarvei preoților și rabinilor și a strigătelor de bun-venit ale mulțimii, acea dorință nerostită a vameșului celui mai de seamă vorbea inimii lui Isus. Deodată, chiar sub smochin, un grup se oprește, cei dinainte și cei din urmă se opresc, iar Unul privește în sus cu o privire care pare să citească sufletul. Aproape îndoindu-se de simțuri, omul din pom aude cuvintele: 'Zacheu, grăbește-te și coboară, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta'. Despre pocăința autentică și rodul ei reflectă: Nicio pocăință nu este autentică dacă nu produce reformare. Neprihănirea lui Hristos nu este o haină care să acopere păcatul nemărturisit și nepărăsit; este un principiu de viață care transformă caracterul și controlează purtarea. Sfințenia este întregirea pentru Dumnezeu; este predarea deplină a inimii și a vieții locuirii principiilor cerului. White arată cum Hristos este primit ca Oaspete care rămâne: Este atunci când Hristos este primit ca Mântuitor personal că mântuirea vine la suflet. Zacheu L-a primit pe Isus, nu doar ca pe un oaspete trecător în casa sa, ci ca pe Unul care să locuiască în templul sufletului. Cărturarii și fariseii îl acuzau ca pe un păcătos, murmurau împotriva lui Hristos pentru că devenise oaspetele lui, dar Domnul l-a recunoscut ca fiu al lui Avraam. Căci 'cei ce sunt din credință sunt fiii lui Avraam'. Galateni 3:7.
Considerați

Considerare

Isus declară sosirea mântuirii: 'Și Isus i-a zis: Astăzi a venit mântuirea în casa aceasta, pentru că și el este fiu al lui Avraam'. White arată spre Mântuitorul care plânge pentru cetatea pe care dorește să o mântuiască: Lăcrimile lui Isus nu erau în anticiparea propriei suferințe. Chiar înaintea Lui era Ghetsimani, unde curând groaza unei mari întunecimi avea să-L acopere. Poarta oilor era de asemenea în vedere, prin care timp de secole fuseseră aduse animalele pentru jertfele de ispășire. Această poartă avea să se deschidă curând pentru El, marele Antitip, spre a cărui jertfă pentru păcatele lumii toate aceste jertfe arătaseră. Aproape era Calvarul, scena agoniei Sale apropiate. Totuși nu din cauza acestor amintiri ale morții Sale crude a plâns și a gemut Răscumpărătorul în agonie a duhului. A Lui nu era o durere egoistă. Gândul la propria agonie nu a intimidat acel suflet nobil și jertfitor de sine. Vederea Ierusalimului a străpuns inima lui Isus - Ierusalimul care respinsese pe Fiul lui Dumnezeu și disprețuise dragostea Lui, care refuzase să fie convins de minunile Sale puternice și era pe cale să-I ia viața. El a văzut ce era ea în vina de a-și respinge Răscumpărătorul și ce ar fi putut fi dacă L-ar fi primit pe Cel care singur îi putea vindeca rana. El venise să o mântuiască; cum ar fi putut s-o părăsească?
Răspunde

Răspuns

Unde în viața mea m-a chemat Isus pe nume chiar când alții m-au disprețuit? Ce restituire sau predare îmi cere El astăzi? Cum Îl voi primi nu ca pe un oaspete trecător, ci ca pe Cel care locuiește înlăuntru?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Isuse, îți mulțumim că vii în casele și inimile pe care alții le trec cu vederea. Așa cum l-ai chemat pe Zacheu, cheamă-ne pe nume și adu mântuirea în casele noastre. Dă-ne curaj să ne pocăim deschis și să restaurăm ce am greșit. Așa cum ai plâns pentru Ierusalim, înmoaie inimile noastre față de cei care încă resping dragostea Ta. Păstrează-ne credincioși până în ziua când Te vom vedea călărind nu pe un măgar, ci pe norii slavei. Amin.

Ellen G. White — Conflictul veacurilor & Lucrări selectate · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →