Eterniseed › Curriculum › Iov
El atârnă pământul pe nimic: Maiestatea lui Dumnezeu
Deschidere
Bildad Șuhitul vorbește pentru ultima și cea mai scurtă oară. Întrebarea lui este cea potrivită — „Cum poate atunci omul să fie îndreptățit înaintea lui Dumnezeu? sau cum poate fi curat cel născut din femeie?” — dar o pune ca să zdrobească un suferind, mai degrabă decât să se smerească pe sine. Iov nu răspunde cruzimii lui Bildad, ci lui Dumnezeu al lui Bildad, ridicându-și ochii de la gunoi la ceruri: „El întinde miazănoaptea peste locul gol și atârnă pământul pe nimic.” Sfântul Grigore cel Mare, Dialogistul, pe care Răsăritul creștin îl pomenește în a douăsprezecea zi a lunii martie, citește acest întreg schimb ca pe școala sufletului în adevărata smerenie. Pentru Grigore, Iov este o figură a lui Hristos și a Trupului Său, Biserica suferindă; iar maiestatea pe care o mărturisește Iov — Dumnezeul care îmblânzește pe cei mândri și întemeiază Biserica Sa pe nimic — este tocmai maiestatea care a coborât în trupul nostru și va veni iarăși în slavă. Unde Bildad vede doar un punct de dezbatere, Grigore vede Evanghelia ascunsă în rânduiala creației.
Citește
Citește Iov 25–26 — scurta a treia cuvântare a lui Bildad: stăpânirea și frica sunt la Dumnezeu, care face pace în locurile Sale înalte; poate un om să fie îndreptățit prin comparație cu Dumnezeu sau să fie curat cel născut din femeie? Apoi răspunsul lui Iov, mai ascuțit pentru că este ultimul: „Al cui ești tu ajutorul?”; uriașii gem sub ape; „El întinde miazănoaptea peste locul gol și atârnă pământul pe nimic”; El leagă apele în norii Săi groși; stâlpii cerului se cutremură și sunt uimiți de mustrarea Lui; prin Duhul Său a împodobit cerurile; și minunea de încheiere — „Iată, acestea sunt părți din căile Lui: dar cât de mică parte se aude de la El? dar tunetul puterii Lui cine îl poate înțelege?”
Studiu
Studiază
Întrebarea lui Bildad — poate un om să fie îndreptățit înaintea lui Dumnezeu? — este adevărată, dar Grigore nu o va lăsa să se întărească în disperare, căci răspunsul este harul, nu comparația. Nici o făptură nu este dreaptă măsurându-se pe sine cu Creatorul; ea este dreaptă numai prin lumina Lui revărsată asupra ei:
orice om drept este drept prin iluminare de la Dumnezeu, nu prin comparație cu Dumnezeu. A pune făptura alături de Creator înseamnă deja a cădea, căci prăpastia este infinită:
Căci dreptatea omului, când este comparată cu Făcătorul, este nedreptate. Așadar, postura potrivită înaintea acestei maiestăți nu este argumentul, ci adorarea. Și aici Grigore aude Evanghelia străpungând prin astronomia lui Iov. „El atârnă pământul pe nimic” — pământul este Sfânta Biserică, iar „nimicul” este lumea păgână — nu că neamurile ar fi fost vreodată vrednice de nimic, căci fiecare suflet poartă chipul lui Dumnezeu, ci că ele au fost socotite ca nimic, goale de cunoașterea Lui, un gol pe care El a dorit să-l umple — pe care Dumnezeu a ales să zidească:
pe neamuri a întemeiat Domnul Biserica Sa. Tocmai golul unde odinioară domnea diavolul l-a umplut Dumnezeu cu iubirea de Sine:
acele inimi ale neamurilor s-au umplut de iubirea lui Dumnezeu, care fuseseră mai înainte apăsate de o moarte a diavolului.
Considerați
Cugetă
Când Iov mărturisește că „Înțelepciunea Lui a lovit pe cel mândru”, Grigore dezvăluie taina cea mai adâncă dintre toate: cum Dumnezeu l-a răsturnat pe vrăjmașul cel vechi nu prin putere crudă, ci prin dreptate. O făptură înzestrată cu rațiune a păcătuit; de aceea trebuie oferită o victimă înzestrată cu rațiune — și acea victimă trebuie să fie ea însăși fără de păcat, altfel nu ar putea curăți nimic.
Așadar, ca să fie o victimă rațională, trebuia să fie oferit Omul, dar ca să-l curățească pe om de păcatele sale, Om și anume Om fără de păcat. Astfel, Înțelepciunea lui Dumnezeu s-a plecat în pântecele Fecioarei, a luat firea noastră, dar nu și păcatul nostru, și l-a lăsat pe vrăjmașul care nu L-a putut înșela prin ispită să pară că Îl biruiește prin moarte — iar în acea înfrângere aparentă diavolul și-a pierdut stăpânirea asupra noastră. El a fost lovit „prin înțelepciune, și nu prin putere”,
și nu prin putere, în aceea că, în timp ce i se îngăduie să ispitească pe Dumnezeu, este dezlegat de la a poseda pe om. Iar Iov încheie nu în frică, ci în uimire, căci Dumnezeu care a venit odată în smerenie va veni iarăși în Maiestate de neîndurat:
Cel care a săvârșit lucruri minunate când a venit în smerenie, nu poate fi privit cu toată marea înfricoșare cu care va veni, când va apărea în puterea Maiestății Sale.
Răspunde
Nu folosi cuvintele adevărate ale lui Bildad cu scopul crud al lui Bildad. Este drept să mărturisești că nimeni nu este îndreptățit prin comparație cu Dumnezeu — dar spune-o ca să te smerești pe tine, nu ca să zdrobești un frate deja pe gunoi. Lasă răspunsul lui Iov să-ți ridice privirile: același Dumnezeu care „atârnă pământul pe nimic” a luat nimicul tău — goliciunea ta, moartea ta sub vrăjmaș — și a ales să zidească acolo Biserica Sa, umplând-o cu propria Sa iubire. Aceasta este forma Evangheliei: Dumnezeu face lucrarea Sa cea mai mare acolo unde este mai puțin cu ce lucra. Iar dacă abia putem auzi „o mică parte” din căile Lui în minunile primei Sale veniri, ce va fi să stăm înaintea „tunetului puterii Lui”? Trăiește acum în uimirea pe care cei mândri nu o pot simți — și află că Maiestatea care l-a doborât pe diavol prin înțelepciune se pleacă, în aceeași înțelepciune, ca să te facă drept.
Roagă-te
O, Dumnezeule al Maiestății de nepătruns, care faci pace în locurile Tale înalte și atârni pământul pe nimic: smerește-mă, ca să nu pledez niciodată dreptatea mea proprie prin comparație cu Tine, ci să fiu îndreptățit numai prin lumina pe care o reverși de sus. Te binecuvântez că pe nimicul neamurilor ai întemeiat Biserica Ta și în inimi de mult moarte sub vrăjmaș ai revărsat iubirea de Tine. Lovește mândria mea așa cum Înțelepciunea Ta l-a lovit pe cel mândru — nu prin putere, ci prin smerenia Crucii — și fă-mă curat prin singurul Om oferit fără de păcat. Păstrează-mă în sfântă frică de ziua în care vei veni în tunetul puterii Tale, ca să nu fiu rușinat înaintea Maiestății pe care o ador acum; prin Hristos Domnul nostru, cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →