Eterniseed › Curriculum › Isaia
Isaia 9-10 — cu Matthew Henry
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry la Isaia 9–10 oferă o lumină constantă pentru cititorii care navighează atât prin promisiune cât și prin avertisment. Notele sale atente verset cu verset urmăresc trecerea de la întunericul profund la zorii harului evangheliei, apoi se îndreaptă spre judecățile solemne care urmează rebeliunii încăpățânate. Lecția de astăzi ne invită să stăm cu perspectivele lui Henry astfel încât cuvintele antice să poată vorbi din nou timpurilor noastre de incertitudine și speranță. Vom asculta mai întâi Scriptura, apoi vom urma îndrumarea lui Henry prin secțiuni cheie, oprindu-ne să considerăm ce stârnesc observațiile sale în noi. Duhul care a inspirat profetul să lumineze și aceste pagini pentru creșterea noastră.
Citește
Ia Biblia ta și citește Isaia capitolele 9 și 10 încet și cu rugăciune. Observă mișcarea de la promisiunea unei mari lumini și a unui copil născut să guverneze veșnic, prin refrenul repetat că mânia lui Dumnezeu nu s-a întors. Permite contrastelor dintre milă și judecată să se așeze în inima ta. Citește capitolele o dată pentru ansamblul mesajului, apoi din nou notând orice frază care persistă. Cere Domnului să te pregătească să primești atât mângâiere cât și avertisment, așa cum comentariul lui Matthew Henry va dezvălui în curând.
Studiu
Studiază
Henry începe prin a nota contrastul în întunecime.
Primele cuvinte ale acestui capitol se referă clar la încheierea capitolului precedent, unde totul părea negru și melancolic: Iată necazul, întunericul și întunecimea — foarte rău, totuși nu atât de rău încât să nu se ridice lumină în întuneric pentru cei drepți (Ps. cxii. 4) și la vremea serii va fi lumină, Zah. xiv. 7. Totuși nu va fi o astfel de întunecime (fie nu de acest fel, fie nu de acest grad) cum a fost uneori. Observă că în cele mai rele timpuri poporul lui Dumnezeu are un totuși cu care să se mângâie, ceva care să le aline și să le echilibreze necazurile; sunt prigoniți, dar nu părăsiți (2 Cor. iv. 9), întristați, dar totdeauna bucurându-se, 2 Cor. vi. 10. Și este un motiv de mângâiere pentru noi, când lucrurile sunt la cel mai întunecat, că Cel care formează lumina și creează întunericul (cap. xlv. 7) a hotărât hotare pentru amândouă și le-a pus una împotriva celeilalte, Gen. iv. 4. El poate spune: 'Până aici va merge întunecimea, atât timp va dura și nu mai departe, nu mai mult.'Henry continuă să detalieze promisiunea unei lumini glorioase.
1. A unei lumini glorioase, care va califica și, treptat, va risipi întunecimea, astfel încât nu va fi cum a fost uneori: Nu ca în necazul ei; nu vor fi timpuri atât de întunecate cum au fost odinioară, când la început a lovit ușor țara lui Zabulon și a lui Neftali (care se aflau departe și cele mai expuse incursiunilor dușmanilor vecini), iar mai târziu a lovit mai greu țara pe calea mării și dincolo de Iordan (v. 1), referindu-se probabil la acele zile când Dumnezeu a început să scurteze pe Israel și să-l lovească în toate țărmurile sale, 2 Împ. x. 32. Observă că Dumnezeu încearcă ce vor face judecățile mai mici cu un popor înainte de a aduce pe cele mai mari; dar dacă o lovitură ușoară nu își face lucrarea cu noi, să ne smerească și să ne reformeze, trebuie să ne așteptăm să fim loviți mai greu; căci când Dumnezeu judecă, El va birui. Ei bine, acelea au fost timpuri întunecate pentru țara lui Zabulon și a lui Neftali, și a fost întunecime de suferință în Galileea Neamurilor, atât în privința neștiinței (nu vorbeau potrivit Legii și Mărturiei, și atunci nu era lumină în ei, cap. viii. 20), cât și în privința necazului și a posturii disperate a treburilor lor exterioare; le avem pe amândouă împreună, 2 Cron. xv. 3, 5. Israel a fost fără adevăratul Dumnezeu și fără preot învățător, și în acele timpuri nu a fost pace. Dar întunecimea amenințată (cap. viii. 22) nu va prevala într-o asemenea măsură; căci (v. 2) poporul care umbla în întuneric a văzut o lumină mare. (1.) În acest timp când trăia profetul, erau mulți profeți în Iuda și Israel, ale căror profeții erau o lumină mare atât pentru îndrumare cât și pentru mângâiere poporului lui Dumnezeu, care se ținea de Lege și de Mărturie. Pe lângă Cuvântul scris, aveau profeție; erau cei care le arătaseră cât de mult (Ps. lxxiv. 9), ceea ce era o mare satisfacție pentru ei, când în privința necazurilor lor exterioare ședeau în întuneric și locuiau în țara umbrei morții. (2.) Aceasta urma să aibă împlinirea deplină când Domnul nostru Isus a început să apară ca profet și să predice Evanghelia în țara lui Zabulon și a lui Neftali și în Galileea Neamurilor. Iar profeții Vechiului Testament, așa cum au fost martori ai Lui, tot așa au fost și chipuri ale Lui. Când El a venit și a locuit la hotarele lui Zabulon și Neftali, atunci se spune că această profeție s-a împlinit, Mat. iv. 13-16. Observă, [1.] Cei care nu au Evanghelia umblă în întuneric și nu știu ce fac nici încotro merg; și locuiesc în țara umbrei morții, în întuneric gros și în primejdie maximă. [2.] Când Evanghelia vine într-un loc, într-un suflet, vine lumina, o lumină mare, o lumină strălucitoare, care va străluci tot mai mult. Ea ar trebui să ne fie binevenită, ca lumina pentru cei care stau în întuneric, și ar trebui să o primim cu bucurie, atât pentru că este de un folos atât de mare pentru noi, cât și pentru că aduce cu ea propria ei dovadă. Cu adevărat această lumină este dulce.Henry identifică apoi pe Cel care înfăptuiește aceste lucruri ca fiind Mesia.
II. Dar cine, unde este Cel care va întreprinde și va împlini aceste lucruri mari pentru Biserică? Profetul ne spune (v. 6, 7) că vor fi făcute de Mesia, Emanuel, acel Fiu al unei fecioare a cărui naștere o prezisese (cap. vii. 14), și acum vorbește despre El, în stil profetic, ca despre un lucru deja făcut: copilul s-a născut, nu numai pentru că era la fel de sigur și el era la fel de sigur de asta ca și cum ar fi fost deja făcut, ci pentru că Biserica, înainte de întruparea Sa, a cules mare folos și avantaj din lucrarea Sa în virtutea acelei prime promisiuni despre sămânța femeii, Gen. iii. 15. Așa cum a fost Mielul înjunghiat, tot așa a fost și copilul născut, de la întemeierea lumii, Apoc. xiii. 8. Toate lucrurile mari pe care Dumnezeu le-a făcut pentru Biserica Vechiului Testament au fost făcute de El ca Cuvânt veșnic și pentru El ca Mijlocitor. El a fost Unsul, la care Dumnezeu a avut respect (Ps. lxxxiv. 9), și a fost pentru Domnul, pentru Domnul Hristos, că Dumnezeu și-a făcut fața să strălucească asupra sanctuarului Său, Dan. ix. 17. Națiunea evreiască și în special casa lui David au fost păstrate de multe ori de la ruină iminentă doar pentru că acea binecuvântare era în ei. Ce mai mare siguranță putea fi dată deci Bisericii lui Dumnezeu atunci că va fi păstrată și va fi grija specială a providenței divine, decât aceasta, că Dumnezeu avea o milă atât de mare rezervată pentru ea? Parafraza caldeeană înțelege prin omul care va dăinui veșnic, chiar Hristos. Și este o profeție ilustră despre El și despre împărăția Sa, pe care, fără îndoială, cei care așteptau mângâierea lui Israel au construit mult pe ea, s-au întors adesea la ea și au citit-o cu plăcere.Henry descrie apoi demnitatea și domnia acordate acestui copil.
(1.) Vezi demnitatea la care este înălțat și numele pe care îl are mai presus de orice nume. El va fi numit (și de aceea suntem siguri că este și va fi) Minunat, Sfetnic, etc. Poporul Său Îl va cunoaște și se va închina Lui prin aceste nume; și, ca unul care le răspunde pe deplin, I se vor supune și se vor încrede în El. [1.] El este Minunat, Sfetnic. Pe drept este numit minunat, căci este și Dumnezeu și om. Dragostea Lui este minunea îngerilor și a sfinților glorificați; în nașterea, viața, moartea, învierea și înălțarea Sa a fost minunat. O serie constantă de minuni L-a însoțit și, fără controversă, mare a fost taina evlaviei cu privire la El. El este Sfetnicul, căci a fost intim familiarizat cu sfaturile lui Dumnezeu din veșnicie și dă sfat copiilor oamenilor, în care ne consultă bunăstarea. Prin El Dumnezeu ne-a dat sfat, Ps. xvi. 7; Apoc. iii. 18. El este înțelepciunea Tatălui și este făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune. Unii le unesc pe acestea: El este Sfetnicul minunat, o minune sau un miracol de sfetnic; în aceasta, ca și în alte lucruri, are preeminența; nimeni nu învață ca El. [2.] El este Dumnezeul cel puternic — Dumnezeu, Cel puternic. Așa cum are înțelepciune, tot așa are putere să ducă la capăt lucrarea Sa: El este în stare să mântuiască până la desăvârșire; și o astfel de lucrare a Mijlocitorului nu o putea împlini decât o putere mai mică decât cea a Dumnezeului celui puternic. [3.] El este Tatăl veșniciei, sau Tatăl veșniciei; El este Dumnezeu, una cu Tatăl, care este din veșnicie în veșnicie. El este autorul vieții veșnice și al fericirii pentru ei și astfel este Tatăl unei veșnicii binecuvântate pentru ei. El este Tatăl lumii viitoare (așa o citește LXX.), tatăl stării evanghelice, care este pusă sub autoritatea Lui, nu a îngerilor, Evr. ii. 5. El a fost, din veșnicie, Tatăl marii lucrări de răscumpărare: inima Lui a fost asupra ei; a fost rodul înțelepciunii Sale ca Sfetnic, al dragostei Sale ca Tată veșnic. [4.] El este Prințul păcii. Ca Împărat, păstrează pacea, poruncește pacea, ba chiar creează pacea, în împărăția Sa. El este pacea noastră și este pacea Lui care păstrează inimile poporului Său și domnește în ele. El nu este doar un prinț pașnic și domnia Sa pașnică, ci este autorul și dătătorul a tot binele, a toată pacea care este fericirea prezentă și viitoare a supușilor Săi.
Considerați
Consideră
Henry încheie arătând cum guvernarea se odihnește pe umărul Mesiei.
(2.) Vezi domnia la care este înălțat și tronul pe care îl are mai presus de orice tron (v. 6): Guvernarea va fi pe umărul Lui — numai al Lui. El nu va purta doar semnul ei pe umăr (cheia casei lui David, cap. xxii. 22), ci va purta povara ei. Tatăl i-o va încredința, astfel încât El va avea un drept incontestabil de a guverna; și El o va întreprinde, astfel încât nici o îndoială nu poate fi făcută cu privire la faptul că va guverna bine, căci Își va pune umărul la ea și nu se va plânge niciodată, ca Moise, că este supraîncărcat. Nu sunt în stare să port tot poporul acesta, Num. xi. 11, 14. Lucruri glorioase sunt spuse aici despre guvernarea lui Hristos, v. 7. [1.] Că va fi o guvernare crescândă. Va fi înmulțită; hotarele împărăției Sale vor fi tot mai lărgite și mulți vor fi adăugați la ea zilnic. Strălucirea ei va crește și va străluci tot mai strălucitor în lume. Monarhiile pământului au fost fiecare mai puțin ilustre decât cealaltă, astfel încât ceea ce a început în aur s-a sfârșit în fier și lut, și fiecare monarhie s-a micșorat treptat; dar împărăția lui Hristos este o împărăție crescândă și va ajunge la desăvârșire la urmă. [2.] Că va fi o guvernare pașnică, potrivită caracterului Său de Prinț al păcii. El va domni prin dragoste, va domni în inimile oamenilor; astfel încât oriunde este guvernarea Sa, acolo va fi pace și, pe măsură ce guvernarea Sa crește, pacea va crește. Cu cât suntem mai supuși lui Hristos, cu atât suntem mai ușori și mai în siguranță. [3.] Că va fi o guvernare dreaptă. Cel care este Fiul lui David va domni pe tronul lui David și peste împărăția lui, la care are dreptul. Dumnezeu Îi va da tronul tatălui Său David, Luca i. 32, 33. Biserica evanghelică, în care evreul și neamul sunt încorporați, este dealul sfânt al Sionului, pe care Hristos domnește, Ps. ii. 6. [4.] Că va fi administrată cu prudență și echitate și astfel încât să răspundă marelui scop al guvernării, care este stabilirea împărăției: El o va rândui și o va așeza cu dreptate și judecată. Totul este și va fi bine administrat în împărăția lui Hristos și nici unul dintre supușii Săi nu va avea vreodată motiv să se plângă. [5.] Că va fi o împărăție veșnică: Nu va fi sfârșit al creșterii guvernării Sale (va crește mereu), nici sfârșit al creșterii păcii ei, căci fericirea supușilor acestei împărății va dura în veșnicie și poate va fi progresivă la infinit — pentru totdeauna. El va domni de acum și în veci; nu numai de-a lungul tuturor generațiilor timpului, ci chiar când împărăția va fi predată lui Dumnezeu Tatăl, slava atât a Răscumpărătorului cât și a celor răscumpărați va continua veșnic. [6.] Că Dumnezeu Însuși S-a angajat să aducă toate acestea la îndeplinire: 'Domnul oștirilor, care are toată puterea în mâna Sa și toate făpturile la porunca Sa, va împlini aceasta, va păstra tronul lui David până când acest Prinț al păcii va fi așezat în el; râvna Lui va face aceasta, gelozia Lui pentru propria Sa cinste și adevărul promisiunii Sale și binele Bisericii Sale.' Observă că inima lui Dumnezeu este mult asupra înaintării împărăției lui Hristos printre oameni, ceea ce este foarte mângâietor pentru toți cei care doresc binele ei; râvna Domnului oștirilor va birui toată împotrivirea.
Răspunde
1. Unde în circumstanțele tale actuale ai nevoie cel mai mult de asigurarea că lumina va străluci din nou?
2. Cum schimbă descrierea titlurilor lui Hristos felul în care te rogi pentru domnia Sa în viața ta?
3. În ce domeniu ai putea rezista tocmai corecției pe care Dumnezeu o intenționează pentru binele tău?
Roagă-te
Tată Ceresc, te lăudăm pentru lumina care a răsărit în întuneric prin Fiul Tău, copilul născut pentru noi, a cărui cârmuire se odihnește pe umerii Săi. Prin Duhul Tău, dă-ne inimi smerite ca să primim atât făgăduințele sigure, cât și avertismentele solemne ale Cuvântului Tău, rupând orice jug care ne apasă și învățându-ne să umblăm în libertatea pe care Hristos a câștigat-o. Fie ca râvna Ta să-și împlinească lucrarea bună în noi, păzindu-ne de mândrie și nebunie pe măsură ce ne odihnim în Evanghelie. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →