Eterniseed › Curriculum › Numeri
Numeri 35-36 — cu Comentariul Catolic al lui Haydock
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din Comentariul Catolic al Familiei Haydock la capitolele 35 și 36 din Numeri. Aceste capitole finale ale cărții dezvăluie purtările de grijă atente ale lui Dumnezeu pentru dreptate, milă și moștenirea poporului său. Haydock adună perspectivele exegeților catolici anteriori pentru a lumina cetățile levitice, cetățile de refugiu și protejarea părților de moștenire ale semințiilor. Pe măsură ce studiem, suntem invitați să vedem cum aceste legi străvechi prefigurează realități spirituale mai profunde și continuă să instruiască Biserica de astăzi în căile dreptății și ale compasiunii.
Citește
Citire
Luați textul sfânt al capitolelor 35 și 36 din Numeri și citiți-le încet și cu rugăciune. Observați instrucțiunile detaliate privind cetățile leviților, stabilirea locurilor de refugiu și regulile atente care protejează moștenirea fiecărei seminții. Lăsați cadența măsurată a legii să se așeze în inima voastră, pregătind calea pentru comentariul care urmează.
Studiu
Haydock începe prin a descrie cele patruzeci și opt de cetăți date leviților împreună cu pământurile din jurul lor.
Cetăți, în total patruzeci și opt, cu o mie de pași în jurul lor. Acest pământ aparținea comunității: dar unii au construit pe el, Iosua 21,18 și 1 Cronici 6,60. Locul de înmormântare al leviților se afla în spatele lui. (Drusius) --- În aceste cetăți singure, leviții aveau case și grădini ale lor; alții puteau locui cu ei, și într-adevăr cetățile recunoșteau alți stăpâni, precum Hebronul aparținea lui Caleb, Iosua 14,14. Leviții au fost răspândiți în toată țara, ca să instruiască poporul atât prin cuvânt, cât și prin exemplu, Deuteronom 33,10. Aveau un venit clar fără muncă de agricultură, echivalent cu oricare două dintre celelalte seminții. (Abulensis.) --- Șase dintre cetățile lor au fost desemnate ca locuri de refugiu, deoarece ei erau judecătorii potriviți ai cazurilor în care uciderea poate fi scuzată și pentru a le aminti că trebuie să fie foarte milostivi. De aici au apărut privilegiile acordate unor biserici de a-i proteja pe cei care fugeau la ele pentru un azil. Ca nimeni să nu fie împiedicat să se bucure de acest beneficiu, trei dintre aceste cetăți erau situate de fiecare parte a Iordanului și la distanțe egale. (Salien)Comentariul explică apoi cele șase cetăți de refugiu și protecțiile legale pe care le ofereau.
Cetăți. Maimonide pretinde că toate cele patruzeci și opt de cetăți ale leviților erau aziluri; deși doar șase erau obligate să primească fugarul gratuit. Moise promisese un loc de refugiu, pe care îl acordă acum, Exod 21,13. Altarul și templul se bucurau de același privilegiu: acesta din urmă chiar până la distrugerea sa. (Philo) --- Iosif menționează doar șase cetăți de refugiu. Cei care nu puteau fi presupuși că au ucis o persoană intenționat nu erau obligați să fugă la ele; după cum, pe de altă parte, ucigașul nu era permis să intre, dacă răutatea lui era notorie sau neglijența sa extremă. (Rabbini ep. Selden, Jur. iv. 2.) Pentru a fi asigurat la altarul arderilor de tot, era necesar să atingi grătarul. Dacă judecătorii declarau că cazul persoanei era de tipul admis de lege, acesta era condus, sub o gardă puternică, la una dintre cetăți; sau, dacă era considerat nedemn, era omorât în afara locului sfânt. Altarul era de obicei refugiul doar al preoților. Cei care nu erau de origine ebraică nu puteau pretinde drepturile unui azil, potrivit rabinilor. Dar contrariul pare a fi afirmat, ver. 15. Drumurile către cetățile de refugiu trebuiau ținute în bună stare și, în cazul în care s-ar fi dovedit necesare mai mult de șase, alte trei puteau fi desemnate, Deuteronom 19,3,8. Acest privilegiu se întemeiază pe legea firii, care hotărăște ca viața omului nevinovat, care a avut nenorocul să ucidă pe altul, să nu fie luată. Alte națiuni au extins acest drept la aproape orice crimă, pentru ca cei slabi să aibă ocazia de a se apăra. Fiii lui Hercule au ridicat în acest scop altarul milei, la Atena. Unele temple păgâne puteau proteja chiar și pe cei mai mari criminali, precum și pe nevinovați, care se puteau teme de asuprire. Cele ale lui Apollo, la Delfi, ale lui Bacchus, la Efes, etc., erau foarte renumite. Vezi Marsham, Chron. sæc. 13. Tiberiu a găsit necesar să revoce aceste privilegii printre greci, deoarece erau mult abuzate. (Tacitus, An. iii. 6.) Dar decretul său nu a fost prea respectat. Romanii aveau și ei aziluri, la Neapole, etc., unde cei condamnați la moarte puteau fi în siguranță. Roma însăși era un azil pentru toți străinii, după cum remarcă Sfântul Augustin, Cetatea lui Dumnezeu i. Împărații creștini au acordat privilegii similare bisericilor noastre. Dar unii vinovați de crimele de adulter, ucidere, erezie etc. erau lipsiți de beneficiu. (Calmet) --- Cei care fugeau la altar printre evrei trebuiau mai întâi purificați; (Philo) și dacă comiseseră ucidere public, precum Ioab, erau târâți, 3 Regi 2. (Tirinus)Haydock clarifică apoi rolul răzbunătorului sângelui și procesul judiciar necesar.
Rude, cea mai apropiată rudă, care era numită răzbunătorul sângelui, (ver. 25, 27.; Haydock) sau răscumpărătorul, deoarece era datoria lui să vadă ca dreptatea să fie făcută celui decedat. Când persoana care comisese involuntar o ucidere ajungea în cetate, trebuia să se înfățișeze înaintea judecătorilor acesteia și, dacă aceștia considerau relatarea sa satisfăcătoare, o primeau, dar cu condiția ca ea să-și ia procesul înaintea judecătorilor și a poporului acelei țări unde avusese loc uciderea, (ver. 25 și Iosua 20,4,9.; Tirinus) deși unii cred că judecătorii cetății de refugiu pronunțau sentința. (Masius; etc.) --- Dacă se dovedea favorabilă, era obligat să rămână în cetate până la moartea marelui preot, altfel rudele puteau să-l omoare ca pe un proscris; la fel puteau face și dacă era declarat vinovat. În cazul în care uciderea era voluntară, judecătorii locului unde fusese comisă cereau criminalul, Deuteronom 19,11.
Considerați
Considerare
Haydock scoate în evidență sensul mistic al morții marelui preot pentru cititorii creștini.
Eliberat. Ebraică, „mulțimea îl va elibera pe ucigaș”. Se pare că judecătorii pronunțau sentința, potrivit voturilor poporului adunat; (Calmet) sau pluralitatea de voci printre cei 21 de judecători decidea chestiunea. (Grotius) (Haydock) --- Mare preot. Aceasta însemna mistic că eliberarea noastră trebuia să fie împlinită prin moartea lui Hristos, marele preot și unsul lui Dumnezeu. (Challoner) --- El ne-a răscumpărat din mâna răzbunătorului, diavolul. (Teodoret, q. 50, 51.) --- Înainte de moartea sa, calea spre adevărata noastră patrie nu era deschisă, nici sigură. (Sfântul Grigore, hom 6. în Ezec.) (Worthington) --- Prin această lege, Moise a arătat o groază față de ucidere și respectul cuvenit persoanei marelui preot, în timpul vieții căruia chiar și ucigașul involuntar era obligat să se țină retras într-o cetate de refugiu. (Masius) --- La moartea pontifului, tot Israelul îmbrăca doliu, astfel încât rănile private trebuiau uitate, când publicul avea un asemenea motiv de întristare; și între timp răzbunarea rudelor se potolea. (Maimonide; More. iii. 40.) --- Uciderea era pedepsită de greci, în zilele lui Homer, cu exil, deși uneori aceasta era iertată de rude, pentru o sumă de bani. (Iliada ix.) (Calmet)
Răspunde
Răspuns
Cum dezvăluie prevederea refugiului mila lui Dumnezeu în cadrul dreptății sale? În ce feluri ar putea răspândirea leviților printre seminții să vorbească și astăzi despre misiunea Bisericii? Unde vedeți moartea marelui preot îndreptându-se spre lucrarea răscumpărătoare a lui Hristos?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne al dreptății și al milei, dă-ne inimi care să cinstească legea Ta sfântă și să recunoască împlinirea ei în Hristos. Cetățile de refugiu să ne îndrepte spre adăpostul harului Tău, iar moștenirea pe care o împarți să ne învețe să păzim cu credincioșie ceea ce ai încredințat poporului Tău. Prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria și a tuturor sfinților, formează-ne în adevărata milostivire și credincioșie. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →