← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Isaia

Isaia 53-54 — cu Simeon

Isaia 53-54Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În cadențele măsurate ale căii de mijloc, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară a expunerii anglicane modelate de decenii de predicare credincioasă în Cambridge. În Isaia 53–54 Simeon urmărește durerea Slujitorului și mângâierea Bisericii, invitându-ne să primim relatarea antică cu aceeași atenție reverentă care a marcat propriul său minister. Fie ca aceste ore de studiu să ne apropie de Domnul răstignit și totuși înălțat pe care profetul l-a prevestit și Simeon l-a proclamat.
Citește

Citire

Să dăm acum ascultare textului sacru însuși. Într-un spirit de reculegere liniștită, citiți Isaia 53 și 54, îngăduind alternanței măsurate dintre umilire și înălțare să răsune în inimă. Luați aminte atât la suferința Slujitorului cât și la îndurările legământului care urmează, pentru ca cuvântul scris să pregătească sufletul pentru expunerea care urmează.
Studiu
Simeon începe prin a cerceta relatarea la care se referă textul. Într-adevăr, aceea a fost mărturia generală a tuturor profeților [Notă: 1 Petru 1:11 .]; și mai ales ni se deschide în capitolul pe care îl avem acum în considerare. O relatare mai minunată nu a ajuns niciodată la urechile omului. Dumnezeu s-a arătat în trup. Fiul lui Dumnezeu, 'Tovarășul lui Iehova [Notă: Zaharia 12:7 .]', nu numai că și-a asumat firea noastră, ci, în firea noastră, a murit; 's-a făcut ascultător până la moarte, și încă moartea blestemată a crucii'. La aceasta s-a supus pentru noi și în locul nostru; ca să ispășească vina noastră și, prin jertfa sa, să ne împace cu Dumnezeu. Bine a putut spune Apostolul: 'Mare este taina evlaviei'; căci într-adevăr depășește aproape limitele credibilității. Dar, oricât de ciudată ar părea această relatare, nu a existat alta atât de bine autentificată sau stabilită printr-o asemenea varietate de dovezi. El examinează apoi ce primire întâlnește această relatare în lume. Chiar și oștile îngerești, când au venit să vestească evenimentul minunat, l-au proclamat ca 'vesti bune de mare bucurie pentru tot poporul'. Nimeni nu a crezut vreodată vestea, fără ca el să fie eliberat imediat de toate temerile și durerile sale și umplut de 'bucurie de nespus și slăvită [Notă: 1 Petru 1:8 .]'. Așadar, aceasta este relatarea la care se referă textul: o relatare atât de minunată, încât umple cerul și pământul de uimire; atât de adevărată, încât putem la fel de bine să ne îndoim de propria noastră existență cât să avem o îndoială cu privire la ea; atât de interesantă, încât toate preocupările timpului și simțurilor sunt, în comparație cu ea, doar ca praful balanței; și atât de bucuroasă, încât este o sursă sigură și inepuizabilă de fericire pentru toți cei care o primesc. Dar că sunt puțini cei care o cred cu adevărat, se va arăta în timp ce vom arăta, II. Ce primire întâlnește ea în lume? Simeon se adresează apoi celor care posedă cu adevărat credința lui Hristos. Aveți de asemenea în propria voastră inimă un principiu sfințitor, care vă va transforma progresiv în însăși chipul Dumnezeului vostru. Și pentru voi este păstrată 'o moștenire nestricăcioasă și neîntinată și care nu se veștejește'. Ce veți da atunci Domnului pentru aceste mari binefaceri? Faceți aceasta: Consacrați-vă lui Dumnezeu atât de deplin și de întreg, încât atunci când se va pune întrebarea: 'Cine a crezut relatarea noastră? și cui i s-a descoperit brațul Domnului?', toți cei care văd viața și conversația voastră să poată arăta spre voi și să spună: 'Omul acela își poartă propria dovadă cu el: oricât de mult aș putea să mă îndoiesc de alții, nu pot avea nicio îndoială cu privire la el.' Aceasta, frații mei dragi, este ceea ce așteaptă Dumnezeu de la voi. El așteaptă ca voi să 'strălucească ca niște lumini în lume și să țineți astfel cuvântul vieții, încât să dovediți tuturor că nu am trudit în zadar, nici nu am alergat în zadar [Notă: Filipeni 2:15-16 .]'.
Considerați

Considerare

Simeon încheie prin a reflecta asupra vrăjmășiei din inima omului împotriva lui Dumnezeu. Dar cât de puțini sunt cei care 'socotesc toate lucrurile ca o pierdere pentru excelența cunoașterii lui Hristos!' Totuși, cei care nu îl privesc astfel nu au nicio înțelegere dreaptă a valorii și excelenței sale și, prin urmare, îl subestimează și îl disprețuiesc în realitate. Nu putem ÎMBUNĂTĂȚI mai bine acest subiect decât observând — 1. Ce vrăjmășie există în inima omului împotriva lui Dumnezeu! Apostolul neamurilor ne-a spus că 'mintea carnală și nerăscumpărată este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu'. Aceasta este într-adevăr o vorbă aspră: dar avem dovada abundentă a adevărului ei în subiectul pe care l-am considerat. Avem suficiente dovezi ale ei în uitarea generală de Dumnezeu și în opoziția față de voia sa care predomină în lume. Dar, în cazul de față, s-a făcut un experiment; un experiment care îndepărtează orice îndoială și dovedește fără putință de tăgadă cum ar trata oamenii pe Dumnezeu, dacă l-ar avea în puterea lor. El apasă aceeași adevăr și mai departe în observația finală. Dumnezeu, pentru împlinirea propriilor sale scopuri pline de har, a consimțit să se îmbrace în trup omenesc și să locuiască printre oameni. El nu și-a asumat nimic din pompa și strălucirea acestei lumi, pentru ca atașamentul sau aversiunea oamenilor să apară mai evident că izvorăsc din descoperirea adevăratului său caracter. El nu le-a orbit ochii printr-o deplină arătare a dumnezeirii sale, ci a îngăduit ca razele ei să apară ocazional, pe măsură ce organele lor de vedere erau capabile să le suporte. I-a admis atât de aproape de el, încât puteau contempla cu ușurință caracterul său propriu și să-și formeze o judecată rațională asupra excelențelor și perfecțiunilor sale. Prin aceasta le-a dat ocazia de a mărturisi care erau dispozițiile minții lor față de el. Și care a fost rezultatul experimentului? L-au iubit, l-au admirat și l-au adorat ca pe Dumnezeu? Iată, ei 'nu au văzut nicio înfățișare nici frumusețe în el'.
Răspunde

Răspuns

Cum confruntă relatarea suferințelor Slujitorului presupunerile după care trăiesc eu acum? În ce feluri ascunse mai pot fi ispitit să-mi ascund fața de Cel care a fost disprețuit? Unde mă invită Domnul, chiar acum, să primesc cuvântul său cu credința care lucrează prin dragoste și biruiește lumea?
Roagă-te

Rugăciune

O, Doamne Iisuse Hristoase, care ai fost disprețuit și respins de oameni, dă-ne har ca să primim relatarea suferințelor tale astfel încât brațul tău să fie descoperit în inimile noastre. Curățește-ne de orice încredere deșartă și sădește în noi acea credință vie care curățește inima și biruiește lumea. Fie ca taina crucii tale să locuiască atât de mult în noi încât să devenim semne și minuni pentru această generație, strălucind ca niște lumini care țin cuvântul vieții. Ține-ne statornici în comuniunea Bisericii tale și adu-ne la urmă la moștenirea care nu se veștejește; prin îndurarea ta, o, Mântuitorule binecuvântat, care trăiești și domnești cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, un singur Dumnezeu, în vecii vecilor. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →