← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ioan

Apa vie la fântâna lui Iacov

Ioan 4Ellen G. White — Conflictul veacurilor & Lucrări selectate20 min
Deschidere
În reflecțiile ei din Dorința veacurilor despre Ioan 4, Ellen G. White deschide scena la fântâna lui Iacov cu o reverență tandră, urmărind cum oboseala și setea Mântuitorului devin ușa pentru harul veșnic. Cuvintele ei invită fiecare cititor în inima marii controverse, unde dragostea lui Hristos întâlnește pe cel respins și dezvăluie dorința Tatălui de a da apa vie. Prin pana ei strălucește binecuvântata speranță: același Răscumpărător care a vorbit lângă fântână încă caută suflete însetate astăzi, oferindu-Se ca fântână inepuizabilă.
Citește
Întoarce-te acum la Evanghelia după Ioan, capitolul 4, și ascultă cum Mântuitorul întâlnește o femeie la amiază. Lasă cuvintele Scripturii să se așeze liniștit în inima ta înainte de a intra în comentariul inspirat al lui Ellen White. Respiră încet, cerând Duhului Sfânt să te pregătească să primești apa vie pe care Hristos o oferă și astăzi fiecărui suflet deschis.
Studiu
White ne conduce la fântână unde Isus cere o favoare de la străină. O femeie din Samaria s-a apropiat și, părând inconștientă de prezența Lui, și-a umplut ulciorul cu apă. Când s-a întors să plece, Isus i-a cerut să bea. O astfel de favoare niciun oriental n-ar fi refuzat-o. În Răsărit, apa era numită 'darul lui Dumnezeu'. A oferi o băutură călătorului însetat era considerat o datorie atât de sfântă încât arabii din [184] deșert ieșeau din drumul lor pentru a o împlini. Ura dintre evrei și samariteni o împiedica pe femeie să ofere o bunătate lui Isus; dar Mântuitorul căuta să găsească cheia acestei inimi și, cu tactul născut din dragostea divină, a cerut, nu a oferit, o favoare. Oferta unei bunătăți ar fi putut fi respinsă; dar încrederea trezește încredere. Împăratul cerului a venit la acest suflet respins, cerând un serviciu din mâinile ei. Cel care a făcut oceanul, care controlează apele adâncului mare, care a deschis izvoarele și canalele pământului, S-a odihnit de oboseala Sa la fântâna lui Iacov și era dependent de bunătatea unui străin chiar și pentru darul unui pahar cu apă. Ea dezvăluie apoi promisiunea apei care țâșnește spre viața veșnică. Isus nu a răspuns imediat întrebării cu privire la Sine, ci cu o solemnitate serioasă a zis: 'Oricine bea din această apă va înseta din nou; dar oricine va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va înseta niciodată; ci apa pe care i-o voi da Eu va fi în el un izvor de apă care țâșnește spre viața veșnică.' White ridică conversația la închinarea în duh și în adevăr. El dorea să ridice gândurile ascultătoarei Sale deasupra chestiunilor de formă și ceremonie și a întrebărilor de controversă. 'Vine ceasul', a zis El, 'și acum este, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; căci Tatăl caută astfel de închinători. Dumnezeu este Duh; și cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr.' Ea arată cum credința țâșnește când femeia primește vestirea divină. Când femeia a auzit aceste cuvinte, credința a țâșnit în inima ei. Ea a primit vestirea minunată de pe buzele Învățătorului divin.
Considerați

Consideră

White ne îndreaptă inimile spre setea Răscumpărătorului de a fi recunoscut de cei pe care i-a cumpărat. Răscumpărătorul nostru însetează după recunoaștere. El flămânzește după simpatia și dragostea celor pe care i-a cumpărat cu propriul Său sânge. El tânjește cu o dorință de nespus ca ei să vină la El și să aibă viață. Așa cum mama veghează zâmbetul de recunoaștere al copilului ei mic, care vestește ivirea inteligenței, tot așa Hristos veghează expresia dragostei recunoscătoare, care arată că viața spirituală a început în suflet. Despre misiunea neschimbată a Mântuitorului către fiecare suflet însetat ea reflectează. Mântuitorul încă duce mai departe aceeași lucrare ca atunci când a oferit apa vie femeii din Samaria. Cei ce se numesc urmașii Lui pot disprețui și ocoli pe cei respinși; dar nicio împrejurare de naștere sau naționalitate, nicio condiție de viață nu poate abate dragostea Lui de la copiii oamenilor. Fiecărui suflet, oricât de păcătos, Isus îi spune: Dacă ai fi cerut de la Mine, ți-aș fi dat apă vie.
Răspunde
Unde în propria ta călătorie simți că Mântuitorul cere cu blândețe o simplă bunătate care ar putea deschide inima ta spre un har mai adânc? Cum ar putea chemarea de a ne închina în duh și în adevăr schimba felul în care te apropii de Dumnezeu astăzi? În ce domeniu al setei ascunse te invită Isus să bei cu îndrăzneală ca apa vie să țâșnească în tine?
Roagă-te
Tată plin de har, varsă apa vie a lui Hristos peste fiecare inimă însetată, ca să ne închinăm Ție în duh și în adevăr, așa cum a descoperit femeia de la fântână. Dă-ne odihnă de Sabat în prezența Ta, în timp ce ne ținem strâns de adevărul prezent și așteptăm binecuvântata nădejde a întoarcerii grabnice a Mântuitorului nostru. Ține-ne așteptători și credincioși până în ziua aceea glorioasă. Amin.

Ellen G. White — Conflictul veacurilor & Lucrări selectate · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →