← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Psalmii 87-88 — Eterniseed (Catolic cu deuterocanonic)

Psalmii 87-88Eterniseed Original — Vocea Catolică22 min
Deschidere
Psalmii 87 și 88 stau împreună în Psaltire ca un diptic al gloriei și al durerii. Primul celebrează cetatea ale cărei temelii se odihnesc pe muntele sfânt, unde națiunile sunt înscrise ca cetățeni și ape vii curg din sanctuar. Al doilea coboară în întunericul celui abandonat printre morți, strigând din groapa cea mai de jos. În tradiția vie a Bisericii, acești doi psalmi sunt citiți ca o singură mișcare: misterul Cuvântului întrupat care își stabilește Mireasa în bucurie și apoi intră în mormânt pentru ea. Liturghia îi plasează lângă lecturile din timpul Patimilor pentru ca credincioșii să contemple atât stânca de neclintit a Sionului, cât și chipul suferind al Mirelui. Prin viața sacramentală, același model se repetă: Biserica este adunată la altar, totuși fiecare membru este invitat să împărtășească paharul din Ghetsimani. Acești psalmi deschid deci un spațiu unde bucuria Ierusalimului ceresc și strigătul părăsirii sunt ținute în singura privire a credinței.
Citește

Citire

Citiți cei doi psalmi încet, permițând trecerii de la lauda sărbătorească la lamentarea chinuită să se înregistreze în inimă. Observați cum primul psalm adună popoare și principi în cetatea ale cărei porți le iubește Domnul, în timp ce al doilea psalm îl izolează pe vorbitor printre morții uitați. Acordați atenție referințelor repetate la ape, temelii și groapă; aceste imagini vor ghida meditația. Tradiția invită cititorul să audă atât glasul Bisericii, cât și glasul lui Hristos însuși, mai ales când psalmistul declară că sufletul său este umplut de rele și tovarășii săi sunt luați. Lăsați contrastul dintre cele două capitole să devină o singură rugăciune mai degrabă decât două exerciții separate.
Studiu
Psalmul 87 se deschide declarând că temeliile cetății sunt pe munții sfinți. Biserica a înțeles întotdeauna această cetate ca fiind Ierusalimul ceresc deja prezent în ordinea sacramentală. Înscrierea națiunilor și menționarea Rahab, Babilon, Tir și Etiopia indică chemarea universală care își atinge plinătatea la Rusalii și continuă în viața misionară a Bisericii. Apele vii care curg în zidurile ei prefigurează harul sacramentelor, mai ales botezul și Euharistia, care îi fac pe străini concetățeni cu sfinții. Când psalmistul cântă că lucruri glorioase sunt spuse despre cetate, tradiția aude o anticipare a mărturisirii Crezului despre Biserica una, sfântă, catolică și apostolică. Bucuria acestui psalm nu este deci doar istorică, ci eshatologică; este deja gustată ori de câte ori credincioșii se adună în jurul altarului unde Mielul stă ca și cum ar fi înjunghiat. Psalmul 88 poartă apoi același vorbitor în valea umbrei. Strigătul se ridică zi și noapte înaintea Dumnezeului mântuirii, totuși răspunsul pare întârziat. Imaginile gropii, valurilor care copleșesc, tovarășilor îndepărtați și sufletului lăsat printre morți răsună coborârea lui Hristos în mormânt. Tradiția vede aici nu doar suferința omului drept, ci însăși patima Fiului întrupat care, deși liber, a acceptat legăturile morții pentru viața lumii. Întrebarea repetată 'Vei arăta minuni morților?' își găsește răspunsul în înviere, totuși psalmul lasă întrebarea deschisă pentru ca fiecare generație să poată intra în aceeași noapte a așteptării. Cei doi psalmi împreună trasează deci modelul pascal: cetatea este întemeiată în glorie, totuși Regele ei trebuie mai întâi să treacă prin apele morții. În economia sacramentală acest model se reînnoiește ori de câte ori Biserica celebrează tainele; bucuria cetății este proclamată chiar în timp ce credincioșii țin priveghere la mormânt. Literatura înțelepciunii deuterocanonice întărește același adevăr când vorbește despre omul drept încercat în cuptor; lamentarea Psalmului 88 este rugăciunea acelui slujitor încercat desăvârșit prin suferință.
Considerați

Considerare

Acești psalmi rezonează cu mărturia scripturală mai largă despre suferința și înălțarea lui Mesia. Înscrierea națiunilor străine în Psalmul 87 anticipează viziunea noului Ierusalim din Apocalipsă, unde numele semințiilor și numele națiunilor sunt scrise împreună. Strigătul din groapă în Psalmul 88 își găsește expresia cea mai deplină pe buzele lui Iisus când citează un alt psalm al părăsirii de pe cruce. Tradiția liturgică plasează ambii psalmi lângă lecturile din Săptămâna Sfântă pentru ca Biserica să contemple misterul unic al Mirelui care își dă viața pentru Mireasă. În viețile sfinților apare același ritm: bucuria convertirii este adesea urmată de anotimpuri de abandon aparent care purifică iubirea. Dimensiunea mariană apare când Biserica vede în psalmistul părăsit chipul Mamei îndurerate stând la cruce; fiatul ei continuă chiar când orice mângâiere omenească este retrasă. Astfel, cei doi psalmi împreună formează o școală de rugăciune în care credincioșii învață să țină gloria cetății și tăcerea mormântului într-un singur act de încredere.
Răspunde

Răspuns

Cum modelează viziunea cetății ale cărei temelii sunt pe munții sfinți felul în care vă apropiați de sacramente astăzi? În ce domenii ale vieții voastre vă regăsiți rugându-vă cuvintele celui de-al doilea psalm și cum ar putea memoria gloriei cetății să vă susțină acolo? Ce act concret de caritate în această săptămână ar putea înscrie o altă persoană, chiar și într-un mod mic, printre cetățenii aceleiași cetăți?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne, care ai întemeiat Biserica Ta pe muntele sfânt și ai umplut-o cu ape vii, primește strigătul care se ridică din adâncuri. Când umblăm prin valea unde tovarășii sunt luați și sufletul se simte numărat printre morți, ține-ne uniți cu misterul coborârii Fiului Tău. Fie ca bucuria cetății ale cărei porți le iubești să nu se stingă niciodată în inimile noastre, chiar când noaptea este lungă. Prin mijlocirea Fecioarei Binecuvântate, care a păstrat credința la picioarele crucii, adună toate națiunile în singura turmă. Fie ca sacramentele pe care le celebrăm să fie zăloage ale învierii care va răspunde într-o zi fiecărei lamentări. Tatălui, prin Fiul, în unitatea Duhului Sfânt, fie slavă acum și pururea. Amin.

Eterniseed Original — Vocea Catolică · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.