Eterniseed › Curriculum › 1 Corinteni
1 Corinteni 3 — cu Matei Henry
Deschidere
Astăzi deschidem paginile din 1 Corinteni capitolul 3 alături de veneratul comentator Matei Henry, ale cărui reflecții verset cu verset continuă să îndrume credincioșii spre o înțelegere mai profundă a cuvintelor apostolului Pavel. Expunerea atentă a lui Henry evidențiază atât provocările cu care s-a confruntat biserica timpurie din Corint, cât și principiile durabile care se aplică propriei noastre umblări în credință. Pe măsură ce parcurgem perspectivele sale, suntem invitați să ne examinăm propria maturitate spirituală, unitatea slujitorilor lui Hristos și sfințenia trupului ca templu al lui Dumnezeu. Cuvintele sale să ne miște inimile spre o mai mare smerenie și devoțiune.
Citește
Citire
Oprește-te acum și citește 1 Corinteni capitolul 3 în întregime. Permite adresei directe a apostolului către corinteni să vorbească inimii tale. Observă temele creșterii spirituale, rolul slujitorilor și chemarea la curăție. Pe măsură ce citești, pregătește-te să primești comentariul stratificat al lui Matei Henry care luminează fiecare secțiune cu înțelepciune pastorală și trimiteri scripturale.
Studiu
Henry începe prin a examina mustrarea lui Pavel pentru carnalitate.
Aici, I. Pavel îi blamează pe corinteni pentru slăbiciunea și lipsa lor de progres. Cei care sunt sfințiți sunt astfel doar în parte: mai există loc pentru creștere și sporire atât în har cât și în cunoștință, 2 Petru 3:18. Cei care prin harul divin sunt înnoiți la o viață spirituală pot fi totuși deficitari în multe privințe. Apostolul le spune că nu le putea vorbi ca unor oameni spirituali, ci ca unor oameni carnali, ca unor prunci în Hristos, v. 1. Ei erau atât de departe de a-și forma maximele și măsurile pe temelia revelației divine și de a intra în spiritul evangheliei, încât era prea evident că se aflau mult sub stăpânirea afecțiunilor carnale și corupte. Erau încă simpli prunci în Hristos. Primiseră unele dintre primele principii ale creștinismului, dar nu crescuseră până la maturitatea înțelegerii în ele sau a credinței și sfințeniei; și totuși este clar, din mai multe pasaje din această epistolă, că corintenii erau foarte mândri de înțelepciunea și cunoștința lor. Observație: Este prea obișnuit ca persoane cu cunoștințe și înțelegere foarte moderate să aibă o mare măsură de automulțumire. Apostolul atribuie mica lor progresie în cunoașterea creștinismului ca motiv pentru care nu le-a comunicat mai mult din lucrurile adânci ale acestuia. Ei nu puteau suporta asemenea hrană, aveau nevoie să fie hrăniți cu lapte, nu cu carne, v. 2. Observație: Este datoria unui slujitor credincios al lui Hristos să consulte capacitățile ascultătorilor săi și să-i învețe așa cum pot suporta. Și totuși este firesc ca pruncii să crească până la bărbați; iar pruncii în Hristos trebuie să se străduiască să crească în statură și să devină bărbați în Hristos. Se așteaptă ca înaintările lor în cunoștință să fie proporționale cu mijloacele și oportunitățile lor și cu timpul profesării religiei, ca să poată purta discursuri despre tainele religiei noastre și să nu se odihnească mereu în lucruri simple. Era o ocară pentru corinteni că stătuseră atât de mult sub slujirea lui Pavel și nu făcuseră mai mult progres în cunoștința creștină. Observație: Creștinii sunt pe deplin de vină când nu se străduiesc să crească în har și cunoștință.Henry arată apoi cum slujitorii sunt doar instrumente în mâna lui Dumnezeu.
I. Amintindu-le că slujitorii pentru care se certau erau doar slujitori: Cine este deci Pavel și cine este Apolo, decât slujitori prin care ați crezut? Chiar așa cum Domnul a dat fiecărui om, v. 5. Ei sunt doar slujitori, simple instrumente folosite de Dumnezeul oricărui har. Unii dintre oamenii facționali din Corint par să fi făcut mai mult din ei, ca și cum ar fi fost stăpâni ai credinței lor, autori ai religiei lor. Observație: Trebuie să avem grijă să nu îndumnezeim slujitorii și să nu-i punem în locul lui Dumnezeu. Apostolii nu au fost autorii credinței și religiei noastre, deși au fost autorizați și calificați să o reveleze și să o propage. Ei au acționat în această slujbă așa cum Dumnezeu a dat fiecărui om. Observă: Toate darurile și puterile pe care chiar apostolii le-au descoperit și le-au exercitat în lucrarea slujirii erau de la Dumnezeu. Ele erau menite să manifeste că misiunea și doctrina lor sunt divine. Era complet greșit, din cauza lor, să transfere acea considerație apostolilor care trebuia plătită doar autorității divine prin care au acționat și lui Dumnezeu, de la care aveau autoritatea. Pavel a plantat și Apolo a udat, v. 6. Amândoi au fost folositori, unul pentru un scop, celălalt pentru altul. Observație: Dumnezeu folosește o varietate de instrumente și le potrivește pentru folosirile și intențiile lor separate. Pavel a fost potrivit pentru lucrarea de plantare, iar Apolo pentru lucrarea de udare, dar Dumnezeu a dat creșterea. Observație: Succesul slujirii trebuie derivat din binecuvântarea divină: Nici cel ce plantează nu este nimic, nici cel ce udă, ci Dumnezeu care dă creșterea, v. 7. Chiar slujitorii apostolici nu sunt nimic în ei înșiși, nu pot face nimic cu eficacitate și succes dacă Dumnezeu nu dă creșterea. Observație: Cei mai calificați și mai credincioși slujitori au un simț just al propriei insuficiențe și doresc foarte mult ca Dumnezeu să aibă toată slava succesului lor. Pavel și Apolo nu sunt nimic deloc în propria lor socoteală, dar Dumnezeu este totul în toate.Henry distinge apoi între a zidi cu aur și a zidi cu paie.
I. Unii zidesc pe această temelie aur, argint și pietre prețioase (v. 12), și anume aceia care primesc și propagă adevărurile curate ale evangheliei, care nu țin nimic decât adevărul așa cum este în Isus și nu propovăduiesc nimic altceva. Aceasta este a zidi bine pe o temelie bună, făcând totul dintr-o bucată, când slujitorii nu doar depind de Hristos ca marele profet al bisericii și Îl iau ca îndrumător și învățător infailibil, ci primesc și răspândesc doctrinele pe care El le-a învățat, în puritatea lor, fără amestecuri corupte, fără a adăuga sau a diminua.Henry încheie secțiunea avertizând împotriva pângăririi templului lui Dumnezeu.
Aici apostolul reia argumentul și îndemnul său, întemeindu-l pe aluzia sa anterioară, Voi sunteți clădirea lui Dumnezeu, v. 9, și aici, Nu știți că voi sunteți templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? Dacă cineva pângărește (strică și distruge) templul lui Dumnezeu, pe acela îl va distruge Dumnezeu (același cuvânt este în original în ambele clauze); căci templul lui Dumnezeu este sfânt, care templu sunteți voi. Din alte părți ale epistolei, unde apostolul argumentează în același scop (vezi cap. vi. 13-20), pare că învățătorii falși dintre corinteni nu erau doar trăitori desfrânați, ci învățau doctrine licențioase și ceea ce era potrivit în mod deosebit gustului acestui oraș desfrânat, pe tema desfrânării. O asemenea doctrină nu trebuia socotită printre fân și paie, care ar fi consumate în timp ce persoana care le-a pus pe temelie scăpa de ardere; căci tindea să strice, să polueze și să distrugă biserica, care era o clădire ridicată pentru Dumnezeu și consacrată Lui și de aceea trebuia ținută curată și sfântă. Cei care răspândesc principii de acest fel L-ar provoca pe Dumnezeu să-i distrugă. Observație: Cei care răspândesc principii slabe, care au o tendință directă de a polua biserica lui Dumnezeu și de a o face nesfântă și necurată, sunt susceptibili să aducă distrugere asupra lor înșiși. Poate fi înțeles și ca un argument împotriva discordiei și certurilor lor facționale, diviziunea fiind calea spre distrugere. Dar ceea ce am menționat pare a fi sensul propriu al pasajului: Nu știți că voi sunteți templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? Poate fi înțeles despre biserica din Corint în mod colectiv sau despre fiecare credincios individual dintre ei; bisericile creștine sunt temple ale lui Dumnezeu. El locuiește printre ele prin Duhul Său Sfânt. Ele sunt zidite împreună pentru o locuință a lui Dumnezeu prin Duh, Efeseni 2:22. Fiecare creștin este un templu viu al Dumnezeului celui viu. Dumnezeu a locuit în templul evreiesc, a luat în stăpânire și a locuit în el prin acel nor glorios care era semnul prezenței Sale cu acel popor. Astfel Hristos prin Duhul Său locuiește în toți credincioșii adevărați. Templul a fost dedicat și consacrat lui Dumnezeu și pus deoparte de la orice folos comun la un folos sfânt, la slujirea imediată a lui Dumnezeu. Astfel toți creștinii sunt separați de folosurile comune și puși deoparte pentru Dumnezeu și slujirea Sa. Ei Îi sunt sacri — un argument foarte bun acesta împotriva tuturor poftelor trupești și a tuturor doctrinelor care le dau încuviințare. Dacă suntem templele lui Dumnezeu, nu trebuie să facem nimic care să ne înstrăineze de El sau să ne stricăm și să ne poluăm pe noi înșine și astfel să ne facem nepotriviți pentru folosirea Sa; și nu trebuie să ascultăm nicio doctrină sau doctor care ne-ar seduce la asemenea practici. Observație: Creștinii sunt sfinți prin profesie și trebuie să fie curați și neîntinați atât în inimă cât și în conversație. Trebuie să urâm din inimă și să evităm cu grijă ceea ce va pângări templul lui Dumnezeu și va prostitua ceea ce ar trebui să-I fie sacru.
Considerați
Considerare
Henry încheie cu o chemare la adevărata smerenie înaintea lui Dumnezeu.
Aici el prescrie smerenia și o părere modestă despre ei înșiși, ca remediu al neregulilor din biserica din Corint, al diviziunilor și certurilor dintre ei: „Să nu se înșele nimeni pe sine, v. 18. Nu vă lăsați duși de la adevărul și simplitatea evangheliei de pretendenți la știință și elocvență, de o arătare de învățătură adâncă sau de un florilegiu de cuvinte, de rabini, oratori sau filozofi.” Observație: Suntem în mare pericol de a ne înșela pe noi înșine când avem o părere prea înaltă despre înțelepciunea și artele omenești; creștinismul simplu și curat va fi probabil disprețuit de cei care își pot potrivi doctrinele la gustul corupt al ascultătorilor lor și le pot împodobi cu limbaj frumos sau le pot susține cu o arătare de raționament adânc și puternic. Dar cel ce pare a fi înțelept trebuie să devină nebun ca să fie înțelept. El trebuie să fie conștient de propria ignoranță și să o plângă; trebuie să se neîncreadă în propria înțelegere și să nu se sprijine pe ea. A avea o părere înaltă despre înțelepciunea noastră nu este decât a ne linguși pe noi înșine, iar automângâierea este chiar următorul pas spre autoînșelare. Calea spre adevărata înțelepciune este să ne coborâm părerea despre noi înșine la un nivel cuvenit și să fim dispuși să fim învățați de Dumnezeu. El trebuie să devină nebun cine ar fi cu adevărat și deplin înțelept. Persoana care își predă propria înțelegere ca să urmeze instrucțiunea lui Dumnezeu este pe calea spre adevărata și veșnica înțelepciune. Pe cei blânzi îi va călăuzi în judecată, pe cei blânzi îi va învăța calea Sa, Ps. 25:9. Cel ce are o părere joasă despre propria cunoștință și puteri se va supune unei informații mai bune; o asemenea persoană poate fi informată și îmbunătățită prin revelație: dar omul mândru, încrezător în propria înțelepciune și înțelegere, va întreprinde să corecteze chiar înțelepciunea divină însăși și să prefere propriile sale raționamente superficiale revelațiilor adevărului și înțelepciunii infailibile. Observație: Trebuie să ne smerim înaintea lui Dumnezeu dacă vrem să fim fie cu adevărat înțelepți fie buni: Căci înțelepciunea acestei lumi este nebunie înaintea lui Dumnezeu, v. 19. Înțelepciunea pe care o estimează oamenii lumești (politica, filozofia, oratoria) este nebunie înaintea lui Dumnezeu. Este așa într-un mod de comparație cu înțelepciunea Sa. El îi învinuiește pe îngerii Săi de nebunie (Iov 4:18) și cu mult mai mult pe cei mai înțelepți dintre fiii oamenilor. Înțelegerea Sa este nemărginită, Ps. 147:5. Nu poate exista nicio comparație între înțelepciunea Sa și a noastră mai mult decât între puterea și ființa Sa și a noastră. Nu există nicio măsură comună prin care să comparăm finit și infinit. Și cu mult mai mult este înțelepciunea omului nebunie înaintea lui Dumnezeu când este pusă în competiție cu a Sa. Cât de drept o disprețuiește, cât de ușor o poate încurca și încurca! El îi prinde pe cei înțelepți în viclenia lor (Iov 5:13), îi prinde în propriile lor plase și îi încurcă în propriile lor curse: le întoarce cele mai studiate, plauzibile și promițătoare scheme împotriva lor înșiși și îi ruinează prin propria lor invenție. Ba mai mult, El cunoaște gândurile celor înțelepți, că sunt deșarte (v. 20), că sunt deșertăciune, Ps. 94:11. Observație: Dumnezeu are o cunoștință perfectă a gândurilor oamenilor, a celor mai adânci gânduri ale celor mai înțelepți oameni, a celor mai secrete sfaturi și scopuri ale lor: nimic nu este ascuns de El, ci toate lucrurile sunt goale și descoperite înaintea Lui, Evrei 4:13. Și le cunoaște ca fiind deșertăciune. Gândurile celor mai înțelepți oameni din lume au un mare amestec de deșertăciune, de slăbiciune și nebunie în ele; și înaintea lui Dumnezeu cele mai înțelepte și mai bune gânduri ale lor sunt foarte deșertăciune, comparate, vreau să spun, cu gândurile Sale despre lucruri. Și nu ar trebui toate acestea să ne învețe smerenie, neîncredere în noi înșine și deferență față de înțelepciunea lui Dumnezeu, să ne facă recunoscători pentru revelațiile Sale și dispuși să fim învățați de Dumnezeu și să nu fim duși de pretenții spețioase la înțelepciunea și priceperea omenească, de la simplitatea lui Hristos sau de la o considerație față de doctrina Sa cerească? Observație: Cel ce ar fi cu adevărat înțelept trebuie să învețe de la Dumnezeu și să nu-și ridice propria înțelepciune în competiție cu a lui Dumnezeu.
Răspunde
Răspuns
1. Unde s-ar putea să mai fiu hrănit cu lapte când Dumnezeu mă invită la hrană solidă? 2. Cum sunt ispitit să mă laud cu conducători omenești mai degrabă decât cu Hristos singur? 3. În ce feluri păzesc în mod activ templul trupului meu ca sfânt pentru Domnul?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv, întărește-ne cu tărie pe temelia lui Hristos și dă-ne har să zidim cu ceea ce este prețios și durabil înaintea Ta. Izbăvește-ne de dezbinările trupești și de înțelepciunea firească, și lasă Duhul Tău să locuiască bogat în noi ca în templul Tău sfânt, curățind inimile noastre pentru slujire credincioasă. Ca toată osteneala noastră să aducă slavă numai Ție până în ziua încercării. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →