Eterniseed › Curriculum › Neemia
Neemia 11-12 — cu Matthew Henry
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry la capitolele 11 și 12 din Neemia ne invită la lucrarea atentă de refacere nu doar a zidurilor, ci a unui popor pus deoparte pentru Dumnezeu. Prin reflecțiile sale vedem cum conducătorii și familiile au răspuns chemării de a locui în cetatea sfântă și cum zidul împlinit a devenit prilej de închinare plină de bucurie. Perspectivele lui Henry scot în evidență tensiunea dintre confortul personal și credincioșia publică, amintindu-ne că fiecare generație trebuie să decidă unde va locui și cui va sluji. Pe măsură ce urmăm expunerea sa, suntem încurajați să ne examinăm propriile locuri de locuit, slujire și închinare. Fie ca aceste vechi consemnări să trezească un curaj proaspăt de a căuta bunăstarea cetății lui Dumnezeu astăzi.
Citește
Acordă-ți acum timp să citești Neemia 11–12 încet și cu rugăciune. Observă listele celor care au ales să locuiască în Ierusalim, aranjamentele atente pentru slujirea din templu și sărbătoarea exuberantă care a marcat închinarea zidului. Lasă cuvintele să se așeze în inima ta în timp ce îți închipui familii părăsind câmpurile familiare pentru a întări cetatea sfântă și auzi sunetul bucuriei ridicându-se de la porțile ei.
Studiu
Studiază
Henry începe prin a examina reticența multora de a se așeza în Ierusalim.
Ierusalimul este numit aici cetatea sfântă (v. 1), pentru că acolo era templul și acesta era locul pe care Dumnezeu îl alesese ca să-și pună numele acolo; din această pricină, s-ar crede că sămânța sfântă ar fi ales cu toții să locuiască acolo și s-ar fi străduit pentru o locuință acolo; dar, dimpotrivă, se pare că au refuzat să locuiască acolo, 1. Pentru că de la locuitorii Ierusalimului se aștepta o mai mare strictețe a vieții decât de la alții, la care ei nu erau dispuși să ajungă. Cei cărora nu le pasă să fie sfinți ei înșiși se feresc să locuiască într-o cetate sfântă; nici în Noul Ierusalim însuși nu ar dori să locuiască din acest motiv, ci și-ar dori să aibă o cetate care să rămână aici pe pământ. Sau, 2. Pentru că Ierusalimul, dintre toate locurile, era cel mai urât de păgânii vecinii lor, iar împotriva lui erau îndreptate planurile lor răuvoitoare, ceea ce făcea din el postul de primejdie (așa cum postul de cinste este de obicei) și de aceea nu erau dispuși să se expună acolo. Frica de persecuție și de ocară și de a se arunca singuri în necazuri ține pe mulți în afara cetății sfinte și îi face să fie reticenți în a apărea pentru Dumnezeu și religie, fără a lua în seamă că, așa cum Ierusalimul este amenințat și insultat cu o răutate specială de dușmanii săi, tot așa este și cu o grijă specială ocrotit de Dumnezeul său și făcut o locuință liniștită, Isaia 33:20; Psalmii 46:4, 5. Sau, 3. Pentru că era mai spre avantajul lor lumesc să locuiască la țară. Ierusalimul nu era o cetate comercială și de aceea nu se putea câștiga bani acolo prin negoț, așa cum se putea la țară prin grâne și vite. Observă, Toți își caută ale lor, nu cele ale lui Isus Hristos, Filipeni 2:21. Este o plângere generală și dreaptă că cei mai mulți oameni preferă propria bogăție, reputație, plăcere, ușurință și siguranță înaintea slavei lui Dumnezeu și binelui public. Fiind astfel oamenii înapoiați să locuiască la Ierusalim, acum când era sărac, ni se spune aici,El explică apoi pașii practici luați pentru a repopula cetatea.
I. Prin ce mijloace a fost repopulată. 1. Conducătorii au locuit acolo, v. 1. Acesta era locul potrivit pentru ei să locuiască, pentru că acolo erau așezate scaunele de judecată (Psalmii 122:5), și acolo, în toate chestiunile dificile, poporul venea cu ultimele lor apeluri. Și dacă era un exemplu de afecțiune eminentă față de casa lui Dumnezeu, râvnă pentru binele public și de credință, curaj sfânt și lepădare de sine, să locuiască acolo în acest timp, conducătorii ar fi exemple ale acestora pentru cei de sub ei. Locuirea lor acolo i-ar invita și încuraja pe alții să locuiască și ei acolo. Magnates magnetes — cei puternici sunt magnetici. Când oamenii mari aleg cetatea sfântă ca locuință a lor, exemplul lor aduce sfințenia în reputație, iar râvna lor va provoca pe foarte mulți. 2. Au fost unii care s-au oferit de bunăvoie să locuiască la Ierusalim, renunțând nobil la propriul interes secular pentru bunăstarea publică, v. 2. Este consemnat, spre cinstea lor, că atunci când alții se fereau să se aventureze în dificultate, pierdere și primejdie, ei au căutat binele Ierusalimului, din pricina casei Domnului Dumnezeului lor. Cei care vor prospera astfel iubesc Sionul, Psalmii 122:6, 9. Se spune: Poporul i-a binecuvântat. I-au lăudat; s-au rugat pentru ei; L-au lăudat pe Dumnezeu pentru ei. Mulți care nu se arată ei înșiși înainte pentru binele public vor da totuși un cuvânt bun celor care o fac. Dumnezeu și omul vor binecuvânta pe cei care sunt binecuvântări publice, ceea ce ar trebui să ne încurajeze să fim râvnitori în a face binele. 3. Ei, constatând că mai era loc, au hotărât, după o revizuire a întregului lor trup, să aducă unul din zece să locuiască în Ierusalim; cine ar fi fost a fost hotărât prin sorți, a căror aranjare, toți știau, era a Domnului. Aceasta ar preveni certurile și ar fi o mare mulțumire pentru cei pe care sorții i-au ales să locuiască la Ierusalim, că au văzut clar că Dumnezeu stabilește hotarele locuinței lor. Ei au observat proporția de unul din zece, după cum putem presupune, pentru a aduce echilibrul dintre cetate și țară la o balanță dreaptă și egală; așa că pare să se refere la regula antică de a da zeciuiala lui Dumnezeu; și ceea ce este dat cetății sfinte el socotește dat lui însuși.Apoi Henry trece în revistă familiile și conducătorii anumiți care au răspuns chemării.
II. Prin ce persoane a fost repopulată. Se dă aici o socoteală generală a locuitorilor Ierusalimului pentru că guvernatorii lui Iuda îi priveau ca pe puterea lor în Domnul oștirilor Dumnezeului lor și îi prețuiau în mod corespunzător, Zaharia 12:5. 1. Mulți dintre copiii lui Iuda și ai lui Beniamin au locuit acolo; căci, inițial, o parte din cetate era în sorțul uneia dintre aceste seminții și o parte în cea a celeilalte; dar partea mai mare era în sorțul lui Beniamin, și de aceea găsim aici dintre copiii lui Iuda doar 468 de familii în Ierusalim (v. 6), dar din Beniamin 928, v. 7, 8. Astfel de mici au fost începuturile sale, dar mai târziu, înainte de vremea Mântuitorului nostru, a devenit mult mai populat. Cei din Iuda s-au coborât cu toții din Pereț sau Fares, acel fiu al lui Iuda din care, după trup, a venit Hristos. Și, deși beniamiții erau mai numeroși, totuși despre bărbații lui Iuda se spune (v. 6) că erau bărbați viteji, potriviți pentru slujbă și capabili să apere cetatea în caz de atac. Iuda nu și-a pierdut caracterul său antic de pui de leu, îndrăzneț și curajos. Despre beniamiții care locuiau în Ierusalim ni se spune aici cine era supraveghetor și cine era al doilea, v. 9. Căci este la fel de necesar ca un popor să aibă o ordine bună păstrată între ei înșiși ca și să fie fortificat împotriva atacurilor dușmanilor lor din afară, să aibă magistrați buni ca și soldați buni. 2. Preoții și leviții, mulți dintre ei s-au așezat la Ierusalim; unde altundeva ar trebui să locuiască oamenii care erau sfinți pentru Dumnezeu, decât în cetatea sfântă? (1.) Cei mai mulți dintre preoți, putem presupune, au locuit acolo, căci afacerea lor era acolo unde era templul. Dintre cei care făceau lucrarea casei în rândurile lor aici erau 822 dintr-o familie, 242 dintr-alta și 128 dintr-alta, v. 12-14. Era bine că acești lucrători nu erau puțini. Despre unii dintre ei se spune că erau bărbați puternici de vitejie (v. 14); era necesar să fie așa, căci preoția nu era doar o lucrare care necesita putere, ci un război care necesita curaj, mai ales acum. Despre unul dintre acești preoți se spune că era fiul unuia dintre oamenii mari. Nu era o discreditare pentru cel mai mare om pe care îl aveau să aibă fiul său în preoție; el putea să-și mărească slujba, căci slujba sa nu-l micșora deloc. (2.) Unii dintre leviți au venit și au locuit la Ierusalim, totuși puțini în comparație, 284 în total (v. 18), cu 172 portari (v. 19), căci mare parte din lucrarea lor era să învețe buna cunoștință a lui Dumnezeu prin țară, în acest scop trebuind să fie împrăștiați în Israel. Câți erau necesari au slujit la Ierusalim; restul făceau bine în altă parte. [1.] Despre unul dintre leviți se spune că avea supravegherea afacerilor din afara casei lui Dumnezeu, v. 16. Preoții erau principalii administratori ai afacerilor din interiorul porților templului; dar acest levit era încredințat cu preocupările seculare ale casei lui Dumnezeu, care erau în ordine ad spiritualia — subordonate preocupărilor sale spirituale, strângerea contribuțiilor, procurarea materialelor pentru slujirea templului și altele asemenea, pe care era necesar să le supravegheze, altfel afacerile din interior ar fi fost lipsite și ar fi stat pe loc. Cei care au grijă de ta exo — preocupările exterioare ale bisericii, slujirea meselor ei, sunt la fel de necesari în locul lor ca și cei care au grijă de ta eso — preocupările ei interioare, care se dedică cuvântului și rugăciunii. [2.] Despre altul se spune că era principalul care începea mulțumirea în rugăciune. Probabil avea o ureche bună și o voce bună și era un cântăreț științific și de aceea a fost ales să conducă psalmul. El era precentor în templu. Observă, Mulțumirea este necesară în rugăciune; ele ar trebui să meargă împreună; a mulțumi pentru îndurările de mai înainte este un mod potrivit de a cere alte îndurări. Și trebuie avut grijă în slujba publică ca totul să fie făcut în cel mai bun mod, cuviincios și în ordine bună — în rugăciune, ca unul să vorbească și restul să se alăture — în cântare, ca unul să înceapă și restul să urmeze.
Considerați
Consideră
Henry încheie secțiunea prin a dezvolta sensul mai profund al închinării zidului.
I. Trebuie să întrebăm care era sensul acestei închinări a zidului; vom presupune că include și închinarea cetății (continens pro contento — lucrul care conține pentru lucrul conținut) și de aceea nu s-a făcut până când cetatea a fost destul de bine repopulată, cap. 11:1. A fost o mulțumire solemnă adusă lui Dumnezeu pentru marea Sa îndurare față de ei în desăvârșirea acestei întreprinderi, de care erau mai conștienți din cauza dificultății și opoziției pe care le întâmpinaseră în ea. 2. Prin aceasta au închinat cetatea într-un mod deosebit lui Dumnezeu și spre slava Sa și au luat în stăpânire pentru El și în numele Său. Toate cetățile noastre, toate casele noastre trebuie să aibă sfințenie pentru Domnul scrisă pe ele; dar această cetate era (așa cum nicio alta nu a fost vreodată) o cetate sfântă, cetatea marelui Împărat (Psalmii 48:2 și Matei 5:35): fusese așa de când Dumnezeu a ales-o ca să-și pună numele acolo și, ca atare, fiind acum refăcută, a fost închinată din nou lui Dumnezeu de către ziditori și locuitori, ca semn al recunoașterii lor că erau chiriașii Săi și al dorinței lor ca ea să rămână a Lui și ca proprietatea ei să nu fie niciodată schimbată. Orice se face pentru siguranța, ușurința și confortul lor trebuie să fie destinat spre slava și gloria lui Dumnezeu. 3. Prin aceasta au pus cetatea și zidurile ei sub protecția divină, recunoscând că dacă Domnul nu păzește cetatea, zidurile au fost zidite în zadar. Când această cetate era în posesia iebusiților, ei au încredințat paza ei zeilor lor, deși aceștia erau orbi și șchiopi, 2 Samuel 5:6. Cu mult mai multă rațiune poporul lui Dumnezeu o încredințează păzirii Sale, care este atotînțelept și atotputernic. Întemeietorii superstițioși ai cetăților aveau un ochi la poziția norocoasă a cerurilor (vezi operele domnului Gregory, p. 29, etc.); dar acești întemeietori evlavioși aveau un ochi doar la Dumnezeu, la providența Sa și nu la noroc.
Răspunde
Unde te-ar putea invita Dumnezeu să alegi „cetatea sfântă” în locul ușurării personale? Cum provoacă exemplul conducătorilor de bunăvoie propria ta disponibilitate de a sluji în locuri mai puțin confortabile? În ce feluri poate gospodăria sau comunitatea ta marca o închinare proaspătă a vieții și lucrării tale Domnului?
Roagă-te
Doamne milostiv, Îți mulțumim că ai ridicat conducători care au părăsit de bunăvoie confortul pentru a întări locul Tău de locuit. Dă-ne inimi care prețuiesc slava Ta mai presus de avantajul lumesc și curaj să locuim acolo unde numele Tău este cinstit. Binecuvântează-i pe cei care slujesc în posturi ascunse sau costisitoare și lasă ca casele și cetățile noastre să fie marcate de sfințenie pentru Tine. Pe măsură ce ne amintim de bucuria care a umplut zidurile Ierusalimului, umple adunările noastre cu mulțumire și angajament reînnoit. Fie ca fiecare generație după noi să găsească martori credincioși care țin casa Ta și poporul Tău puternici. În numele lui Isus ne rugăm, amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →