Eterniseed › Curriculum › Galateni
Galateni 1 — cu Matthew Henry
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry la capitolul 1 din Galateni oferă un ghid constant prin apărarea urgentă a evangheliei de către apostol. În aceste pagini Henry urmărește salutul de deschidere al lui Pavel, uimirea sa față de schimbarea bruscă a bisericilor și dovezile atente ale propriei sale comisii divine. Expunerea sa măsurată ajută cititorii să vadă atât tandrețea cât și fermitatea cu care Pavel păzește mesajul harului. Pe măsură ce urmăm tratamentul lui Henry, suntem invitați să ascultăm din nou aceeași evanghelie care i-a chemat prima dată pe galateni și care ne cheamă și pe noi astăzi. Această lecție trece prin salut, avertizare și mărturie personală pentru ca inima să fie întărită în adevărul odată predat.
Citește
Citire
Acordă-ți timp acum să citești întregul capitol 1 din Galateni încet și cu rugăciune. Observă salutul apostolului, mustrarea rapidă care urmează și istoria personală pe care o oferă în apărarea mesajului său. Lasă cuvintele să se așeze înainte de a te întoarce la expunerea lui Henry. Pe măsură ce citești, cere Duhului să-ți deschidă urechile la aceeași evanghelie pe care a propovăduit-o Pavel și să te păzească de oricare alta.
Studiu
Henry începe prin a schița structura capitolului și preocupările principale.
În acest capitol, după prefață sau introducere (v. 1-5), apostolul mustră aspru aceste biserici pentru defecțiunea lor de la credință (v. 6-9), apoi își dovedește apostolia, pe care dușmanii săi o puseseră la îndoială, I. Din scopul și intenția sa în propovăduirea evangheliei, v. 10. II. Din faptul că a primit-o prin revelație imediată, v. 11, 12. Pentru a dovedi aceasta, el le face cunoscut, 1. Care era purtarea sa de mai înainte, v. 13, 14. 2. Cum a fost convertit și chemat la apostolie, v. 15, 16. 3. Cum s-a purtat el însuși după aceea, v. 16, până la sfârșit.Henry examinează apoi persoanele de la care este trimisă epistola.
I. Persoana sau persoanele de la care este trimisă această epistolă — de la Pavel apostol, etc., și de la toți frații care erau cu el. 1. Epistola este trimisă de la Pavel; el singur a fost scriitorul ei. Și, deoarece printre galateni erau unii care încercau să-i micșoreze caracterul și autoritatea, în fruntea ei dă o relatare generală atât a slujbei sale cât și a modului în care a fost chemat la ea, pe care mai târziu, în acest capitol și în următorul, o dezvoltă mai mult. Cât privește slujba sa, el era apostol. Nu se teme să se numească astfel, deși dușmanii săi abia dacă îi permiteau acest titlu: și, ca să le arate că nu și-a asumat acest caracter fără temei just, îi înștiințează cum a fost chemat la această demnitate și slujbă și îi asigură că însărcinarea sa la ea era cu totul divină, căci el era apostol nu de la om, nici prin om; el nu avea chemarea obișnuită a unui slujitor obișnuit, ci o chemare extraordinară din cer la această slujbă. El nu și-a primit nici calificarea pentru ea, nici desemnarea la ea prin mijlocirea oamenilor, ci le-a avut pe amândouă direct de sus; căci el era apostol prin Isus Hristos, el a primit instrucțiunile și însărcinarea sa imediat de la El și, în consecință, de la Dumnezeu Tatăl, care era una cu El în privința firii Sale dumnezeiești și care L-a rânduit, ca Mijlocitor, să fie apostolul și marele preot al mărturisirii noastre și, ca atare, să autorizeze pe alții la această slujbă. El adaugă: Care L-a înviat din morți, atât ca să ne înștiințeze că prin aceasta Dumnezeu Tatăl a dat o mărturie publică că Hristos este Fiul Său și Mesia cel făgăduit, cât și că, deoarece chemarea sa la apostolie a fost imediat de la Hristos, tot așa a fost după învierea Sa din morți și când El intrase în starea Sa înălțată; astfel încât el avea temei să se considere nu numai ca stând pe același nivel cu ceilalți apostoli, ci ca fiind într-un fel preferat mai presus de ei; căci, în timp ce ei au fost chemați de El când era pe pământ, el a primit chemarea de la El când era în cer. Astfel face apostolul, fiind constrâns la aceasta de adversarii săi, să-și mărească slujba, ceea ce arată că, deși oamenii nu trebuie nicidecum să fie mândri de vreo autoritate pe care o posedă, totuși în anumite vremuri și în anumite ocazii poate deveni necesar să o afirme. Dar, 2. El îi alătură pe toți frații care erau cu el în înscrierea epistolei și scrie în numele lor precum și în al său. Prin frații care erau cu el se pot înțelege fie creștinii în comun ai locului unde se afla acum, fie cei care erau folosiți ca slujitori ai evangheliei. Aceștia, în ciuda propriului său caracter și al realizărilor superioare, el este gata să-i recunoască drept frați ai săi; și, deși el singur a scris epistola, totuși îi alătură cu sine în înscrierea ei. Prin aceasta, după cum arată propria sa mare modestie și smerenie și cât de departe era de un temperament arogant, tot așa ar fi putut face aceasta ca să dispună aceste biserici la o mai mare luare aminte la ceea ce a scris, deoarece prin aceasta ar apărea că el avea consimțământul lor împreună cu el în doctrina pe care o propovăduise și pe care era acum pe cale să o confirme și că nu era alta decât ceea ce fusese atât publicată cât și mărturisită de alții precum și de el însuși.Henry se îndreaptă apoi spre uimirea apostolului față de defecțiunea galatenilor.
I. Cât de mult era el îngrijorat de defecțiunea lor: Mă minune, etc. L-a umplut deodată de cea mai mare surprindere și întristare. Păcatul și nebunia lor au fost că nu au ținut cu tărie doctrina creștinismului așa cum le fusese propovăduită, ci s-au lăsat îndepărtați de la curăția și simplitatea ei. Și au fost mai multe lucruri prin care defecțiunea lor a fost mult agravată; ca, 1. Că au fost îndepărtați de Cel care i-a chemat; nu numai de apostol, care fusese instrumentul chemării lor la părtășia evangheliei, ci de Dumnezeu Însuși, prin a cărui poruncă și îndrumare le fusese propovăduită evanghelia și fuseseră invitați la o participare la privilegiile ei: astfel încât prin aceasta fuseseră vinovați de un mare abuz al bunătății și îndurării Sale față de ei. 2. Că fuseseră chemați la harul lui Hristos. Așa cum evanghelia care le fusese propovăduită era cea mai glorioasă descoperire a harului și îndurării divine în Hristos Isus; tot așa prin ea fuseseră chemați să ia parte la cele mai mari binecuvântări și beneficii, cum ar fi îndreptățirea și împăcarea cu Dumnezeu aici și viața veșnică și fericirea în veșnicie. Acestea Domnul nostru Isus le-a cumpărat pentru noi cu prețul sângelui Său prețios și le dăruiește în mod liber tuturor celor care Îl acceptă cu sinceritate: și, prin urmare, proporțional cu mărimea privilegiului de care se bucurau, astfel erau păcatul și nebunia lor în a-l părăsi și a se lăsa atrași de la calea stabilită de a obține aceste binecuvântări. 3. Că au fost îndepărtați atât de repede. În foarte scurt timp au pierdut acea gustare și stimă pentru acest har al lui Hristos pe care păreau să-l fi avut și au căzut prea ușor de acord cu cei care învățau îndreptățirea prin faptele legii, așa cum au făcut mulți care fuseseră crescuți în opiniile și noțiunile fariseilor, pe care le-au amestecat cu doctrina lui Hristos și astfel au corupt-o; și aceasta, după cum a fost o dovadă a slăbiciunii lor, tot așa a fost o nouă agravare a vinovăției lor. 4. Că au fost îndepărtați la o altă evanghelie, care totuși nu era alta. Astfel apostolul reprezintă doctrina acestor învățători iudaizanți; o numește altă evanghelie, deoarece deschidea o cale diferită de îndreptățire și mântuire de cea care fusese descoperită în evanghelie, și anume prin fapte și nu prin credință în Hristos. Și totuși adaugă: 'Care nu este alta — veți descoperi că nu este deloc o evanghelie — nu cu adevărat o altă evanghelie, ci pervertirea evangheliei lui Hristos și răsturnarea temeliei aceleia' — prin care dă de înțeles că cei care încearcă să stabilească orice altă cale spre cer decât cea pe care a descoperit-o evanghelia lui Hristos sunt vinovați de o pervertire grosolană a ei și, în cele din urmă, se vor descoperi pe ei înșiși înșelați în mod jalnic. Astfel apostolul se străduiește să imprime acestor galateni un sentiment cuvenit al vinovăției lor în a părăsi calea evangheliei de îndreptățire; și totuși în același timp își temperează mustrarea cu blândețe și tandrețe față de ei și îi reprezintă ca fiind mai degrabă atrași în aceasta prin artele și sârguința unora care îi tulburau decât ca venind în ea de bunăvoie, ceea ce, deși nu îi scuză, totuși era o oarecare atenuare a greșelii lor. Și prin aceasta ne învață că, în mustrarea altora, așa cum trebuie să fim credincioși, tot așa trebuie să fim și blânzi și să ne străduim să-i restabilim în duhul blândeții, cap. vi. 1.Henry procedează să arate cum Pavel își dovedește apostolia din scopul slujirii sale.
I. Din scopul și intenția slujirii sale, care nu era să convingă pe oameni, ci pe Dumnezeu, etc. Înțelesul acestui lucru poate fi fie că în propovăduirea evangheliei nu a acționat în ascultare de oameni, ci de Dumnezeu, care l-a chemat la această lucrare și slujbă; fie că scopul său în aceasta era să aducă persoane la ascultarea nu a oamenilor, ci a lui Dumnezeu. Așa cum a mărturisit că acționează printr-o însărcinare de la Dumnezeu; tot așa ceea ce a urmărit în principal a fost să promoveze slava Sa, prin readucerea păcătoșilor într-o stare de supunere față de El. Și, deoarece acesta era marele scop pe care îl urmărea, tot așa, în acord cu acesta, nu căuta să placă oamenilor. El nu, în doctrina sa, se acomoda la firile persoanelor, fie pentru a le câștiga afecțiunea, fie pentru a le evita resentimentul; ci grija sa mare era să se aprobe înaintea lui Dumnezeu. Învățătorii iudaizanți, prin care aceste biserici au fost corupte, descoperiseră un temperament cu totul diferit; ei amestecau faptele cu credința și legea cu evanghelia, doar ca să placă iudeilor, pe care erau dispuși să-i curteze și să-i țină de partea lor, ca să scape de prigoană. Dar Pavel era un om de alt duh; el nu era atât de preocupat să le placă, nici să le potolească furia împotriva lui, încât să altereze doctrina lui Hristos fie pentru a le câștiga favoarea, fie pentru a le evita furia. Și dă acest motiv foarte bun pentru aceasta: că, dacă ar mai plăcea oamenilor, n-ar fi slujitorul lui Hristos. Acestea, el știa, erau cu totul incompatibile și că niciun om nu putea sluji la doi astfel de stăpâni; și, prin urmare, deși nu ar fi vrut să displacă pe nimeni fără nevoie, totuși nu îndrăznea să-și permită să-i mulțumească pe oameni cu prețul credincioșiei sale față de Hristos. Astfel, din sinceritatea scopurilor și intențiilor sale în îndeplinirea slujbei sale, dovedește că era cu adevărat un apostol al lui Hristos. Și din acest temperament și purtare a sa putem nota, 1. Că marele scop pe care trebuie să-l urmărească slujitorii evangheliei este să aducă oamenii la Dumnezeu. 2. Că cei care sunt credincioși nu vor căuta să placă oamenilor, ci să se aprobe înaintea lui Dumnezeu. 3. Că nu trebuie să fie preocupați să placă oamenilor, dacă vor să se aprobe ca slujitori credincioși ai lui Hristos. Dar, dacă acest argument nu ar fi socotit suficient, el continuă să-și dovedească apostolia,
Considerați
Considerare
Henry încheie secțiunea subliniind încrederea lui Pavel că nicio altă evanghelie nu poate fi propovăduită.
II. Cât de încrezător era el că evanghelia pe care le-o propovăduise era singura evanghelie adevărată. Era atât de deplin convins de aceasta încât a rostit un anatemă asupra celor care pretindeau că propovăduiesc orice altă evanghelie (v. 8) și, ca să le arate că aceasta nu venea din vreo pripeală sau zel neînfrânat din partea lui, a repetat-o, v. 9. Aceasta nu va justifica tunarea noastră de anateme împotriva celor care diferă de noi în lucruri minore. Este doar împotriva celor care născocesc o evanghelie nouă, care răstoarnă temelia legământului harului, punând faptele legii în locul neprihănirii lui Hristos și corupând creștinismul cu iudaismul, că Pavel rostește aceasta. El pune cazul: 'Să presupunem că am propovădui orice altă evanghelie; ba chiar, să presupunem că un înger din cer ar face-o:' nu ca și cum ar fi posibil ca un înger din cer să fie mesagerul unei minciuni; ci este exprimat astfel cu atât mai mult pentru a întări ceea ce era pe cale să spună. 'Dacă vi se propovăduiește orice altă evanghelie de către orice altă persoană, sub numele nostru sau sub pretextul că o aveți de la un înger însuși, trebuie să conchideți că sunteți înșelați: și oricine propovăduiește o altă evanghelie se pune sub un blestem și este în pericol de a vă pune și pe voi sub el.'
Răspunde
1. Unde în propria mea viață am fost ispitit să adaug ceva la lucrarea împlinită a lui Hristos?
2. Cum provoacă refuzul lui Pavel de a plăcea oamenilor modul în care eu împărtășesc sau apăr evanghelia?
3. Ce recunoștință proaspătă se ridică când îmi amintesc că același Hristos care l-a chemat pe Pavel m-a chemat și pe mine?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv, te lăudăm pentru singura Evanghelie adevărată a Fiului Tău, în care mântuirea vine numai prin har, fără nicio adăugare omenească. Prin Duhul Tău, păzește-ne să nu ne întoarcem la un alt mesaj care ar micșora lucrarea împlinită a lui Hristos și dă-ne convingerea statornică de a prețui harul Său mai presus de orice altă pretenție. Întărește-ți Biserica să țină cu tărie acest adevăr cu îndrăzneală și dragoste până la întoarcerea Sa. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →