← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Luca

Luca 8 — cu Matthew Henry

Luca 8Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry la capitolul 8 din Luca ne atrage în inima slujirii lui Isus cu claritate și devotament. Expunerea sa atentă dezvăluie cum predicarea, parabolele și minunile lui Hristos lucrează împreună pentru a trezi credința. Pe măsură ce urmăm reflecțiile lui Henry, descoperim o încurajare proaspătă de a primi cuvântul lui Dumnezeu cu inimi sincere și de a ne încrede în puterea suverană a Domnului peste orice furtună. Această lecție zilnică ne invită să zăbovim asupra textului, permițând perspectivelor lui Henry să ne adâncească înțelegerea și să ne trezească afecțiunile pentru Mântuitorul care încă seamănă sămânța și încă potolește valurile.
Citește
Întoarce-te acum la capitolul 8 din Luca și citește întregul pasaj încet. Observă cum Isus se deplasează din sat în sat, învățând mulțimile, explicând parabola semănătorului ucenicilor săi, potolind furtuna și eliberând demonizatul din Gadara. Lasă ritmul narațiunii să te atragă. Cere Duhului să-ți pregătească inima să asculte și să păstreze cuvântul care este semănat astăzi.
Studiu

Studiază

Henry deschide capitolul prin a examina sfera slujirii repetate a lui Hristos consemnate în Luca 8. Cea mai mare parte a acestui capitol este o repetare a diverselor pasaje din predicarea și minunile lui Hristos pe care le-am avut mai înainte în Matei și Marcu; toate sunt de o asemenea greutate, încât merită să fie repetate și de aceea sunt repetate, pentru ca din gura nu doar a doi, ci a trei martori, fiecare cuvânt să fie stabilit. Aici este, I. O relatare generală a predicării lui Hristos și cum și-a asigurat subzistența pentru sine și familia sa numeroasă prin contribuțiile caritabile ale oamenilor buni, v. 1-3. II. Parabola semănătorului și cele patru feluri de pământ, cu expunerea ei și unele deducții din ea, v. 4-18. III. Preferința pe care Hristos a acordat-o ucenicilor săi ascultători față de rudele sale cele mai apropiate după trup, v. 19-21. IV. Potolirea unei furtuni pe mare printr-un cuvânt rostit, v. 22-25. V. Izgonirea unei legiuni de diavoli dintr-un om posedat de ei, v. 26-40. VI. Vindecarea femeii care avea scurgere de sânge și învierea fiicei lui Iair la viață, v. 41-56. Henry descrie apoi activitatea constantă a vieții lui Hristos și femeile care au susținut lucrarea sa. I. Ce a făcut Hristos activitatea constantă a vieții sale — era predicarea; în acea lucrare a fost neobosit și a umblat făcând bine (v. 1), după aceea — en to kathexes — ordine, la timpul sau metoda potrivită. Hristos și-a luat lucrarea înaintea sa și a mers la ea în mod regulat. A observat o serie sau ordine a activităților, astfel încât sfârșitul unei lucrări bune era începutul alteia. Observă aici, 1. Unde a predicat: A umblat — diodeue — peragrabat. A fost un predicator itinerant, nu s-a limitat la un singur loc, ci a răspândit razele luminii sale. Circumibat — Și-a făcut circuitul, ca un judecător, găsind poate că predicarea sa era mai acceptabilă acolo unde era nouă. A umblat prin fiecare cetate, pentru ca nimeni să nu poată pleda ignoranța. Prin aceasta a dat un exemplu ucenicilor săi; ei trebuie să străbată națiunile pământului, așa cum el a făcut cetățile lui Israel. Nici nu s-a limitat la cetăți, ci a mers în sate, printre oamenii de la țară, pentru a predica locuitorilor satelor, Judc. v. 11. 2. Ce a predicat: A arătat vestea cea bună a împărăției lui Dumnezeu, că ea urma să fie acum stabilită printre ei. Vestea împărăției lui Dumnezeu este veste bună, iar pe acelea a venit Isus Hristos să le aducă; pentru a spune copiilor oamenilor că Dumnezeu era dispus să ia sub protecția sa pe toți aceia care erau dispuși să se întoarcă la supunerea lor. Era veste bună pentru lume că exista speranță ca ea să fie reformată și împăcată. 3. Cine erau însoțitorii săi: Cei doisprezece erau cu el, nu pentru a predica dacă el era prezent, ci pentru a învăța de la el ce și cum să predice mai târziu și, dacă era ocazie, să fie trimiși în locuri unde el nu putea merge. Fericiți erau acești slujitori ai săi care au auzit înțelepciunea sa. Henry desfășoară apoi parabola semănătorului și regulile pentru ascultarea profitabilă. I. Reguli și precauții necesare și excelente pentru ascultarea cuvântului, în parabola semănătorului și explicarea și aplicarea ei, toate pe care le-am avut de două ori înainte mai pe larg. Când Hristos a rostit această parabolă, 1. Ucenicii erau curioși cu privire la înțelesul ei, v. 9. L-au întrebat: Ce ar putea fi această parabolă? Observă, Ar trebui să dorim cu ardoare să cunoaștem intenția adevărată și întinderea deplină a cuvântului pe care îl auzim, pentru a nu fi nici greșiți, nici deficitari în cunoștința noastră. 2. Hristos i-a făcut să înțeleagă ce mare avantaj era pentru ei că aveau ocazia de a se familiariza cu taina și înțelesul cuvântului său, pe care alții nu-l aveau: Vouă vi s-a dat, v. 10. Observă, Cei care ar primi instrucțiune de la Hristos trebuie să cunoască și să considere ce privilegiu este să fie instruiți de el, ce privilegiu distinctiv să fie conduși în lumină, o astfel de lumină, când alții sunt lăsați în întuneric, un astfel de întuneric. Fericiți suntem noi și veșnic îndatorați harului gratuit, dacă același lucru care este o parabolă pentru alții, cu care ei sunt doar amuzați, este un adevăr clar pentru noi, prin care suntem luminați și guvernați și în forma căruia suntem eliberați. Henry încheie secțiunea arătând cum o inimă sinceră și bună păstrează cuvântul și aduce rod. (8.) Pământul bun, care aduce rod bun, este o inimă sinceră și bună, bine dispusă să primească instrucțiune și poruncă (v. 15); o inimă liberă de poluări păcătoase și ferm fixată pentru Dumnezeu și datorie, o inimă dreaptă, o inimă tandră și o inimă care tremură la cuvânt, este o inimă sinceră și bună, care, după ce a auzit cuvântul, îl înțelege (așa este în Matei), îl primește (așa este în Marcu) și îl păstrează (așa este aici), așa cum solul nu numai primește, ci păstrează sămânța; și stomacul nu numai primește, ci păstrează hrana sau leacul.
Considerați

Consideră

Henry reflectă în final asupra puterii lui Hristos peste vânt și val, chemând ucenicii la o credință mai profundă. 6. Când primejdiile noastre au trecut, se cuvine să ne luăm nouă rușinea temerilor noastre și să dăm lui Hristos slava puterii sale. Când Hristos a transformat furtuna într-o liniște, atunci s-au bucurat pentru că erau liniștiți, Ps. cvii. 30. Și atunci, (1.) Hristos le dă o mustrare pentru teama lor necuvenită: Unde este credința voastră? v. 25. Observă, Mulți care au credință adevărată o caută când au ocazie să o folosească. Ei tremură și sunt descurajați, dacă cauzele secundare se încruntă asupra lor. Un lucru mic îi descurajează; și unde este atunci credința lor? (2.) Ei îi dau slava puterii sale: Ei, fiind înfricoșați, s-au minunat. Cei care se temuseră de furtună, acum că primejdia trecuse, cu bună dreptate s-au temut de el care o potolise și au zis unul altuia: Ce fel de om este acesta! Ar fi putut la fel de bine să zică: Cine este un Dumnezeu ca tine? Căci este prerogativa lui Dumnezeu să potolească vuietul mărilor, vuietul valurilor lor, Ps. lxv. 7.
Răspunde
1. Unde în viața ta este cuvântul semănat acum pe pământ tare, stâncos sau plin de spini? 2. Cum ai putea cultiva o inimă sinceră și bună care păstrează cuvântul cu răbdare? 3. Ce furtună înfrunți tu care necesită să-l trezești pe Isus cu strigătul 'Stăpâne, Stăpâne'?
Roagă-te
Doamne, plantează sămânța Cuvântului Tău adânc în noi, ca prin Duhul să o primim în inimi cinstite și bune, s-o păstrăm și să aducem roadă cu răbdare. În orice furtună care se ridică, trezește credința noastră să ne încredem în Cel ce poruncește vânturilor și valurilor, ca să ne odihnim în grija Ta suverană și să trăim doar pentru slava Ta. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →