← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Rut

Rut 2 — cu Matthew Henry

Rut 2Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
În lecția de astăzi ne întoarcem la comentariul lui Matthew Henry despre Rut capitolul 2, unde venerabilul exeget se oprește asupra credincioșiei liniștite a unei văduve străine și a bunătății surprinzătoare pe care o întâlnește. Henry arată cum faptele obișnuite de smerenie și sârguință devin fire în tapisería mai largă a răscumpărării lui Dumnezeu. Reflecțiile sale ne invită să observăm providența ascunsă la lucru în câmpuri și conversații deopotrivă. Pe măsură ce ascultăm, ni se reamintește că niciun detaliu nu este prea mic pentru Domnul care adună străinii în familia Sa. Să lăsăm observațiile atente ale lui Henry să ne atragă inimile spre aceeași încredere și recunoștință pe care le-a arătat Rut.
Citește

Citire

Deschidem acum al doilea capitol din Rut și ascultăm glasul Duhului prin text. Luați timp să citiți întregul capitol încet, observând cererea Rutei de a culege spice, sosirea lui Boaz și instrucțiunile sale generoase, precum și raportul pe care Rut îl aduce acasă Naomei. Lăsați narațiunea să se desfășoare fără grabă. Gândiți-vă cum fiecare schimb relevă un caracter modelat de credință. Când terminați, opriți-vă să mulțumiți lui Dumnezeu pentru păstrarea acestei povești a providenței liniștite și a bunătății interculturale.
Studiu
Henry începe prin a descrie condiția umilă a Rutei și cererea ei de a culege spice. II. Despre nora ei săracă, Rut. 1. Condiția ei era foarte joasă și săracă, ceea ce era o mare încercare pentru credința și statornicia unei tinere prozelite. Betleemitii ar fi făcut bine dacă ar fi invitat-o mai întâi pe Naomi și pe nora ei la o casă bună și apoi la alta (ar fi fost un mare sprijin pentru o văduvă în vârstă și o mare încurajare pentru o nouă convertită); dar, în loc să guste delicatesele Canaanului, ele nu au altă cale de a obține hrana necesară decât prin culegerea de spice de porumb și, altfel, din câte se pare, ar fi putut muri de foame. Observație: Dumnezeu a ales pe cei săraci ai acestei lumi; și săraci sunt probabil să fie, căci, deși Dumnezeu i-a ales, de obicei oamenii îi trec cu vederea. 2. Caracterul ei, în această condiție, era foarte bun (v. 2): Ea i-a spus Naomei, nu: „Lasă-mă acum să mă duc din nou în țara Moabului, căci aici nu se poate trăi, aici este lipsă, dar în casa tatălui meu este pâine din belșug.” Nu, ea nu este atentă la țara din care a ieșit, altfel ar fi avut acum o ocazie bună să se întoarcă. Dumnezeul lui Israel va fi Dumnezeul ei și, deși El o va ucide, totuși ea va avea încredere în El și nu-L va părăsi niciodată. Dar cererea ei este: Lasă-mă să mă duc la câmp și să culeg spice de porumb. Cei care sunt bine născuți și au fost bine crescuți nu știu în ce strâmtorări pot fi reduși, nici ce ocupații umile pot fi obligați să-și câștige pâinea, Plângeri iv. 5. Când cazul este atât de melancolic, să fie amintită Rut, care este un mare exemplu, (1.) De smerenie. Când Providența a făcut-o săracă, ea nu a spus: „Să culeg, ceea ce în esență înseamnă să cerșesc, mi-e rușine”, ci se apleacă cu bucurie la micimea circumstanțelor ei și se adaptează la soarta ei. Spiritele înalte pot mai ușor muri de foame decât să se aplece; Rut nu era dintre acelea. Ea nu îi spune mamei sale că nu a fost crescută să trăiască din firimituri. Deși nu a fost crescută pentru asta, a fost adusă la asta și nu este neliniștită din cauza asta. Ba mai mult, este propria ei mișcare, nu porunca mamei sale. Smerenia este una dintre cele mai strălucitoare podoabe ale tinereții și unul dintre cele mai bune semne. Înainte de onoarea Rutei a fost această smerenie. Observați cât de smerit vorbește despre ea însăși, în așteptarea permisiunii de a culege: Lasă-mă să culeg după acela în ochii căruia voi găsi har. Ea nu spune: „Mă voi duce și voi culege și cu siguranță nimeni nu-mi va refuza libertatea”, ci: „Mă voi duce și voi culege, în speranța că cineva îmi va permite libertatea.” Observație: Oamenii săraci nu trebuie să ceară bunătatea ca pe o datorie, ci să o ceară cu smerenie și să o primească ca pe o favoare, chiar și într-o chestiune atât de mică. Se cuvine ca cei săraci să folosească rugăminți. (2.) De hărnicie. Ea nu îi spune soacrei sale: „Lasă-mă acum să mă duc în vizită la doamnele orașului sau să mă plimb prin câmpuri ca să iau aer și să fiu veselă; nu pot sta toată ziua posomorâtă cu tine.” Nu, nu este sport, ci afacere, la care îi este inima: „Lasă-mă să mă duc și să culeg spice de porumb, care se vor transforma într-un cont bun.” Ea era una dintre acele femei virtuoase care nu iubesc să mănânce pâinea leneviei, ci iubesc să depună efort. Acesta este un exemplu pentru tineri. Să învețe din timp să muncească și, orice găsește mâna lor de făcut, să facă cu puterea lor. O dispoziție spre hărnicie prevestește bine atât pentru această lume, cât și pentru cealaltă. Nu iubiți somnul, nu iubiți sportul, nu iubiți hoinăria; ci iubiți afacerea. Este, de asemenea, un exemplu pentru oamenii săraci să muncească pentru traiul lor și să nu cerșească ceea ce sunt capabili să câștige. Nu trebuie să fim sfioși față de nicio ocupație cinstită, chiar dacă este umilă, ergon ouden oneidos—Nicio muncă nu este un reproș. Păcatul este ceva sub noi, dar nu trebuie să gândim nimic altceva astfel încât Providența ne cheamă la el. (3.) De respect față de mama ei. Deși era doar soacra ei și, deși, fiind eliberată prin moarte de legea soțului ei, ar fi putut ușor presupune că este astfel eliberată de legea mamei soțului ei, totuși este respectuoasă cu datoria față de ea. Ea nu va ieși fără să o anunțe și să-i ceară permisiunea. Acest respect trebuie să-l arate tinerii părinților și guvernatorilor lor; face parte din onoarea cuvenită lor. Ea nu a spus: „Mamă, dacă vei merge cu mine, voi merge să culeg:” ci: „Stai acasă și odihnește-te, iar eu voi merge afară și voi depune efort.” Juniores ad labores—Tineretul ar trebui să muncească. Să ia tinerii sfaturi de la cei în vârstă, dar să nu-i pună la trudă. (4.) De dependență de Providență, sugerată în aceea: Voi culege după acela în ochii căruia voi găsi har. Ea nu știe pe ce cale să meargă, nici pe cine să întrebe, dar va avea încredere în Providență să-i ridice vreun prieten sau altul care să fie bun cu ea. Să păstrăm întotdeauna gânduri bune despre providența divină și să credem că, în timp ce facem bine, ea va face bine pentru noi. Și a făcut bine pentru Rut; căci când a ieșit singură, fără ghid sau tovarăș, să culeagă, soarta ei a fost să nimerească pe câmpul lui Boaz, v. 3. Pentru ea părea întâmplător. Ea nu știa al cui câmp era, nici nu avea vreun motiv să meargă la acela mai mult decât la altul, și de aceea se spune că este soarta ei; dar Providența i-a îndreptat pașii spre acest câmp. Observație: Dumnezeu rânduiește cu înțelepciune evenimentele mici; și cele care par cu totul întâmplătoare slujesc slavei Sale și binelui poporului Său. Multe afaceri mari sunt aduse la îndeplinire printr-o mică întorsătură, care ni s-a părut întâmplătoare, dar a fost îndreptată de Providență cu intenție. Henry se îndreaptă apoi spre sosirea lui Boaz și instrucțiunile pe care le dă cu privire la străină. II. Boaz a fost foarte bun cu Rut și i-a arătat multă favoare, determinat la aceasta de relatarea pe care o avusese despre ea și de ceea ce observase cu privire la ea, Dumnezeu înclinându-i și inima să o sprijine. Venind printre secerătorii săi, a observat această străină printre ei și a obținut informații de la administratorul său cine era ea, și aici este o relatare foarte particulară a ceea ce s-a întâmplat cu privire la ea. Henry consemnează apoi maniera respectuoasă și recunoscătoare în care Rut primește bunătatea lui Boaz. 3. Rut a primit favorurile lui cu multă smerenie și recunoștință și s-a purtat cu atâta cuviință în locul ei pe cât a făcut el însuși în al său, dar gândindu-se puțin că va fi curând stăpâna acelui câmp în care culegea acum. (1.) Ea i-a arătat tot respectul posibil și i-a dat cinste, conform obiceiului țării (v. 10): A căzut cu fața la pământ și s-a închinat la pământ. Observație: Bună creștere este o mare podoabă a religiei; și trebuie să dăm cinste cui se cuvine cinste. (2.) Ea a recunoscut cu smerenie că nu era vrednică de favorurile lui: „Sunt o străină (v. 10) și nu sunt ca una dintre slujitoarele tale (v. 13), nu atât de bine îmbrăcată nici atât de bine învățată, nu atât de curată nici atât de îndemânatică.” Observație: Ni se cuvine nouă tuturor să ne gândim cu smerenie la noi înșine și să observăm în noi ceea ce diminuează, socotind pe alții mai presus de noi înșine. (3.) Ea a recunoscut cu recunoștință bunătatea lui față de ea; deși nu era o mare cheltuială pentru el, nici mult mai mult decât era obligat prin legea divină, totuși ea o mărește și o admiră: De ce am găsit har în ochii tăi? v. 10. (4.) Ea cere continuarea bunăvoinței lui: Să găsesc favoare în ochii tăi (v. 13) și recunoaște că ceea ce spusese el fusese un tonic pentru ea: M-ai mângâiat, căci mi-ai vorbit prietenos. Cei care sunt mari și în locuri înalte nu știu cât bine pot face inferiorilor lor cu o privire bună sau vorbind prietenos cu ei; și o cheltuială atât de mică, s-ar putea crede, nu ar trebui să o refuze, când va fi pusă pe socoteala carității lor. (5.) Când Boaz i-a dat prânzul cu secerătorii ei, ea a mâncat doar atât cât îi era de ajuns și a lăsat restul și s-a ridicat imediat să culeagă, v. 14, 15. Ea nu a mâncat, sub pretextul fie al nevoii ei, fie al muncii ei, mai mult decât îi era convenabil, nici atât de mult încât să o facă nepotrivită pentru muncă după-amiaza. Temperanța este o prietenă a hărniciei; și trebuie să mâncăm și să bem ca să ne întărim pentru muncă, nu ca să ne indisponem față de ea.
Considerați

Considerare

Henry încheie reflecțiile zilei notând sârguința continuă a Rutei până seara. Aici, I. Rut își termină ziua de muncă, v. 17. 1. Ea a avut grijă să nu piardă timpul, căci a cules până seara. Nu trebuie să obosim de a face bine, pentru că la timpul potrivit vom secera. Ea nu a făcut o scuză să stea nemișcată sau să meargă acasă până seara. Să lucrăm lucrările Celui ce ne-a trimis, cât este ziuă. Ea a folosit cu greu, cu atât mai puțin a abuzat de bunătatea lui Boaz; căci, deși el a poruncit slujitorilor săi să lase pumni pentru ea, ea a continuat să culeagă spicele risipite. 2. Ea a avut grijă să nu piardă ceea ce adunase, ci l-a treierat ea însăși, ca să-l poată căra mai ușor acasă și să-l aibă gata de folosit. Omul leneș nu prăjește ceea ce a prins la vânătoare și astfel pierde beneficiul lui, dar substanța omului harnic este prețioasă, Prov. xii. 27. Rut o adunase spic cu spic, dar, când le pusese pe toate împreună, era o efă de orz, aproximativ patru bani. Multe lucruri mici fac un lucru mare. Este o încurajare pentru hărnicie că în toată munca, chiar și în aceea de cules, este profit, dar vorba buzelor duce numai la sărăcie. Când și-a pus porumbul într-un spațiu cât mai mic posibil, l-a luat ea însăși și l-a dus în cetate, deși, dacă i-ar fi cerut, este probabil ca unii dintre slujitorii lui Boaz să fi făcut asta pentru ea. Trebuie să ne străduim să fim cât mai puțin deranjant posibil pentru cei care sunt buni cu noi. Ea nu a considerat nici prea greu, nici prea umil un serviciu să-și ducă porumbul ea însăși în cetate, ci a fost mai degrabă mulțumită de ceea ce obținuse prin propria ei hărnicie și grijulie să-l asigure; și să avem astfel grijă să nu pierdem acele lucruri pe care le-am lucrat, pe care le-am câștigat, 2 Ioan 8.
Răspunde

Răspuns

1. Unde în circumstanțele voastre actuale v-ar putea invita Domnul să practicați smerenia și hărnicia statornică asemenea Rutei? 2. Cum provoacă generozitatea protectoare a lui Boaz modul în care îi tratați pe cei care slujesc sau lucrează sub grija voastră? 3. În ce relații v-a arătat Dumnezeu recent o favoare neașteptată care cere recunoștință recunoscătoare?
Roagă-te

Rugăciune

Tată Milostiv, te lăudăm pentru providența Ta credincioasă arătată în istoria Rut, unde i-ai călăuzit pașii în ogoare de provizie și ai trezit inimi să arate bunătate ce reflectă dragostea Ta răscumpărătoare. Învață-ne să umblăm în dependență smerită, lucrând cu sârguință în timp ce ne încredem în îndrumarea Ta nevăzută asupra fiecărui amănunt, și umple-ne cu Duhul Tău ca să arătăm compasiune practică celor în nevoie. Fie ca viețile noastre să se odihnească în siguranța harului legământului Tău până vom vedea împlinită răscumpărarea Ta deplină. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →