← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ieremia

Ieremia 49-50 — cu Ioan Calvin

Ieremia 49-50Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
În lecția de astăzi îl ascultăm pe Ioan Calvin în timp ce deschide cuvântul profetic împotriva Amoniților în Ieremia 49. Metoda precisă verset cu verset a lui Calvin descoperă credincioșia legământului lui Dumnezeu chiar și în timp ce națiunile se ridică și cad. Comentariul său ne atrage în contextul antic, dar ne ține ochii ațintiți asupra caracterului neschimbător al Domnului care judecă și restaurează. Prin Calvin învățăm să citim aceste oracole nu doar ca istorie, ci ca mărturie vie a grijii lui Dumnezeu pentru poporul Său. Cuvintele sale să ne întărească inimile în timp ce considerăm atât judecata cât și mila promisă.
Citește

Citire

Cităm acum capitolele 49 și 50 din Ieremia, auzind cuvântul Domnului împotriva națiunilor înconjurătoare. Lăsați textul să vorbească mai întâi. Observați anunțurile repetate ale judecății și notele surprinzătoare ale viitoarei restaurări. Citiți încet, permițând greutății fiecărui oracol să se așeze. Cereți Duhului să vă pregătească mintea pentru expunerea lui Calvin care urmează.
Studiu
Calvin începe adresându-se Amoniților și relației lor cu Israel. Am spus că Amoniții nu erau doar vecini cu Moabiții, ci își trăgeau originea din Lot și erau astfel legați de ei prin sânge. Originea lor era într-adevăr josnică și rușinoasă, căci erau, după cum se știe bine, rodul incestului. Exista totuși legătura de fraternitate între ei, deoarece ambele popoare aveau același tată. Dumnezeu i-a cruțat când și-a scos poporul din Egipt; căci, în amintirea omului sfânt Lot, a vrut ca ambele popoare să rămână nevătămate. Dar ingratitudinea le-a dublat crima, căci acești oameni nelegiuiți nu au încetat în feluri felurite să hărțuiască copiii lui Avraam. Din acest motiv, deci, Ieremia profețește acum împotriva lor. Calvin explică apoi scopul profeției pentru Israeliți. Și vedem aici, din nou, obiectul acestei profeții și scopul Duhului Sfânt în vestirea ei, anume ca Israeliții să știe că nu au fost atât de complet lepădați de Dumnezeu, încât să mai rămână unele rămășițe ale favorii Sale părintești; căci dacă Moabiții și Amoniții ar fi fost liberi de toate relele, ar fi fost o încercare foarte grea; ar fi fost de ajuns să copleșească mințile slabe să vadă un popor pe care Dumnezeu l-a adoptat, asuprit în mod mizerabil și pedepsit sever, în timp ce națiunile păgâne rămâneau liniștite în bucuria plăcerilor lor și se bucurau de asemenea de calamitățile altora. Dumnezeu, deci, pentru a atenua durerea și întristarea pe care copiii lui Israel le-au primit din necazurile și calamitățile lor, arată că le va arăta totuși favoare, deoarece va purta război împotriva dușmanilor lor și va deveni răzbunătorul tuturor nedreptăților pe care le-au suferit. Nu era o mângâiere obișnuită pentru Israeliți să audă că ei sunt încă obiectele grijii lui Dumnezeu, care totuși părea în feluri felurite să-și fi revărsat mânia asupra lor într-un șuvoi plin. Vedem acum, deci, motivul pentru care Ieremia a denunțat distrugerea asupra Amoniților, așa cum a făcut mai înainte asupra Moabiților. Despre judecata care vine asupra Rabei, Calvin scrie: Dumnezeu mărturisește aici limpede că nu va îngădui Amoniților să se bucure pentru totdeauna de prada lor nedreaptă. El spune că vor veni zilele, pentru a susține cu nădejde mințile copiilor Săi: căci Profetul și-a vestit profeția într-un timp când Amoniții erau într-o stare de siguranță; și apoi, au trecut câțiva ani în timp ce acel popor se bucura de prăzile sale. El ține deci aici mințile credincioșilor în suspans, ca ei să învețe să aștepte cu răbdare până când va veni timpul hotărât al răzbunării lui Dumnezeu. Din acest motiv, deci, el spune că vor veni zilele când Dumnezeu va face ca trâmbița războiului să răsune în Raba. El vorbește ca despre un lucru extraordinar, căci Amoniții gândeau, după cum vom vedea, că nu vor fi niciodată în vreun pericol. Așadar, deoarece se încredeau cu mândrie în propria lor putere, Profetul vorbește aici despre trâmbița războiului în Raba, care era metropola întregii țări. Unii cred că era Filadelfia, un nume dat ei de Ptolemeu. Tălmăcitorii, totuși, nu sunt de acord; dar părerea cea mai primită este că era Filadelfia. Acum, în privința lucrului principal, nu este nicio îndoială că era atunci scaunul principal al guvernării și capitala regatului, deoarece Profetul, enunțând o parte pentru întreg, include întreaga țară când vorbește despre acest oraș. Calvin încheie secțiunea arătând cum oracolul mărturisește despre grija lui Dumnezeu pentru poporul Său. El spune că ea va deveni o grămadă de pustiire. Dar aceasta era atunci cu totul de necrezut, deoarece Raba era atât de fortificată încât nimeni nu credea că poate fi distrusă. Dar Profetul declară acum că întregul oraș va fi dărâmat, astfel încât nici zidurile nici casele particulare nu vor rămâne, ci va fi o masă deformată de ruine. El adaugă, fiicele ei vor fi arse cu foc. Prin fiice el înțelege fără îndoială orașe și sate; și de aici se confirmă ceea ce am spus, că Raba era atunci cetatea principală a întregii țări a Amoniților. La sfârșitul versetului el spune, Israel va stăpâni pe toți cei care îi stăpânesc. Prin aceste cuvinte Ieremia confirmă din nou ceea ce am menționat ușor, că calamitatea Amoniților va fi o mărturie cu privire la bunătatea părintească a lui Dumnezeu față de poporul Său ales, deoarece El a hotărât să răzbune nedreptățile făcute lor. Așadar, deoarece Dumnezeu a preluat cauza Israeliților ca fiind a Sa proprie, El a manifestat suficient favoarea pe care o intenționase pentru poporul Său, și nu pentru alt motiv, ci pentru că i-a ales în mod gratuit.
Considerați

Considerare

Calvin se întoarce mai târziu la promisiunea milei extinse chiar și Amoniților. El spune acum același lucru despre copiii lui Amon, așa cum a spus mai înainte despre Moabiți, că mai rămâne oarecare nădejde pentru ei, căci Dumnezeu va arăta în cele din urmă milă acelei națiuni. Dar, după cum am spus, aceste promisiuni erau doar adventive, deoarece Dumnezeu a ales un singur popor pentru a fi Tată pentru ei; și copiii lui Avraam trebuie priviți ca distincti de toate celelalte națiuni. Dar deși Dumnezeu a construit, ca să zicem așa, un zid pentru a despărți poporul Său de străini, totuși a fost voia Sa să dea unele preludii ale favorii Sale și ale chemării Neamurilor. Profetul, deci, a avut aici în vedere împărăția lui Hristos. Promisiunea, fără îndoială, s-a extins până la venirea Sa; căci el vorbește despre chemarea Neamurilor, pe care Dumnezeu a amânat-o până când Și-a manifestat propriul Fiu lumii. Este același lucru, deci, ca și cum Profetul ar fi spus că mila lui Dumnezeu va fi arătată în cele din urmă Amoniților în comun cu alții; adică, când Dumnezeu va aduna Biserica Sa din întreaga lume și va uni, într-un singur trup, pe cei care erau înainte risipiți. Și nu este nicio îndoială că Profetul, vorbind despre copiii lui Amon, a intenționat să arate ceea ce urma să fie manifestat prin toate părțile lumii. Și așa este, că pe chemarea noastră se întemeiază mântuirea noastră, căci vedem că Evanghelia nu a fost, fără un scop, proclamată lumii; dar așa cum Dumnezeu hotărâse și așezase aceasta de la început, tot așa vedem că Ieremia a fost un vestitor al înfierii noastre. Aceasta, deci, este sensul celor spuse. El trece apoi la copiii lui Edom. Dar nu pot acum să merg mai departe. RUGĂCIUNE
Răspunde

Răspuns

Cum modelează accentul lui Calvin pe memoria legământului lui Dumnezeu viziunea ta asupra necazurilor prezente? În ce feluri ar putea promisiunea viitoarei restaurări să încurajeze răbdarea când dușmanii par siguri? Unde simți că Duhul te invită să te încrezi în timpul lui Dumnezeu mai degrabă decât în propria ta înțelegere?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Suveran, care împlinești judecata dreaptă asupra neamurilor după voia Ta cea sfântă, păzește-ne de orice mândrie și învață-ne să ne temem numai de Tine. Susține-ne prin dragostea legământului care rămâne neclintită chiar și atunci când totul în jur pare întunecat și întărește nădejdea noastră în restaurarea pe care ai făgăduit-o prin Isus Hristos. Zidește în noi o încredere liniștită care așteaptă împlinirea fiecărui cuvânt rostit de Tine. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →