← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Psalmii 41-42 — cu Matthew Henry

Psalmii 41-42Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
În această lecție zilnică ne întoarcem din nou la vocea de încredere a lui Matthew Henry, a cărui expunere atentă deschide bogățiile Psalmilor 41 și 42. Aceste capitole ne poartă prin anotimpuri de boală, trădare și dor spiritual, totuși ele ne îndreaptă neîncetat înapoi spre Dumnezeul cel viu care își susține poporul. Reflecțiile lui Henry ne ajută să vedem cum credința răspunde plângerilor simțurilor și cum mila ne întâlnește chiar și pe patul de suferință. Pe măsură ce ascultăm, fie ca inimile noastre să fie mișcate spre o încredere mai adâncă și o dorință mai fierbinte după Domnul. Fie ca cuvintele acestui comentator din secolul al șaptesprezecelea să ne apropie de aceleași Scripturi care l-au susținut pe David și pe nenumărați sfinți de atunci.
Citește
Ia acum Biblia ta și citește Psalmii 41 și 42 cu încetineală, lăsând strigătele sincere ale psalmistului și speranțele sale încrezătoare să se așeze în duhul tău. Observă mișcarea de la boală și șoaptele vrăjmașilor spre dorul însetat după prezența lui Dumnezeu. Fă o pauză după fiecare psalm și cere Domnului să facă aceste cuvinte străvechi vii și personale pentru tine astăzi.
Studiu

Studiază

Henry începe prin a schița structura și folosirea pastorală a Psalmului 41. Bunătatea și adevărul lui Dumnezeu au fost adesea sprijinul și mângâierea sfinților atunci când au avut cea mai mare experiență a lipsei de bunătate și a trădării omului. David le-a găsit astfel, pe patul de boală; și-a găsit vrăjmașii foarte barbari, dar pe Dumnezeul său foarte milostiv. I. El se mângâie aici în comuniunea sa cu Dumnezeu în timpul bolii sale, primind prin credință și apucând făgăduințele lui Dumnezeu pentru el (v. 1-3) și înălțându-și inima în rugăciune către Dumnezeu, v. 4. II. El înfățișează aici răutatea vrăjmașilor săi împotriva lui, judecățile lor răuvoitoare, reflecțiile lor pline de ură asupra lui și purtarea lor insolentă față de el, v. 5-9. III. El își lasă cazul în seama lui Dumnezeu, fără a se îndoi că Acesta îl va recunoaște și îl va favoriza (v. 10-12), iar psalmul se încheie cu o doxologie, v. 13. Este cineva încercat de boală? Să cânte începutul acestui psalm. Este cineva prigonit de vrăjmași? Să cânte sfârșitul acestuia; și oricare dintre noi, cântându-l, poate medita atât la nenorocirile cât și la mângâierile oamenilor buni în această lume. Henry aplică apoi făgăduințele psalmului mai general la toți credincioșii. 2. Trebuie să le privim mai general cu aplicare la noi înșine. Aici este un comentariu la acea făgăduință: Fericiți cei milostivi, căci ei vor dobândi milă. Observă, (1.) Ce este mila care ni se cere. Este să luăm în considerare pe cei săraci sau pe cei întristați, fie în minte, fie în trup, fie în stare. Pe aceștia trebuie să-i considerăm cu înțelepciune și cu duioșie; trebuie să luăm seama la necazul lor și să cercetăm starea lor, să ne împărtășim cu ei și să judecăm cu milă despre ei. Trebuie să-i considerăm cu înțelepciune pe cei săraci; adică, noi înșine trebuie să fim învățați de sărăcia și necazul altora; aceasta trebuie să fie Maschil pentru noi, acesta este cuvântul folosit aici. (2.) Ce este mila care ni se făgăduiește dacă arătăm astfel milă. Cel ce ia în considerare pe cei săraci (dacă nu-i poate ajuta, totuși îi consideră și are o preocupare milostivă pentru ei, iar ajutându-i acționează cu chibzuință și cu discernământ) va fi considerat de Dumnezeul său: el nu numai că va fi răsplătit în învierea celor drepți, ci va fi binecuvântat pe pământ; această ramură a evlaviei, la fel de mult ca oricare alta, are făgăduința vieții de acum și este de obicei răsplătită cu binecuvântări vremelnice. Dărnicia față de cei săraci este calea cea mai sigură și mai fără primejdie de a prospera; cei ce o practică pot fi siguri de o ușurare potrivită și eficientă de la Dumnezeu, [1.] În toate necazurile: El îi va izbăvi în ziua răului, astfel încât atunci când vremurile sunt la cel mai rău, le va merge bine și nu vor cădea în nenorocirile în care sunt implicați alții; dacă vreunul este ascuns în ziua mâniei Domnului, ei vor fi. Cei ce se deosebesc astfel de cei ce au inimi împietrite, Dumnezeu îi va deosebi de cei ce au parte de un tratament aspru. Sunt ei în primejdie? El îi va păzi și îi va ține în viață; iar cei ce au pierdut de o mie de ori viața lor, cum au făcut cei mai buni, trebuie să recunoască aceasta ca o mare favoare dacă li s-a dat viața ca pradă. El nu spune: „Vor fi înălțați”, ci: „Vor fi păziți și ținuți în viață, când săgețile morții zboară des în jurul lor.” Îi amenință vrăjmașii? Dumnezeu nu-i va da în voia vrăjmașilor lor; iar cel mai puternic vrăjmaș pe care îl avem nu poate avea nicio putere împotriva noastră decât cea care i s-a dat de sus. Bunăvoința unui Dumnezeu care ne iubește este de ajuns pentru a ne asigura de reaua-voință a tuturor celor ce ne urăsc, oameni și diavoli; iar acea bunăvoință ne-o putem făgădui nouă înșine un interes dacă i-am considerat pe cei săraci și am ajutat la ușurarea și salvarea lor. [2.] În mod deosebit în boală (v. 3): Domnul îl va întări, atât în trup cât și în minte, pe patul de suferință pe care a zăcut mult timp bolnav, și îi va face tot patul — o expresie foarte smerită, aluzivă la grija celor ce îngrijesc și veghează bolnavii, mai ales a mamelor pentru copiii lor când sunt bolnavi, care este să le facă paturile ușoare; iar patul acela trebuie să fie bine făcut, pe care Dumnezeu însuși îl face. El îi va face tot patul de la cap la picioare, astfel încât nicio parte să nu fie neplăcută; el îi va întoarce patul (așa este cuvântul), ca să-l scuture și să-l facă foarte ușor; sau îl va preface într-un pat de sănătate. Observă, Dumnezeu a făgăduit poporului său că îi va întări și le va face ușor sub durerile și bolile lor trupești. El nu a făgăduit că nu vor fi niciodată bolnavi, nici că nu vor zăcea mult timp suferinzi, nici că boala lor nu va fi spre moarte; dar a făgăduit să-i facă în stare să-și poarte necazul cu răbdare și să aștepte cu bucurie sfârșitul. Sufletul va fi făcut prin harul său să locuiască în tihnă când trupul zace în durere. Trecând la Psalmul 42, Henry îl prezintă ca pe o oglindă a afecțiunilor evlavioase. Dacă cartea Psalmilor este, cum au numit-o unii, o oglindă sau o oglindă a afecțiunilor evlavioase și cucernice, acest psalm în mod deosebit merită, la fel de mult ca oricare alt psalm, să fie astfel intitulat și este la fel de potrivit ca oricare altul pentru a aprinde și a stârni astfel de afecțiuni în noi: dorințele harice sunt aici puternice și înflăcărate; speranțele și temerile harice, bucuriile și durerile harice, se luptă aici, dar patima plăcută iese biruitoare. Sau îl putem privi ca pe un conflict între simț și credință, simțul obiectând și credința răspunzând. I. Credința începe cu dorințe sfinte către Dumnezeu și comuniune cu El, v. 1, 2. II. Simțul se plânge de întunericul și de înnorarea stării de acum, agravate de amintirea bucuriilor de mai înainte, v. 3, 4. III. Credința reduce la tăcere plângerea cu asigurarea unui sfârșit bun la urmă, v. 5. IV. Simțul își reînnoiește plângerile despre starea de acum întunecată și melancolică, v. 6, 7. V. Credința susține inima, cu toate acestea, cu speranța că ziua va răsări, v. 8. VI. Simțul își repetă lamentările (v. 9, 10) și suspină aceeași protestare pe care o făcuse mai înainte despre necazurile sale. VII. Credința primește ultimul cuvânt (v. 11), pentru a reduce la tăcere plângerile simțului și, deși este aproape același cu cel din v. 5, totuși acum biruiește și câștigă ziua. Titlul nu ne spune cine a fost autorul acestui psalm, dar cel mai probabil a fost David, și putem presupune că a fost scris de el într-un timp când, fie din pricina prigonirii lui Saul, fie a răscoalei lui Absalom, a fost alungat din sanctuar și lipsit de privilegiul de a-L aștepta pe Dumnezeu în rânduielile publice. Tonul lui este mult același cu cel al psalmului 63, și de aceea putem presupune că a fost scris de aceeași mână și cu aceeași sau cu o ocazie asemănătoare. Cântându-l, dacă suntem fie în necaz din afară, fie în strâmtorare dinăuntru, putem adapta la noi expresiile melancolice pe care le găsim aici; dacă nu, trebuie, cântându-le, să ne împărtășim cu cei al căror caz îl vorbesc prea limpede și să mulțumim lui Dumnezeu că nu este cazul nostru; dar acele pasaje din el care exprimă și stârnesc dorințe sfinte către Dumnezeu și dependență de El, trebuie să ne străduim cu ardoare să ne ridicăm mințile la ele.
Considerați

Cugetă

Henry încheie tratarea Psalmului 41 cu o doxologie. 4. Psalmul se încheie cu o doxologie solemnă sau cu adorarea lui Dumnezeu ca Domnul Dumnezeul lui Israel, v. 13. Nu este sigur dacă acest verset aparține acestui psalm anume (dacă da, ne învață aceasta: că o speranță credincioasă a păstrării noastre prin har până la slavă este de ajuns pentru a umple inimile noastre de bucurie și gurile noastre de laudă veșnică, chiar și în cele mai mari strâmtorări ale noastre) sau dacă a fost adăugat ca încheiere a primei cărți a Psalmilor, care se socotește că se sfârșește aici (la fel fiind alăturat la 72, 89, 106), și atunci ne învață să-L facem pe Dumnezeu Omega, care este Alfa, să-L facem sfârșit pe Cel ce este începutul oricărei lucrări bune. Suntem învățați, (1.) Să dăm slavă lui Dumnezeu ca Domnul Dumnezeul lui Israel, un Dumnezeu în legământ cu poporul Său, care a făcut lucruri mari și bune pentru ei și are mai multe și mai bune în rezervă. (2.) Să-I dăm slavă ca unui Dumnezeu veșnic, care are atât ființa cât și fericirea Sa din veșnicie în veșnicie. (3.) Să facem aceasta cu mare afecțiune și cu ardoare de duh, arătată în pecetea dublă pusă pe ea — Amin și Amin. Fie așa acum, fie așa în toată veșnicia. Noi spunem Amin la aceasta și fie ca toți ceilalți să spună Amin de asemenea.
Răspunde
1. Unde în împrejurările tale de acum ai nevoie cel mai mult de mila și de întărirea pe care Henry le scoate în evidență din Psalmul 41? 2. Cum te invită setea sinceră a Psalmului 42 să-ți aduci propriile doruri înaintea lui Dumnezeu? 3. Ce pas de încredere sau de laudă ar putea Duhul să-ți sugereze după ce ai auzit acești psalmi astăzi?
Roagă-te
Tată milostiv, susține-ne prin Duhul Tău când zăcem pe paturi de suferință și apără-ne de șoaptele vrăjmașilor noștri. Fă ca sufletele noastre să Te dorească așa cum dorește cerbul izvoarele apelor, și călăuzește-ne pe căile integrității până vom sta înaintea feței Tale. Transformă lacrimile noastre în semințe de laudă și umple-ne de milă pentru alții, așa cum am primit milă de la Tine. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →