Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Dumnezeule, fii milostiv nouă și ridică-Te, Dumnezeule: Psalmii 67 și 68
Deschidere
Psalmii 67 și 68 sunt inima misionară a Psaltirii și trâmbița ei a Înălțării. Psalmul 67 — 'Dumnezeule, fii milostiv nouă și binecuvântează-ne și arată-ne lumina feței Tale' — este rugăciunea ca mântuirea lui Dumnezeu să fie cunoscută 'printre toate neamurile', iar Eusebiu din Cezareea și Sfântul Atanasie îl intitulează chemarea neamurilor. Lumina feței lui Dumnezeu pentru care pledează este, spun Părinții, însăși Fața Tatălui, care este Fiul; iar de trei ori 'să Te laude popoarele' prefigurează Sfânta Treime. Psalmul 68 se ridică apoi ca un strigăt de luptă: 'Să Se scoale Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui'. Acesta este psalmul pe care Răsăritul creștin îl înalță la cele două sărbători de vară ale Domnului înălțat și revărsat. Versetul său 'Te-ai suit întru înălțime, ai dus robia roabă' — pe care Sfântul Pavel îl duce în Epistola către Efeseni — este strigătul sărbătoresc al Înălțării înseși, cântat în timp ce Biserica privește pe Hristos purtat în cer; iar darurile multiple ale Duhului, revărsate pentru oameni la Cincizecime, sunt sărbătoarea proprie a Răsăritului a Pogorârii, cincizeci de zile după Paști. Sfântul Atanasie intitulează psalmul o profeție a celor ce vor veni, iar Părinții greci, Sfântul Ioan Gură de Aur și Sfântul Chiril printre ei, citesc mersul său ca întreaga iconomie a lui Hristos înviat și înălțat; Venerabilul Beda este de acord că întregul psalm 'vorbește prin pilde mistice… este plin de taine evanghelice și se arată în principal a fi despre Înălțarea lui Hristos'. De la scaunul milei din Psalmul 67 la tronul deasupra cerurilor din Psalmul 68, cei doi psalmi urmăresc o singură înălțare: Dumnezeu strălucește peste noi, Dumnezeu Se ridică, Dumnezeu Se suie întru înălțime și dă daruri oamenilor.
Citește
Citește Psalmul 67 încet; este scurt și luminos. 'Dumnezeule, fii milostiv nouă și binecuvântează-ne și arată-ne lumina feței Tale și fii milostiv nouă. Ca să se cunoască pe pământ calea Ta, mântuirea Ta între toate neamurile. Să Te laude popoarele, Dumnezeule, să Te laude toate popoarele. Să se veselească și să se bucure neamurile, căci vei judeca popoarele cu dreptate și vei cârmui neamurile pe pământ… Atunci pământul își va da rodul său și Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ne va binecuvânta. Dumnezeu ne va binecuvânta și toate marginile pământului se vor teme de El.' Apoi lasă Psalmul 68 să se reverse peste tine în valuri. Se deschide: 'Să Se scoale Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui; să fugă de la fața Lui cei ce-L urăsc pe El'. Cântă despre Dumnezeu 'Tată al orfanilor și apărător al cauzei văduvelor', care 'scoate pe robi din robie'. Tună la Sinai — 'Pământul s-a cutremurat și cerurile s-au topit la fața lui Dumnezeu' — și se încununează cu Înălțarea: 'Te-ai suit întru înălțime, ai dus robia roabă și ai primit daruri pentru oameni, chiar pentru vrăjmașii Tăi, ca Domnul Dumnezeu să locuiască între ei'. Se încheie: 'Dați lui Dumnezeu puterea peste Israel… Dumnezeule, minunat ești în locurile Tale sfinte… binecuvântat fie Dumnezeu'.
Studiu
Studiază
Psalmul 67 se roagă ca 'calea Ta' să fie cunoscută pe pământ, iar Fericitul Augustin răspunde din Evanghelie că Calea este o Persoană. Domnul zice: 'Eu sunt Calea' — și ca să nu ne temem să rătăcim, adaugă: 'Eu sunt Adevărul' și:
Adevărul este Hristos, Calea este Hristos; umblă în ea. Și ca să nu ne temem să murim înainte de a ajunge, zice: 'Eu sunt Viața'. Augustin adună cele trei într-un singur strigăt de încredere:
Prin Mine umbli, la Mine umbli, în Mine te odihnești.Lumina feței pentru care pledează psalmul este deci Fiul Însuși, căci
Fața sau Chipul Tatălui este Fiul, strălucind peste noi prin Întruparea Sa. Psalmul 68 poartă același Hristos pe muntele cel sfânt. Când cântă 'Ca dealul Basan, așa este dealul lui Dumnezeu', grecii și latinii citesc 'un munte plin de caș' și Fericitul Augustin întreabă ce munte poate fi acesta decât Însuși Domnul Hristos:
El Însuși este Muntele plin de caș, din pricina pruncilor ce vor fi hrăniți cu har ca și cu lapte— căci chiar laptele din care se face cașul înseamnă har, deoarece
curge din prisosul măruntaielor mamei și dintr-o dulce milostivire se varsă fără plată pruncilor.
Considerați
Consideră
Psalmul 68 este psalmul pe care Răsăritul creștin îl cântă la Înălțare și la Cincizecime, iar Părinții greci aud întreaga iconomie a mântuirii în mersul său. Imnografia sărbătorească a Înălțării preia cuvintele sale — 'Te-ai suit întru înălțime, ai dus robia roabă' — în timp ce Biserica își ridică ochii spre Domnul purtat deasupra cerurilor; iar pogorârea Duhului Sfânt, pe care același psalm o prevestește în darurile primite 'pentru oameni', este ținută cincizeci de zile după Paști ca marea sărbătoare a Răsăritului, Cincizecimea. 'Să Se scoale Dumnezeu' înseamnă, spun Părinții cu un singur glas, 'să Se scoale Hristos din moarte, ca înălțându-ne pe noi să risipească pe vrăjmașii Săi' — atât pe cei văzuți, cât și pe cei nevăzuți, pe stăpânitorul acestei lumi izgonit din inimile unde odinioară stăpânea. Când psalmul Îl numește pe Dumnezeu 'Dumnezeul care face pe oameni să fie de un cuget într-o casă și scoate pe robi din robie', Fericitul Augustin vede sufletele care doresc să fie libere și nu pot, până vine harul:
căci acei oameni ferecați poate ar voi să umble și nu pot și se roagă lui Dumnezeu să poatăși Îi zic: 'Scoate-mă din necazurile mele'. Iar când psalmul ajunge la 'Dumnezeu este Domnul, prin care scăpăm de moarte', Fericitul Augustin preface versetul în mângâiere pentru orice muritor:
De ce ești indignat, o, soartă a omenirii, că ai ieșirea morții? Căci
Chiar și ieșirea Domnului tău nu a fost alta decât aceea a morții.Domnul, de la care nimeni nu putea lua viața, dar care a pus-o El Însuși, a avut și ieșirea morții — și adevărata ieșire,
cea prin care trecem de la ea și nu spre ea, este și a Lui, anume Învierea Sa. Astfel, Cel ce S-a suit întru înălțime a dus robia noastră roabă și a făcut chiar și moartea o ușă.
Răspunde
Lasă Psalmul 67 să te învețe să te rogi în afară. Nu cere doar binecuvântarea ta, ci ca mântuirea lui Dumnezeu să fie cunoscută 'printre toate neamurile' — deci lasă rugăciunea ta să poarte întreaga lume și refuză îngustimea invidioasă care ar ține lumina feței lui Dumnezeu doar pentru tine. Apoi umblă în Calea care este o Persoană: Adevărul este Hristos, Calea este Hristos; prin El umbli, la El umbli, în El te odihnești. Și lasă Psalmul 68 să-ți ridice temerile în Înălțare. Dacă ești unul dintre cei ferecați care ar voi să umble și nu pot, nu deznădăjdui — roagă-te, cum spune Augustin că se roagă acele suflete legate, să fii făcut în stare, iar Dumnezeu care scoate pe robi din robie te va dezlega în puterea Sa. Dacă te temi de moarte însăși, auzi cuvântul Tatălui către soarta omenirii: de ce ești indignat că ai ieșirea morții, când ieșirea Domnului tău nu a fost alta decât moartea — și adevărata Sa ieșire, prin care trecem de la moarte și nu spre ea, este propria Sa Înviere, pe care o împărtășește cu tine? El S-a suit întru înălțime; El a dus robia ta roabă; El a primit daruri pentru oameni, chiar pentru vrăjmașii Săi, ca Domnul Dumnezeu să locuiască în tine. Dă lui Dumnezeu puterea și bucură-te.
Roagă-te
O, Hristoase Dumnezeul nostru, Față a Tatălui și Lumină a feței Sale, care Te-ai sculat din moarte și ai risipit pe vrăjmașii Tăi, care Te-ai suit întru înălțime și ai dus robia roabă și ai primit daruri pentru oameni: fii milostiv nouă și binecuvântează-ne și arată-ne lumina feței Tale, ca să se cunoască pe pământ calea Ta și mântuirea Ta între toate neamurile. Tu ești Calea, Adevărul și Viața; prin Tine umblăm, la Tine umblăm, în Tine ne odihnim — să nu ne abatem niciodată de la Calea care ești Tu Însuși. Tu ești Muntele plin de caș, hrănindu-Ți pruncii cu laptele harului revărsat dintr-o dulce milostivire; hrănește-ne acolo. Dezleagă pe cei ferecați care ar voi să umble și nu pot și scoate-Ți robii din robie în puterea Ta. Iar când vom ajunge la ieșirea morții, să nu fim indignați, ci să ne aducem aminte că ieșirea Ta proprie nu a fost alta decât moartea și că adevărata trecere — din moarte și nu spre ea — este Învierea Ta, pe care o împărtășești cu toți mădularele Tale. Revarsă peste noi darurile pe care le-ai primit pentru oameni, chiar harul cel de multe feluri al Preasfântului Tău Duh pogorât la Cincizecime, ca Domnul Dumnezeu să locuiască între noi. Ție, înălțat deasupra cerurilor, împreună cu Tatăl Tău cel fără de început și cu Preasfântul și de viață făcătorul Tău Duh, slavă, cinste și închinare, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →