Eterniseed › Curriculum › Deuteronomul
Deuteronomul 27-28 — cu Ioan Calvin
Deschidere
Comentariul lui Ioan Calvin la Deuteronomul 27-28 deschide o fereastră sobră asupra vieții de legământ a poporului lui Dumnezeu. Pe măsură ce Moise pune înaintea lui Israel binecuvântările ascultării și blestemele răzvrătirii, Calvin arată cum fiecare cuvânt al legii confruntă inima. Expunerea sa dezvăluie atât gravitatea fărădelegii cât și îndurarea care în cele din urmă răspunde la ea în Hristos. Astăzi ascultăm cum Calvin ne călăuzește prin ratificarea publică a acestor sancțiuni la intrarea în pământul făgăduit. Luăm în considerare cum cerințele legii expun păcatul ascuns și ne îndreaptă spre Răscumpărător. Fie ca acest studiu să trezească recunoștință pentru evanghelia care ridică blestemul și dă adevărata binecuvântare.
Citește
Citire
Întoarce-te acum la capitolele 27 și 28 din Deuteronom. Ascultă cum Moise poruncește poporului să înscrie legea pe pietre, să zidească un altar și să rostească binecuvântări de pe un munte și blesteme de pe altul. Auzi lungul catalog al consecințelor legământului care urmează ascultării sau neascultării. Lasă cuvintele să se așeze adânc pe măsură ce citești, pregătindu-ți inima pentru expunerea lui Calvin a acestor solemne sancțiuni.
Studiu
Calvin începe prin a explica scopul înscrierii legii pe pietre la intrarea în pământ.
1. Iar Moise, cu bătrânii. Această poruncă este de același fel cu cele care au precedat-o; căci, după cum Dumnezeu a vrut ca poruncile Sale să fie scrise pe ușorii ușilor și pe marginile veșmintelor lor, ca să le întâlnească mereu privirile, tot așa a vrut ca un monument să existe chiar la intrarea pământului lor, din care poporul să învețe că locuiește în el, pentru ca să se închine lui Dumnezeu în curăție. De aceea, ca nu cumva prin nepăsarea poporului cunoașterea Legii să fie întunecată sau în vreun fel ștearsă, Dumnezeu a vrut ca suma ei să fie înscrisă într-un loc vizibil. De aici se poate deduce asemănarea la care m-am referit între casele particulare ale indivizilor și întregul pământ. Când poruncile au fost scrise pe uși, fiecare a fost avertizat că casa lui era sfântă pentru Dumnezeu, și același lucru a fost și cu întregul pământ, astfel încât oricine intra în el să știe că era, ca să zicem așa, sanctuarul doctrinei cerești, și astfel zelul lor putea fi trezit spre închinarea curată a lui Dumnezeu. Scopul scrierii clare și distincte a Scripturii, menționat în versetul 8, era să îndepărteze (scuza [237] ) ignoranței.Calvin abordează apoi blestemele rostite asupra păcatelor ascunse și aplicarea lor mai largă.
15. Blestemat să fie omul care face vreun chip cioplit. De aici reiese că Moise tace cu privire la jumătate (din ceea ce spusese mai înainte; [199] ) căci nu se face nicio mențiune despre binecuvântări [200] care ocupau înainte primul loc. Poate că Duhul ar fi vrut să mustre indirect răutatea poporului, din care a rezultat că El nu a avut libertatea să proclame laudele transmise în binecuvântări; căci, când ar fi trebuit să îmbrățișeze cu bucurie răsplata făgăduită lor, nelegiuirea lor i-a lipsit de această cinste; și nu a mai rămas nimic decât ca ei să se supună pedepsei drepte a nelegiuirilor lor. Între timp, nu se poate îndoi că au fost învățați prin formele de blestem pe care le citim aici ce cale trebuia urmată în binecuvântare. Căci, când Dumnezeu își rostește condamnarea asupra celor ce calcă legea, putem deduce de aici că speranța fericirii este păstrată pentru adevărații Săi slujitori, dacă vreunul împlinește Legea Sa. În afară de aceasta, în lista blestemelor consemnate aici, trebuie observată o sinedocă, deoarece niciun blestem special nu este denunțat separat împotriva hulitorilor, a celor ce jură strâmb, a călcătorilor de Sabat, a defăimătorilor și a adulterilor. Este clar, așadar, că au fost alese unele feluri de crime demne de cea mai mare urâciune, pentru ca poporul să învețe de aici că fărădelegea împotriva oricărei părți anume a Legii nu va rămâne nepedepsită; căci, vorbind despre chipuri cioplite, Dumnezeu apără fără îndoială închinarea Sa de toate pângăririle; și astfel acest blestem se extinde la orice încălcare a Primei Table. Mai mult, când amenință să pedepsească păcatele ascunse, putem deduce ușor că, deși făptașii ar putea fi ascunși de judecătorii pământești și să scape de mâinile lor de o sută de ori, totuși Dumnezeu va fi răzbunătorul închinării Sale pângărite. Dacă vreunul ar fi pus un idol într-un loc ascuns sau și-ar fi lovit aproapele în ascuns, nu va suferi pedeapsa care nu poate fi aplicată decât dacă crima lui este descoperită și este condamnat pentru ofensă; dar, ca nu cumva impunitatea să încurajeze pe cineva să devină împietrit în păcat, poporul este chemat înaintea tribunalului ceresc al lui Dumnezeu, pentru ca ei să fie reținuți pe calea datoriei, nu numai prin frica de pedeapsă, ci de dragul conștiinței. De unde, din nou, este clar că Dumnezeu nu a dat doar o Lege politică, care să le îndrume doar moravurile exterioare, ci una care să ceară adevărata sinceritate a inimii.Despre blestemul final, Calvin leagă cerințele legii de pasajul din Galateni.
26. Blestemat este cel ce nu întărește. Deși scopul lui Dumnezeu a fost să cheme conștiințele tuturor oamenilor înaintea Lui și, pentru ca ei să nu se teamă doar de judecățile omenești, a amenințat în mod intenționat cu pedeapsa păcatelor ascunse, totuși încheierea, care se adaugă acum, extinde aceeași judecată la toate nelegiuirile de orice fel. Ba mai mult, El declară pe scurt că oricine nu va împlini ceea ce cere Legea este blestemat. De aici Pavel deduce pe drept 'că toți cei ce sunt din faptele Legii sunt sub blestem'. (Galateni 3:10.) Căci să vină înainte omul cel mai desăvârșit și, deși s-ar fi străduit oricât de mult să țină Legea, va fi ofensat cel puțin într-un punct sau altul; deoarece trebuie ținut minte cuvântul lui Iacov: 'Cine va păzi toată legea, și va greși într-o singură poruncă, este vinovat de toate;' căci Cel ce a oprit uciderea și adulterul a oprit și furtul. (Iacov 2:10, 11.) Pavel într-adevăr nu citează cuvintele exacte ale lui Moise, căci astfel își citează mărturia;
Considerați
Considerare
Calvin aplică blestemul tuturor celor sub lege și arată spre răscumpărarea lui Hristos.
dar nu este nicio diferență în sens, deoarece toți sunt aici condamnați fără excepție, cei ce nu au întărit Legea lui Dumnezeu, astfel încât să împlinească până la capăt tot ce conține ea. De unde este clar că, în orice privință s-ar trăda lipsa, ea îi aduce pe oameni sub blestem; și la aceasta israeliții sunt porunciți să consimtă, astfel încât să recunoască că erau cu toții fără excepție pierduți, deoarece erau implicați în blestem. Și astăzi, de asemenea, este necesar ca noi toți, om cu om, să fim loviți de aceeași disperare, pentru ca, îmbrățișând harul lui Hristos, să fim eliberați din această stare melancolică de vinovăție; deoarece El a fost făcut blestem pentru noi, ca să ne răscumpere din blestemul Legii. (Galateni 3:13.)
Răspunde
Răspuns
Unde în viața ta simți că legea expune motive ascunse sau compromisuri secrete? Cum adâncește realitatea blestemului aprecierea ta pentru lucrarea lui Hristos în numele tău? În ce feluri ai putea îmbrățișa mai deplin ascultarea care izvorăște din recunoștință mai degrabă decât din frică?
Roagă-te
Rugăciune
O, Doamne Dumnezeul nostru, care ai pus înaintea poporului Tău binecuvântare și blestem potrivit termenilor legământului Tău, mărturisim cât de des am atras asupra noastră pedepsele sfintei Tale legi. Totuși, adorăm harul Tău suveran în trimiterea Fiului Tău să poarte blestemul pe care l-am meritat și să asigure fiecare binecuvântare promisă pentru cei ce sunt în El. Prin Duhul Tău, scrie legea Ta pe inimile noastre, ca să umblăm în ascultare sinceră spre slava numelui Tău. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →