Eterniseed › Curriculum › Galateni
Galateni 4 — cu Maclaren
Deschidere
Bine ați venit la lecția Eterniseed de astăzi, extrasă din clasicul Expositions of Holy Scripture al lui Alexander Maclaren. În tratarea sa a capitolului 4 din Galateni, Maclaren urmărește viziunea măreață a apostolului despre întrupare, de la timpul veșnic al Tatălui până la identificarea deplină a Fiului cu umanitatea. Expunerea sa atentă ne invită să zăbovim asupra tainei trimiterii Fiului de către Dumnezeu, născut dintr-o femeie și sub lege, pentru ca noi să primim înfierea ca fii. Pe măsură ce urmăm paragrafele lui Maclaren, vom vedea cum aceste adevăruri străvechi ne întăresc credința și speranța prezentă.
Citește
Citire
Luați un moment de liniște pentru a citi integral Galateni 4. Lăsați cuvintele apostolului despre plinirea vremii, trimiterea Fiului și darul înfierii să se așeze în inima voastră. Observați trecerea de la robia sub lege la libertatea înfierii. În timp ce citiți, cereți Duhului să vă pregătească să primiți perspectivele lui Maclaren asupra acestor versete.
Studiu
Maclaren începe prin a considera sensul plinirii vremii.
Se presupune în general că prin 'plinirea vremii' Pavel intenționează să arate că Hristos a venit în momentul în care lumea era special pregătită să-L primească, și fără îndoială acesta este un gând adevărat. Iudeii fuseseră instruiți prin lege la convingerea păcatului; păgânismul își încercase la maximum puterile, atinsese culmea deplină a dezvoltării sale posibile și era în decădere. Roma pregătise din punct de vedere politic calea pentru răspândirea Evangheliei. Așteptări vagi ale unei schimbări viitoare își găseau expresia chiar și pe buzele poeților curteni romani, iar un sentiment de neliniște și anticipare pătrundea societatea; dar, deși fără îndoială toate acestea sunt adevărate și devin mai sigure cu cât cunoaștem mai mult starea lucrurilor în care a venit Hristos, trebuie remarcat că Pavel nu se gândește la plinirea vremii în primul rând cu referire la lumea care L-a primit, ci la Tatăl care L-a trimis. Textul nostru urmează imediat unor cuvinte în care se descrie că 'aerul este sub gardieni și administratori' până la timpul hotărât de Tatăl Său, iar plinirea vremii este deci momentul pe care Dumnezeu îl rânduise de la început pentru venirea Sa. El, din vechime, hotărâse ca în acel moment acest Fiu să Se nască, și este la împlinirea punctuală a scopului Său veșnic că Pavel ne îndreaptă aici gândurile. Fără îndoială, pregătirea lumii face parte din motivul pentru determinarea divină a timpului, dar este acea determinare divină mai degrabă decât pregătirea lumii la care trebuie să se refere primele cuvinte ale textului nostru.El reflectă apoi asupra expresiilor scripturale pentru întrupare.
Forma cea mai frecventă sub care marele fapt al întrupării este reprezentat în Scriptură este aceea a textului nostru -- 'Dumnezeu a trimis pe Fiul Său'. Este familiară pe buzele lui Isus, dar El spune de asemenea că 'Dumnezeu a dat pe Fiul Său'. Se poate simți o nuanță de diferență în cele două moduri de exprimare. Prima aduce mai degrabă în gândurile noastre caracterul reprezentativ al Fiului ca Mesager, iar cea de-a doua pătrunde și mai adânc în taina Dumnezeirii și aduce în vedere dragostea Tatălui care nu L-a cruțat pe Fiul Său, ci L-a dăruit cu dărnicie oamenilor. Încă un cuvânt este folosit de Isus Însuși când spune 'Am ieșit de la Dumnezeu', iar acea expresie aduce în vedere voința perfectă cu care Fiul a acceptat misiunea și S-a dat pe Sine, precum și a fost dat de Dumnezeu. Toate cele trei faze exprimă aspecte armonioase, deși ușor diferite, ale aceluiași fapt, așa cum fațetele unui diamant ar putea străluci în culori diferite, și toate trebuie ținute strâns dacă vrem să înțelegem darul de nespus al lui Dumnezeu. Isus a fost trimis; Isus a fost dat; Isus a venit. Misiunea de la Tatăl, dragostea Tatălui, ascultarea bucuroasă a Fiului trebuie recunoscute întotdeauna ca interpenetrându-se și toate prezente în acea faptă supremă.Maclaren continuă descriind nașterea lui Hristos dintr-o femeie.
Apostolul trece de la descrierea marelui fapt care a avut loc în cer la expunerea marelui fapt care l-a împlinit pe pământ. Trimiterea Fiului și-a avut efectul în nașterea lui Isus, iar Apostolul o pune sub două forme, ambele fiind clar menite să prezinte umanitatea lui Hristos ca identificarea Sa deplină cu noi. Fiul lui Dumnezeu a devenit fiul unei femei; de la mama Sa a primit o umanitate adevărată și completă în trup și suflet. Umanitatea pe care a primit-o era suficient de înrudită cu dumnezeirea care a primit-o pentru a face posibil ca una să locuiască în cealaltă și să fie o singură persoană. Ca născut dintr-o femeie, Fiul lui Dumnezeu Și-a asumat toate experiențele umane, a devenit capabil să împărtășească emoțiile noastre curate, a plâns lacrimile noastre, a participat la bucuriile noastre, a sperat și s-a temut ca noi, a fost supus schimbărilor noastre, a crescut cum creștem noi și, în toate afară de păcat, a fost un om printre oameni.În final în această secțiune, el conturează dubla scop a trimiterii lui Dumnezeu.
Smerenia Domnului nostru este descrisă în cele două propoziții pe care tocmai le-am considerat. Ele exprimă identificarea Sa cu noi dintr-un punct de vedere dublu, iar acel punct de vedere dublu este continuat în propozițiile finale ale textului nostru care enunță dubla scop a lui Dumnezeu în trimiterea Fiului Său. El a devenit una cu noi pentru ca noi să putem deveni una cu El. Cele două elemente ale acestei duble scopuri sunt enunțate în ordine inversă față de cele două elemente ale smereniei lui Hristos. Răscumpărarea celor ce erau sub lege este prezentată ca motiv pentru nașterea Sa sub lege, iar primirea noastră a 'înfierii ca fii' este scopul trimiterii și nașterii Fiului dintr-o femeie. Ordinea în care Pavel tratează aici cele două părți ale scopului divin nu trebuie pusă pe seama unui simplu ornament retoric, ci corespunde ordinii în care aceste două elemente sunt realizate de oameni. Căci trebuie să existe răscumpărare de la lege înainte de a exista înfierea ca fii.
Considerați
Considerare
Maclaren încheie prin a contrasta filiația naturală a Fiului cu filiația noastră adoptivă.
Robii cumpărați spre libertate sunt primiți în marea familie. Fiul S-a făcut trup pentru ca cei ce locuiesc în trup să poată deveni fii, dar Fiul stă singur chiar și în mijlocul identificării Sale cu noi și al marilor rezultate care decurg pentru noi din aceasta. El este Fiul prin natură; noi suntem fii prin înfiere. El S-a făcut om pentru ca noi să putem împărtăși posesiunea lui Dumnezeu. Când povara legii este ridicată, este posibil să se dăruiască binecuvântarea ulterioară a înfierii, dar acea binecuvântare este posibilă numai prin El în care și din care primim o viață care este viață dumnezeiască. Există un adevăr profund în sentința profetică 'Iată-Mă pe Mine și copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu!' căci, sub un aspect, credincioșii sunt copiii lui Hristos, iar sub altul, ei sunt fii ai lui Dumnezeu.
Răspunde
Răspuns
Cum întărește determinarea veșnică a Tatălui a plinirii vremii încrederea voastră în scopurile Sale astăzi? În ce feluri vă invită identificarea lui Hristos cu noi sub lege să vă aduceți propriile poveri la El? Unde ar putea Duhul să vă îndemne să trăiți mai deplin ca un copil adoptiv mai degrabă decât ca un rob al legii?
Roagă-te
Rugăciune
Tată, Îți mulțumim pentru scopul veșnic care a trimis pe Fiul Tău la momentul exact pe care L-ai rânduit. Dăruiește-ne har să primim răscumpărarea pe care El a împlinit-o și înfierea pe care El o dăruiește. Fie ca adevărul că El S-a născut dintr-o femeie și sub lege să ne apropie mai mult de El care împărtășește umanitatea noastră, dar rămâne Fiul veșnic. Ajută-ne să umblăm astăzi în libertatea înfierii, încrezându-ne în timpul Tău perfect și odihnindu-ne în lucrarea împlinită a lui Hristos. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →