Eterniseed › Curriculum › Deuteronomul
Deuteronomul 33-34 — cu Ioan Calvin
Deschidere
Astăzi ascultăm din Ioan Calvin în timp ce el explică binecuvântarea finală a lui Moise asupra semințiilor lui Israel în Deuteronomul 33. Expunerea atentă a lui Calvin dezvăluie cum cuvintele profetice ancorează promisiunile legământului lui Dumnezeu chiar când Moise se pregătește să moară. Comentariul său scoate în evidență măreția Dătătorului Legii și harul durabil extins descendenților lui Avraam. Vom urma tratamentul verset cu verset al lui Calvin pentru a vedea cum fiecare seminție își primește porțiunea și cum întregul popor este chemat să se încreadă în Domnul care a apărut la Sinai. Lăsați perspectivele sale să ne întărească inimile în timp ce primim aceste cuvinte antice din nou.
Citește
Citire
Deschideți Biblia la capitolele 33 și 34 din Deuteronom. Citiți încet binecuvântarea pe care Moise o rostește asupra fiecărei seminții și relatarea morții sale pe Muntele Nebo. Observați referințele repetate la dragostea lui Dumnezeu, la darea Legii și la moștenirea viitoare. Lăsați textul să se așeze înainte de a trece la expunerea lui Calvin.
Studiu
Calvin începe prin a explica scopul binecuvântării lui Moise.
1. Iar aceasta este binecuvântarea. Amărăciunea Cântării a fost îndulcită, [304] ca să zicem așa, prin acest leac, în care Moise a lăsat o mărturie cu privire la harul viitor și veșnic al lui Dumnezeu, ca și cum ar depune o comoară neprețuită în mâinile poporului. Căci, după cum Dumnezeu, după eliberarea poporului Său și după darea Legii, a reînnoit legământul despre care Iacov mărturisise și pe care îl proclamase, tot așa Moise a fost, ca să zicem așa, al doilea tată al lor, ca să ratifice din nou binecuvântările acestuia, ca nu cumva amintirea lor să se piardă vreodată.Apoi Calvin mărește chemarea profetică a lui Moise înainte ca binecuvântările să înceapă.
Pentru a da încredere binecuvântărilor sale, el începe prin a-și mări chemarea înainte de a trece la ele; căci, deși cuvântul binecuvântare este echivalent cu o rugăciune pentru succes, totuși trebuie avut în vedere că Moise nu se roagă aici în mod obișnuit, ca o persoană particulară, în așa fel încât tații obișnuiesc să aducă cereri pentru copiii lor; ci că, în duhul profeției, el înfățișează binecuvântările care trebuiau așteptate de la Dumnezeu. Aceasta, deci, este rațiunea pentru care el înalță demnitatea și slava slujbei sale de conducător în termeni atât de măreți, și anume, ca cele douăsprezece seminții ale lui Israel să fie pe deplin asigurate că Dumnezeu este autorul acestor binecuvântări. Din același motiv el se numește pe sine 'omul lui Dumnezeu': ca poporul să primească ceea ce urmează să spună ca și cum ar fi venit de la Dumnezeu, al cărui slujitor neîndoielnic este. Nici împrejurarea timpului nu este lipsită de greutate -- 'înainte de moartea sa', sau, 'în moartea sa', ceea ce adaugă profeției puterea unui testament.Despre descrierea venirii Domnului de la Sinai, Calvin scrie:
2 Și a zis: Domnul a venit de la Sinai. [305] Prin aceste cuvinte el le amintește că le înfățișează o întărire a legământului pe care Dumnezeu l-a încheiat cu ei în această Lege și că nu este nimic diferit de ea; căci această legătură a fost de o eficacitate deosebită în stabilirea certitudinii binecuvântărilor, cu condiția ca Legea să fie cinstită cum se cuvine; căci nimic nu era mai potrivit pentru a întări harul lui Dumnezeu decât măreția care s-a arătat la promulgarea Legii. Unii, după cum socotesc eu în mod nepotrivit, traduc -- 'Dumnezeu vine la Sinai', pe când Moise înseamnă mai degrabă că a venit de acolo, când strălucirea Sa a fost făcută manifestă. Prin podoabă, același lucru este repetat cu privire la Seir și Paran; și, deoarece aceste trei cuvinte sunt sinonime, de aceea a ieși, a se ridica și a veni reprezintă de asemenea același lucru, și anume acea manifestare a slavei dumnezeiești care ar fi trebuit să răpească în admirație mințile tuturor; ca și cum ar fi spus că binecuvântările sale trebuiau primite cu aceeași evlavie ca aceea pe care Dumnezeu și-o procurase pentru Legea Sa, când fața Sa a fost arătată în mod vizibil pe Muntele Sinai. Proorocul Habacuc (Habacuc 3:3) a imitat această figură, deși cu un alt scop, și anume ca poporul să se poată bizui cu încredere pe puterea Sa, care fusese odinioară manifestată părinților în strălucire vizibilă.
Considerați
Considerare
Calvin leagă această descoperire de afecțiunea durabilă a lui Dumnezeu față de poporul Său.
3. Da, El a iubit poporul. [308] Dacă se preferă să se aplice aceasta la neamuri, propoziția trebuie rezolvată astfel: 'Deși El iubește pe toate ființele omenești, totuși sfinții Săi sunt cinstiți cu favoarea Sa deosebită, în aceea că veghează asupra siguranței lor;' dar este mai corect să o explicăm ca referindu-se numai la copiii lui Avraam, pe care îi numește 'popoare', pentru că, din cauza mulțimii în care crescuseră, în semințiile lor separate, puteau fi socotiți ca tot atâtea neamuri. Și deoarece particula 'ph, aph, [309] înseamnă prelungire a timpului, ca adhuc în latină, următorul sens va fi foarte mulțumitor: că, deși descendenții lui Avraam erau împărțiți în rase diferite și puteau deci să pară că nu mai sunt o singură familie, totuși Dumnezeu a continuat să-i privească pe toți cu afecțiune, iar numărul și împărțirile lor nu L-au împiedicat să-i socotească a fi un singur trup. Rezumatul este că favoarea lui Dumnezeu față de ei nu a fost stinsă, nici de trecerea timpului, nici de creșterea poporului; ci că ea a fost extinsă constant la neamul lui Avraam, oricât de departe sau de larg s-ar fi răspândit.
Răspunde
Răspuns
Cum afectează amintirea slujbei profetice a lui Moise felul în care primiți astăzi promisiunile lui Dumnezeu? În ce domenii ale vieții aveți nevoie să vi se amintească faptul că favoarea lui Dumnezeu continuă în ciuda timpului și a schimbării? Unde ați putea să vă alipiți mai deplin de învățătura Domnului așa cum descrie Calvin pe cei credincioși?
Roagă-te
Rugăciune
O, Doamne suveran, care ai stabilit legământul Tău cu Israel și ai rostit fiecare binecuvântare prin cuvintele finale ale lui Moise, dă-ne aceeași încredere că toată partea noastră vine din credincioșia Ta neschimbătoare și din harul Tău ales. Păstrează inimile noastre învățabile să primească Legea Ta și întărește-ne să umblăm în moștenirea pe care ai pregătit-o până Te vom vedea față în față. În numele lui Hristos ne rugăm. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →