Eterniseed › Curriculum › Estera
Estera 3-4 — cu Matthew Henry
Deschidere
Comentariul lui Matthew Henry la capitolele 3 și 4 din Cartea Esterei deschide o fereastră asupra ascensiunii bruște a răului și a curajului liniștit care i se opune. Reflecțiile sale urmăresc modul în care mândria unui singur om poate amenința un întreg popor în timp ce conștiința altuia refuză să se plece. Prin expunerea atentă a lui Henry vedem interacțiunea dintre providența divină și credincioșia umană în mijlocul distrugerii iminente. Cuvintele sale ne invită să zăbovim asupra tensiunii dintre puterea curții și hotărârea evlavioasă. Pe măsură ce îi urmăm perspectivele, ni se amintește că nopțile întunecate preced adesea lumina dimineții a eliberării. Lecția de astăzi ne atrage în acea tensiune sacră cu reverență și așteptare.
Citește
Citire
Întoarce-te acum la capitolele 3 și 4 din Cartea Esterei. Lasă narațiunea ascensiunii lui Haman, a refuzului lui Mardoheu și a decretului rezultat să te cuprindă. Observă durerea care se răspândește printre poporul evreu și decizia costisitoare pusă înaintea reginei Estera. Citește încet, permițând greutății crizei și trezirii curajului să se așeze în duhul tău.
Studiu
Henry începe prin a descrie înaintarea lui Haman sub rege.
I. Haman înaintat de prinț și adorat apoi de popor. Ahașveroș o așezase de curând pe Estera la sânul său, dar ea nu avea o asemenea influență asupra lui încât să-și facă prieteni înaintați sau să împiedice înaintarea unuia pe care îl știa dușman al poporului ei. Când cei buni devin mari, ei tot mai descoperă că nu pot face binele și nici nu pot preveni răul așa cum ar dori. Acest Haman era un agaghit (un amalecit, spune Iosif), probabil din descendenții lui Agag, un nume obișnuit al prinților din Amalec, după cum se vede în Numeri 24:7. Unii cred că el era prin naștere un prinț, așa cum era Ioiachim, al cărui scaun era pus deasupra celorlalți regi captivi (2 Împărați 25:28), așa cum era și al lui Haman aici, v. 1. Regele a simțit o atracție pentru el (prinții nu sunt obligați să dea motive pentru favorurile lor), l-a făcut favorit, confident, prim-ministru de stat. O asemenea influență dominantă avea atunci curtea încât (contrar proverbului) pe cei pe care îi binecuvânta curtea îi binecuvânta și țara; căci toți oamenii adorau acest soare răsare, iar slujitorii regelui erau porunciți în mod deosebit să se plece înaintea lui și să-i aducă cinste (v. 2), și așa au făcut. Mă întreb ce vedea regele la Haman demn de laudă sau de merit; este clar că nu era un om de onoare sau de dreptate, de vreun curaj adevărat sau de purtare statornică, ci mândru, pasional și răzbunător; totuși a fost promovat și mângâiat, și nu era altul atât de mare ca el. Favoriții prinților nu sunt întotdeauna vrednici.Apoi se îndreaptă spre poziția principială a lui Mardoheu împotriva cinstirii cerute.
II. Mardoheu ținând de principiile sale cu o hotărâre îndrăzneață și refuzând deci să-l cinstească pe Haman așa cum făceau ceilalți slujitori ai regelui, v. 2. A fost îndemnat la aceasta de prietenii săi, care i-au amintit de porunca regelui și, în consecință, de primejdia pe care și-o atrăgea dacă refuza să se supună; era cât îi era viața de preț, mai ales ținând seama de obrăznicia lui Haman, v. 3. I-au vorbit zilnic (v. 4), ca să-l convingă să se conformeze, dar zadarnic: nu i-a ascultat, ci le-a spus limpede că este evreu și nu putea în conștiință să facă aceasta. Fără îndoială, refuzul său, când a ajuns să fie observat și făcut subiect de discuție, a fost atribuit în mod obișnuit mândriei și invidiei, că nu voia să-i arate respect lui Haman pentru că, din pricina legăturii sale cu Estera, el însuși nu fusese promovat la fel de mult, sau unui spirit factios și sedițios și unei nemulțumiri față de rege și de guvernarea lui; cei care voiau să vadă partea bună îl considerau o slăbiciune sau o lipsă de educație, îl numeau o toană și o piesă de singularitate afectată. Nu se pare că altcineva s-a împotrivit conformării în afară de Mardoheu; și totuși refuzul său a fost evlavios, conștiincios și plăcut lui Dumnezeu, căci religia unui evreu îi interzicea: 1. Să dea asemenea onoruri exagerate cum se cereau vreunui om muritor, mai ales unui om atât de rău cum era Haman. În capitolele apocrife ale acestei cărți (cap. xiii. 12-14) Mardoheu este prezentat astfel apelând la Dumnezeu în această chestiune: Tu știi, Doamne, că nu a fost nici din dispreț, nici din mândrie, nici din dorință de slavă că nu m-am plecat înaintea mândrului Haman, căci aș fi putut fi mulțumit cu bunăvoință, pentru mântuirea lui Israel, să-i sărut tălpile picioarelor; dar am făcut aceasta ca să nu prefer slava omului mai presus de slava lui Dumnezeu, nici nu voi închina altcuiva decât Ție. 2. A considerat în mod deosebit o nedreptate față de națiunea sa să dea asemenea cinste unui amalecit, unuia din acea națiune sortită cu care Dumnezeu jurase că va avea război veșnic (Exod 17:16) și despre care dăduse acea poruncă solemnă (Deuteronom 25:17): Adu-ți aminte ce a făcut Amalec. Deși religia nu distruge nicidecum bunele maniere, ci ne învață să dăm cinste cui se cuvine cinste, totuși este caracterul unui cetățean al Sionului ca nu numai în inima sa, ci și în ochii săi, un astfel de om josnic cum era Haman să fie disprețuit, Ps. 15:4. Cei care sunt conduși de principii ale conștiinței să fie statornici și hotărâți, oricât ar fi criticați sau amenințați, așa cum a fost Mardoheu.Apoi, Henry examinează prezentarea răuvoitoare a evreilor făcută de Haman regelui.
I. El face o prezentare falsă și răuvoitoare a evreilor și a caracterului lor regelui, v. 8. Dușmanii poporului lui Dumnezeu nu le-ar putea da un tratament atât de rău cum le dau dacă nu le-ar da mai întâi un nume rău. El ar vrea ca regele să creadă: 1. Că evreii erau un popor disprețuit și că nu era spre cinstea lui să-i adăpostească: 'Un anumit popor există', fără nume, ca și cum nimeni nu știa de unde veneau și ce erau; 'nu sunt încorporați, ci împrăstiați și risipiți în toate provinciile ca fugari și vagabonzii pe pământ, și chiriași în toate țările, povara și scandalul locurilor unde trăiesc.' 2. Că erau un popor periculos și că nu era sigur să-i adăpostească. 'Au legi și obiceiuri proprii și nu se conformează statutelor regatului și obiceiurilor țării; și de aceea pot fi priviți ca nemulțumiți față de guvern și susceptibili să-i infecteze pe alții cu singularitățile lor, ceea ce poate sfârși într-o răscoală.' Nu este un lucru nou ca celor mai buni oameni să li se dea asemenea caracterizări invidioase; dacă nu este păcat să-i omori, nu este păcat să-i defăimezi.
Considerați
Considerare
Henry încheie secțiunea contrastând veselia curții cu nedumerirea cetății.
VI. Temperamentul diferit al curții și al cetății în această privință. 1. Curtea era foarte veselă din pricina aceasta: Regele și Haman s-au așezat să bea, poate să bea 'Confuzie tuturor evreilor'. Haman se temea ca nu cumva conștiința regelui să-l mustre pentru ceea ce făcuse și să înceapă să-și dorească să fie desfăcut din nou, ca să prevină aceasta l-a acaparat pentru sine și l-a ținut bând. Această metodă blestemată o iau mulți ca să-și înece convingerile și să-și împietrească inimile proprii și inimile altora în păcat. 2. Cetatea era foarte tristă din pricina aceasta (și celelalte cetăți ale regatului, fără îndoială, când au aflat de ea): Cetatea Suza era nedumerită, nu numai evreii înșiși, ci și toți vecinii lor care aveau vreun principiu de dreptate și compasiune. Îi întrista să-și vadă regele atât de abuzat, să vadă răutatea în locul judecății (Eclesiastul 3:16), să vadă oameni care trăiau pașnic tratați atât de barbar; și ce ar fi consecințele pentru ei înșiși nu știau. Dar regele și Haman nu le păsa de aceste lucruri. Observă: Este un lucru absurd și nelegiuit să ne lăsăm în voia veseliei și plăcerii când biserica este în necaz și publicul este nedumerit.
Răspunde
Răspuns
Unde în viața ta te cheamă Dumnezeu să stai cu o convingere liniștită chiar când îți costă favoarea? Cum ai putea răspunde când cei din jurul tău se confruntă cu o amenințare bruscă sau cu nedreptate? În ce feluri te invită Domnul să mijlocești pentru alții cu risc personal?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne milostiv, îți mulțumim pentru mărturia statornică a lui Mardoheu și pentru curajul emergent al Esterei. Învață-ne să prețuim conștiința mai presus de confort și să încredințăm poporul nostru și cauza noastră grijii tale suverane. Când schemele răului se ridică repede, ancorează-ne inimile în scopurile tale neschimbătoare. Dă-ne har să plângem cu cei care suferă și să acționăm când deschizi calea. Fie ca viețile noastre să reflecte aceeași încredere statornică ce transformă momentele disperate în ocazii pentru slava ta. În numele lui Isus ne rugăm, amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →