Eterniseed › Curriculum › 1 Corinteni
1 Corinteni 15 — cu Comentariul Catolic al lui Haydock
Deschidere
Astăzi intrăm în Comentariul Bibliei Catolice a Familiei al lui Haydock pe capitolul 15 din 1 Corinteni, o compilație bogată a exegeților catolici care apără învierea cu claritate și profunzime. Această resursă venerabilă adună perspective de la Witham, Challoner și alții pentru a ghida credincioșii prin argumentele Sf. Pavel. Pe măsură ce parcurgem aceste reflecții, Duhul să ne reînnoiască încrederea în triumful lui Hristos asupra morții și să trezească o dorință proaspătă pentru viața ce va veni. Paginile lui Haydock ne invită să stăm fermi în această taină centrală a credinței noastre.
Citește
Citire
Să citim acum capitolul 15 din 1 Corinteni în întregime. Ascultă cu rugăciune cum Sf. Pavel înfruntă îndoielile despre înviere și dezvăluie necesitatea ei pentru speranța creștină. Permite fiecărui verset să se așeze în inima ta, pregătind terenul pentru comentariul care urmează.
Studiu
Haydock începe prin a prezenta multiple argumente pentru înviere.
1Co 15:13-23 aduce multe motive pentru a-i convinge de înviere. 1. Dacă nu există înviere pentru alții, Hristos nu a înviat: dar învierea Lui (după cum le spune în ver. 4) a fost prevestită în Scripturi. 2. Iar dacă Hristos nu a înviat... credința voastră este de asemenea zadarnică, acesta fiind unul dintre articolele principale ale credinței voastre. 3. Am fi găsiți vinovați de minciuni și imposturi; și totuși am confirmat această învățătură prin multe minuni. 4. Ar urma că nu sunteți eliberați de păcatele voastre; adică dacă Hristos, prin învierea Sa, nu a triumfat asupra păcatului și morții. 5. Fără înviere, noi creștinii, care trăim sub lepădări de sine și persecuții, am fi cei mai nenorociți dintre toți oamenii, nici fericiți în această lume, nici în cea următoare, căci fericirea sufletului cere și o înviere fericită a trupului. 6. Hristos este cel dintâi-roade și cel întâi născut dintre cei morți, al celor care au adormit: și prin faptul că este cel dintâi-roade, trebuie presupus că și alții vor învia după El. 7. Cum moartea a venit prin primul om (Adam), tot așa al doilea om (Hristos) a venit să repare moartea oamenilor, atât în trup cât și în suflet; și fără învierea lui Hristos, atât sufletele oamenilor ar fi rămas moarte în păcatele lor originare, cât și trupurile lor nu ar învia din nou. (Witham)Comentariul trece apoi la obiecții și răspunde cu exemple naturale.
Cum înviază morții? El răspunde acum la obiecțiile pe care acești noi învățători le făceau împotriva învierii. Sf. Ioan Gură de Aur le reduce la aceste două întrebări: cum este posibil ca ei să învie? și în ce fel, sau cu ce calități, vor învia? Pentru a arăta posibilitatea, aduce exemplul unui bob de grâu sau al oricăror semințe, care trebuie să se strice și să moară ca în pământ, și apoi se schimbă cu totul, răsare cu o tulpină, o tijă și un spic cu totul diferit de ceea ce era când a fost semănat, și totuși ajunge din nou grâu sau un copac care produce același fel de rod: așa Dumnezeu poate învia trupurile noastre după cum Îi place. Le spune de asemenea că există trupuri foarte diferite, pământești și cerești, unele mai glorioase, altele mai puțin, deosebindu-se în frumusețe și alte calități, după cum place lui Dumnezeu. Cum soarele este mai strălucitor decât luna, și cum o stea este mai strălucitoare decât alta, tot așa va fi la învierea generală. Dar toate trupurile aleșilor vor fi fericit schimbate într-o stare de nestricăciune. (ver. 42.) Aici trupurile chiar ale celor drepți sunt supuse stricăciunii, decăderii, supuse morții, dar atunci vor învia într-o stare de nestricăciune și nemurire: Și astfel răspunde la a doua întrebare, că aici trupul fiecăruia este un trup slab, senzual, animal, împovărat cu multe imperfecțiuni, asemenea celui al lui Adam după ce a păcătuit; dar la înviere, trupurile sfinților vor fi trupuri duhovnicești, binecuvântate cu toate perfecțiunile și calitățile unui trup preaslăvit, asemenea celui al lui Hristos după ce a înviat. --- Sf. Pavel de asemenea, comparând pe primul om (Adam) cu Hristos, pe care Îl numește al doilea sau ultimul Adam, (ver. 45) spune că primul Adam a fost făcut suflet viu (adică o ființă vie animală sau o creatură vie, cu o viață și un trup care necesitau să fie susținute cu hrană trupească), dar că Hristos a fost făcut Duh dătător de viață: el înseamnă că, deși a avut un trup adevărat muritor prin nașterea din Fecioara Maica Sa, totuși prin învierea Sa a avut un trup preaslăvit, nemuritor, care nu avea nevoie de hrană trupească, și că va da asemenea trupuri duhovnicești și nemuritoare celor pe care îi va face părtași ai slavei Sale. --- Dar nu mai întâi ceea ce este duhovnicesc, etc. (ver. 46) adică atât în Adam cât și în noi, și chiar în Hristos, trupul a fost mai întâi muritor, care apoi trebuia să fie făcut duhovnicesc și nemuritor printr-o înviere fericită. --- Primul Adam (ver. 47) a fost din pământ, pământesc, făcut din lut, și cu un asemenea trup care putea muri, dar al doilea om (Hristos) a fost din cer, ceresc: nu că a luat un trup din cer, cum pretindeau unii eretici antici, dar a fost ceresc nu numai pentru că era Fiul lui Dumnezeu, ci în acest loc pare să fie numit ceresc chiar în ce privește trupul Său, după învierea Sa, trupul Său devenind atunci duhovnicesc și nemuritor. --- Cum este omul pământesc, etc. (ver. 48) adică, cum primul om, Adam, a fost pământesc prin trupul său pământesc și muritor, tot așa am fost și noi și toată posteritatea lui pământeni; dar cum omul ceresc, Hristos, a fost ceresc și a înviat cu un trup ceresc și nemuritor, tot așa vor fi cerești toți aceia cărora El le va da un trup duhovnicesc, ceresc și nemuritor la fericita lor înviere. --- Deci, (ver. 49) cum am purtat chipul omului pământesc (adică am fost făcuți muritori și de asemenea prin păcat supuși înclinațiilor stricate ale acestui trup muritor), așa să purtăm și chipul celui ceresc, printr-o viață nouă imitând pe Hristos, prin care vom fi preaslăviți împreună cu El, atât în suflet cât și în trup. --- Acum spun și vă avertizez, fraților, (ver. 50) că carnea și sângele nu pot moșteni împărăția lui Dumnezeu; adică cei ce duc o viață senzuală și carnală, nici stricăciunea păcatului nu merită starea de nestricăciune în slavă. (Witham)Haydock explorează apoi expresia disputată referitoare la botezul pentru morți.
Cine sunt botezați pentru morți.[1] El aduce în continuare alte dovezi ale învierii. Acesta este un loc greu, iar cuvintele sunt explicate diferit. 1. Câțiva interpreți târzii înțeleg un botez metaforic, și că a fi botezat pentru morți înseamnă a întreprinde lepădări de sine, mortificări și fapte de pocăință, în speranța unei învieri fericite; și această explicație se potrivește cu ceea ce urmează, despre a fi expus la pericole în fiecare oră, despre a muri zilnic, etc. Dar dacă acesta ar fi fost sensul apostolului, ar fi spus mai degrabă: Cine se botează pe ei înșiși. În plus, această explicație nu este nici măcar menționată la vreunul dintre interpreții antici. 2. Unii cred că Sf. Pavel le spune corintenilor că nu ar trebui să pună la îndoială învierea morților, cei care aveau obiceiul printre ei, dacă cineva murea fără botez, să boteze pe altul care era viu pentru el; și aceasta o făceau, închipuindu-și că un asemenea botez ar fi de folos persoanei moarte, pentru o înviere fericită. Tertullian menționează acest obicei într-unul sau două locuri, și de asemenea Sf. Ioan Gură de Aur pe acest loc. Dar nu pare probabil ca Sf. Pavel să aducă vreun argument al învierii dintr-un obicei pe care el însuși nu l-ar fi putut aproba, nici nu a fost vreodată aprobat în Biserică. 3. Sf. Ioan Gură de Aur și interpreții greci, care îl urmează în general, explică aceste cuvinte, cine sunt botezați pentru morți, ca și cum ar fi același lucru cu a spune, cine primesc botezul cu speranța că ei înșiși și toți morții vor învia din nou; și de aceea fac o mărturisire, când sunt botezați, că cred în înviere. Așa că Sf. Pavel aduce aici această dovadă printre altele, că cei care au fost făcuți creștini și rămân creștini nu pot pune la îndoială învierea, pe care au mărturisit că o cred în crezul lor la botezul lor, crezul fiind întotdeauna repetat înainte de a fi botezați. 4. Alții, prin a fi botezați pentru morți, înțeleg pe cei care cereau și chemau botezul când erau în primejdie de moarte și nu ar fi ieșit nicidecum din această lume fără a fi botezați, sperând astfel să aibă o înviere fericită a trupurilor lor; așa că a fi botezat pentru morți este același lucru cu din pricina stării morților, în care intrau. Vezi Sf. Epifanie, hær. viii. p. 144. Edit Petavii. (Witham) Unii cred că apostolul face aluzie aici la o ceremonie atunci în uz: dar alții, mai probabil, la rugăciunile și ostenelile de pocăință săvârșite de creștinii din primele veacuri pentru sufletele credincioșilor adormiți: sau la botezul suferințelor și necazurilor îndurate pentru păcătoși morți duhovnicește. (Challoner)
Considerați
Considerare
Haydock consideră predarea finală a împărăției după înviere.
După aceea sfârșitul; adică după învierea generală a tuturor, va fi sfârșitul lumii. Atunci Hristos va preda împărăția Sa, în ce privește această lume, peste toți oamenii, peste diavol și îngerii săi apostați, însemnați prin domnii și puteri; nu că Hristos, atât ca Dumnezeu cât și ca om, nu va domni în veșnicie, nu numai peste aleșii Săi, ci peste toate făpturile, după ce a triumfat prin învierea Sa asupra vrăjmașului neamului omenesc, diavolul, asupra păcatului și asupra morții, care este ca să zicem așa ultimul vrăjmaș al aleșilor Săi. La învierea generală, Hristos îi va prezenta pe acești aleși Tatălui Său ceresc, ca roadele victoriei Sale asupra păcatului și morții; și deși ca om a venit să sufere și să moară, și a fost de asemenea supus Tatălui Său veșnic, totuși fiind Dumnezeu precum și om, este Domn al tuturor și îi va face pe credincioșii Săi slujitori părtași ai slavei Sale în împărăția Sa cerească. (Witham)
Răspunde
Răspuns
Cum reordonează certitudinea învierii prioritățile tale astăzi? În ce domeniu al vieții ai nevoie cel mai mult de speranța că moartea a fost învinsă? Unde ai putea invita pe altcineva să considere victoria lui Hristos asupra mormântului?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Isuse, Cel înviat din morți, te lăudăm pentru sigura făgăduință a învierii noastre și pentru biruința Ta asupra păcatului și morții. Prin puterea Duhului Tău, conformează-ne tot mai deplin chipului omului ceresc, ca să trăim cu curaj statornic și bucurie. Prin mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria și a tuturor sfinților, ține inimile noastre ațintite spre ziua în care Te vom vedea față către față.
Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →