Eterniseed › Curriculum › Iov
Iov 29-30 — cu Matthew Henry
Deschidere
Matthew Henry ne călăuzește prin reflecțiile emoționante ale lui Iov din capitolele 29 și 30, urmărind arcul de la binecuvântarea amintită la încercarea prezentă. Comentariul său ne invită să stăm cu relatarea sinceră a lui Iov în timp ce discernem mâna constantă a providenței sub fiecare anotimp. Pe măsură ce ascultăm, expunerea atentă a lui Henry ne ajută să ținem atât recunoștința pentru îndurările trecute cât și încrederea în mijlocul pierderii prezente. Astăzi zăbovim asupra acestor cuvinte antice, permițându-le să ne modeleze propria atitudine față de Dumnezeu în vremuri de răsturnare și restaurare.
Citește
Așază-te într-un spațiu liniștit și citește capitolele 29 și 30 din Iov încet. Observă contrastul dintre viața onorată pe care Iov a cunoscut-o odinioară și pustiirea pe care o îndură acum. Lasă poezia să te învăluie, marcând locurile unde memoria stârnește atât dor cât și tânguire. Cere Duhului să-ți pregătească inima pentru perspectivele pe care Matthew Henry le va dezvolta din aceste capitole.
Studiu
Studiază
Henry începe prin a încadra întregul capitol în scopul mai larg al lui Iov.
După acel discurs excelent despre înțelepciune din capitolul precedent, Iov s-a așezat și a făcut o pauză, nu pentru că vorbise până la epuizare, ci pentru că nu voia, fără permisiunea celor prezenți, să acapareze vorbirea pentru sine, ci să lase loc prietenilor săi, dacă doreau, să facă observații asupra celor spuse de el; dar ei nu aveau nimic de spus și, prin urmare, după ce s-a recules puțin, și-a continuat discursul despre propriile sale treburi, consemnat în acest capitol și în următoarele două, în care, I. Descrie înălțimea prosperității din care căzuse. Și, II. Adâncimea adversității în care căzuse; și aceasta o face pentru a trezi mila prietenilor săi și pentru a justifica sau cel puțin a scuza propriile sale plângeri. Dar apoi, III. Pentru a preîntâmpina criticile prietenilor săi la adresa sa, face o mărturisire foarte amplă și particulară a propriei sale integrități. În acest capitol privește înapoi la zilele prosperității sale și arată, 1. Ce mângâiere și satisfacție avea în casa și familia sa, ver. 1-6. 2. Ce mare onoare și putere avea în țara sa și ce respect i se arăta de către tot felul de oameni, ver. 7-10. 3. Ce abundență de bine făcea în locul său, ca magistrat, ver. 11-17. 4. Ce perspectivă dreaptă avea asupra continuității mângâierii sale acasă (ver. 18-20) și a influenței sale în afară, ver. 21-25. Toate acestea le dezvoltă pentru a agrava nenorocirile sale prezente; asemenea Naomei, „am plecat plin”, dar am fost adus „acasă gol”.Henry se îndreaptă apoi spre dorința de început a lui Iov pentru zilele trecute.
Învinsii pot avea voie să vorbească, și nu este nimic despre care vorbesc mai simțit decât despre mângâierile de care au fost deposedați. Fosta lor prosperitate este unul dintre cele mai plăcute subiecte ale gândurilor și vorbelor lor. Așa a fost și pentru Iov, care începe aici cu o dorință (v. 2): O, de aș fi ca în lunile trecute! așa aduce el această relatare a prosperității sale. Dorința sa este, 1. „O, de aș fi într-o stare la fel de bună ca atunci, de aș avea la fel de multă bogăție, onoare și plăcere ca atunci!” Aceasta o dorește din grija pe care o avea, nu atât de mult pentru ușurarea sa, cât pentru reputația sa și slava Dumnezeului său, despre care credea că sunt eclipsate de suferințele sale prezente. „O, de aș fi restaurat la prosperitatea mea, și atunci criticile și reproșurile prietenilor mei ar fi reduse la tăcere în mod eficient, chiar pe propriile lor principii, și îndepărtate pentru totdeauna!” Dacă acesta este scopul nostru în a dori viața, sănătatea și prosperitatea, ca Dumnezeu să fie slăvit și creditul sfintei noastre mărturisiri să fie salvat, păstrat și înaintat, dorința nu este doar naturală, ci spirituală. 2. „O, de aș fi într-o stare de spirit la fel de bună ca atunci!” Ceea ce se plângea Iov cel mai mult acum era o povară asupra spiritului său, prin retragerea lui Dumnezeu de la el; și de aceea dorește să aibă acum spiritul la fel de mult lărgit și încurajat în slujirea lui Dumnezeu ca atunci și să aibă la fel de multă libertate și comuniune cu El ca atunci când se considera fericit. Aceasta era în zilele tinereții sale (v. 4), când era în floarea vârstei pentru a se bucura de acele lucruri și putea să le savureze cu cel mai înalt gust. Observă, Cei care prosperă în zilele tinereții lor nu știu ce zile negre și întunecate le sunt încă rezervate. Două lucruri au făcut lunile trecute plăcute pentru Iov:—Henry dezvoltă apoi mângâierile divine care l-au susținut odinioară pe Iov.
I. Că avea mângâiere în Dumnezeul său. Aceasta era lucrul principal de care se bucura în prosperitatea sa, ca izvor al ei și dulceață a ei, că avea favoarea lui Dumnezeu și semnele acelei favori. Nu și-a atribuit prosperitatea unei întorsături fericite a sorții, nici puterii sale proprii, nici puterii mâinii sale, ci face aceeași mărturisire pe care o face și David. Ps. xxx. 7, Tu, prin favoarea Ta, ai făcut muntele meu să stea tare. Un suflet plin de har se bucură de zâmbetele lui Dumnezeu, nu de zâmbetele acestei lumi. Patru lucruri erau atunci foarte plăcute pentru sfântul Iov:—1. Încrederea pe care o avea în protecția divină. Erau zilele când Dumnezeu mă păzea, v. 2. Chiar și atunci se vedea expus și nu și-a făcut bogăția cetatea sa tare nici nu s-a încrezut în abundența bogățiilor sale, ci numele Domnului era turnul său tare; în acela se gândea că este în siguranță și acestuia i-a atribuit faptul că era atunci în siguranță și că mângâierile sale îi erau păstrate. Diavolul a văzut un gard în jurul lui făcut de Dumnezeu (cap. i. 10), și Iov l-a văzut el însuși și a recunoscut că era vizita lui Dumnezeu care i-a păstrat spiritul, cap. x. 12. Numai cei pe care Dumnezeu îi protejează sunt în siguranță și pot fi liniștiți; și de aceea cei care au oricât de mult din această lume nu trebuie să se creadă în siguranță decât dacă Dumnezeu îi păzește. 2. Mulțumirea pe care o avea în favoarea divină (v. 3): Lumânarea lui Dumnezeu strălucea pe capul său, adică Dumnezeu a ridicat lumina feței Sale asupra lui, i-a dat asigurările și dulcile gustări ale iubirii Sale. Cea mai bună dintre comunicările favorii divine către sfinți în această lume este doar lumina lumânării, comparată cu ceea ce le este rezervat în starea viitoare. Dar o satisfacție atât de abundentă a luat Iov din favoarea divină încât, prin lumina acesteia, a umblat prin întuneric; aceea l-a călăuzit în îndoielile sale, l-a mângâiat în durerile sale, l-a purtat sub poverile sale și l-a ajutat prin toate dificultățile sale. Cei care au cea mai strălucitoare lumină a soarelui a prosperității exterioare trebuie totuși să aștepte unele momente de întuneric. Sunt uneori încercați, uneori în pierdere, uneori melancolici. Dar cei care sunt interesați de favoarea lui Dumnezeu și știu cum să o prețuiască pot, prin lumina acesteia, să umble cu bucurie și mângâiere prin tot întunericul acestei văi a lacrimilor. Aceasta pune destulă bucurie în inimă pentru a contrabalansa toate necazurile acestui timp prezent. 3. Comuniunea pe care o avea cu Cuvântul divin (v. 4): Taina lui Dumnezeu era peste cortul meu, adică Dumnezeu vorbea liber cu el, ca un prieten de inimă cu altul. Cunoștea mintea lui Dumnezeu și nu era în întuneric despre ea, așa cum fusese de curând. Taina Domnului se spune că este cu cei care se tem de El, căci le arată ceea ce în legământul Său alții nu văd, Ps. xxv. 14. Dumnezeu comunică favoarea și harul Său poporului Său și primește întoarcerea devoțiunii lor într-un mod secret pentru lume. Unii citesc, Când societatea lui Dumnezeu era în cortul meu, ceea ce rabinul Solomon înțelege ca o adunare a poporului lui Dumnezeu care obișnuia să se întâlnească la casa lui Iov pentru închinare religioasă, în care el prezida; aceasta îi aducea multă plăcere și risipirea ei era o necaz pentru el. Sau poate fi înțeles despre îngerii lui Dumnezeu care își întindeau corturile în jurul locuinței sale. 4. Asigurarea pe care o avea de prezența divină (v. 5): Cel Atotputernic era încă cu mine. Acum credea că Dumnezeu plecase de la el, dar în acele zile era cu el, și aceasta era totul pentru el. Prezența lui Dumnezeu cu un om în casa sa, chiar dacă este doar o colibă, o face atât castel cât și palat.Henry procedează la examinarea binelui public pe care Iov l-a urmărit în rolul său.
II. Ce mare bine a făcut în locul său. Era foarte folositor țării sale cu puterea pe care o avea; și aici vom vedea ce era ceea ce Iov se prețuia în ziua prosperității sale. Este natural pentru oameni să aibă o anumită prețuire pentru ei înșiși, și putem judeca ceva din caracterul nostru observând ceea ce este acela pe care ne prețuim. Iov se prețuia, nu prin onoarea familiei sale, marea avere pe care o avea, venitul său mare, masa sa plină, numeroșii slujitori pe care îi avea la comandă, însemnele demnității sale, echipajul și suita sa, ospătările splendide pe care le dădea și curtea care i se făcea, ci prin utilitatea sa. Bunătatea este slava lui Dumnezeu și va fi a noastră; dacă suntem milostivi cum este Dumnezeu, suntem desăvârșiți cum este El.
Considerați
Consideră
Henry încheie secțiunea reflectând asupra încrederii de odinioară a lui Iov în binecuvântarea continuă.
Ceea ce a încununat prosperitatea lui Iov a fost perspectiva plăcută pe care o avea asupra continuității ei. Deși știa, în general, că era supus necazului și de aceea nu era în siguranță (cap. iii. 26, Nu eram în siguranță, nici nu aveam odihnă), totuși nu avea niciun motiv particular de teamă, ci tot atâta temei ca oricare alt om de a conta pe prelungirea liniștii sale.
Răspunde
Unde în propria ta poveste simți o dorință similară pentru anotimpuri de favoare evidentă? Cum ar putea amintirea prezenței trecute a lui Dumnezeu să-ți întărească încrederea atunci când circumstanțele prezente par ascunse? În ce feluri poți, asemenea lui Iov, să cauți să extinzi dreptatea și mila chiar în timp ce treci prin dificultate?
Roagă-te
Tată Ceresc, în vremuri de pierdere precum cele cu care s-a confruntat Iov, fixează-ne inimile pe prezența Ta neschimbătoare mai degrabă decât pe binecuvântările care se ofilesc și întărește-ne prin Duhul Tău să slujim altora chiar și atunci când propria noastră putere este clătinată. Ancorează-ne zilnic în nădejdea Evangheliei, ca să umblăm prin întuneric prin lumina bunăvoinței Tale și să reflectăm aceeași lumină celor din jurul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →