Eterniseed › Curriculum › Apocalipsa
Scrisorile către cele șapte biserici: Pomul vieții, mana ascunsă, steaua dimineții
Deschidere
Sf. Andrei al Cezareei, marele învățător al Apocalipsei în Răsăritul creștin, ne conduce acum în scrisorile lui Hristos cel înviat către bisericile Sale. Aici Domnul care umblă printre cele șapte sfeșnice de aur vorbește pe rând Efesului, Smirnei, Pergamului și Tiatirei — lăudând, mustrând și mai ales chemând fiecare la pocăință și la nădejde. Sf. Andrei citește aceste mesaje nu ca pe o evaluare spirituală a unor congregații de mult dispărute, ci ca pe cuvântul veșnic al lui Hristos către întreaga Sa Biserică și către fiecare suflet. El aude în ele nu amenințări de frică și nici previziuni senzaționale, ci chemarea sobră a unui Medic care rănește doar pentru a vindeca. Fiecărei biserici Hristos îi oferă o răsplată particulară celui care biruiește: pomul vieții în paradisul lui Dumnezeu, cununa vieții, mana ascunsă și piatra albă cu un nume nou, și steaua dimineții. Andrei ne învață să primim aceste promisiuni așa cum Răsăritul a făcut întotdeauna — ca moștenirea celor care, prin har, biruiesc patimile și își păstrează prima dragoste.
Citește
Citește Apocalipsa 2 — primele patru dintre cele șapte scrisori dictate lui Ioan. Efesului, care ține cele șapte stele în dreapta Sa și umblă printre sfeșnice, îi laudă osteneala, răbdarea și discernământul apostolilor mincinoși, dar o mustră să-și aducă aminte de unde a căzut și să facă primele sale fapte, ca nu cumva sfeșnicul ei să fie luat; celui ce biruiește îi făgăduiește pomul vieții în paradisul lui Dumnezeu. Smirnei, Cel dintâi și Cel de pe urmă, care a murit și este viu, îi poruncește să nu se teamă de viitoarea ei necaz de zece zile, ci să fie credincioasă până la moarte, și El îi va da cununa vieții; biruitorul nu va fi vătămat de moartea a doua. Pergamului, unde este scaunul Satanei, îi laudă credincioșia până la martiriul lui Antipas, dar mustră învățătura lui Balaam și a nicolaiților, făgăduind biruitorului mana ascunsă, o piatră albă și un nume nou pe care nimeni nu-l știe decât cel ce-l primește. Tiatirei, Fiul lui Dumnezeu cu ochi ca flacăra și picioare ca arama curată, îi laudă dragostea, credința și răbdarea, dar mustră îngăduința ei față de prorocița mincinoasă Izabela; celui ce păzește lucrările Sale până la sfârșit îi dă autoritate peste neamuri și steaua dimineții.
Studiu
Studiază
Sf. Andrei începe prin a ne învăța cum lucrează Hristos cu Biserica Sa: El vorbește întregii turme prin păstorul ei.
El se adresează Bisericii prin înger, ca și cum cineva ar vorbi celor ce sunt învățați prin învățătorul lor.Așadar cuvântul către Efes este un cuvânt pentru toți cei ce învață și toți cei ce sunt învățați. Iar când Domnul amenință să mute sfeșnicul, Andrei nu ne lasă să citim aceasta ca pe o retragere măruntă a unui privilegiu; este cea mai gravă pierdere pe care o comunitate o poate suferi.
Mutarea sfeșnicului, adică a Bisericii, este lipsirea de harul dumnezeiesc, prin care ea este aruncată în valuri și furtună de duhurile răutății și de oamenii răi care slujesc împreună cu ele.Totuși același capitol este plin de făgăduințe. Biruitorului din Pergam i se oferă mana ascunsă, iar Andrei adună întreaga nădejde a veacului ce va să fie în acea pâine:
Mana ascunsă este pâinea vieții, pâinea cerească ce s-a pogorât din cer pentru noi și s-a făcut comestibilă.Răsplățile celor șapte scrisori nu sunt premii pământești, ci Hristos Însuși, dat celor ce biruiesc.
Considerați
Cugetă
Observă cum, chiar când Hristos vorbește despre judecată, Sf. Andrei aude mila pliată în amenințare. La Pergam Domnul avertizează că va lupta cu sabia gurii Sale, totuși Andrei cântărește chiar gramatica Sa și găsește compasiune:
Chiar în amenințare este bunătate. Căci nu zice: voi lupta împotriva ta, ci împotriva lor, adică împotriva celor ce țin o rătăcire incurabilă.Aceasta este felul răsăritean de a citi Apocalipsa — nu pentru a înspăimânta pe credincioși, ci pentru a-i îndemna cu blândețe spre pocăință cât mai este timp. Iar Smirnei, care înfruntă o adevărată prigoană și perspectiva morții, mângâierea este că moartea însăși a fost dezarmată și făcută pragul unei cununi.
De aceea și moartea trebuie disprețuită, căci într-o clipă dăruiește cununa neveștejită a vieții.Pierderea martirului este scurtă; cununa este neveștejită. Astfel credinciosul învață să țină lucrurile vieții acesteia cu ușurință, știind că necazul este de zece zile, iar răsplata este veșnică.
Răspunde
Aude aceste scrisori ca fiind scrise ție. Fiecărei biserici i se rostește aceeași refren: 'Cel ce are ureche, să audă ce zice Duhul bisericilor' — iar Sf. Andrei ne amintește că urechea duhovnicească este ceva ce trebuie dobândit, nu presupus. Întreabă-te, deci, care scrisoare are mai mare nevoie sufletul tău să o audă. Ai păstrat, ca Efesul, ostenelile tale, dar ți s-a răcit prima dragoste? Adu-ți aminte de unde ai căzut și fă primele fapte. Te temi, ca Smirna, de vreun necaz ce vine? Fii credincios și lasă cununa să facă prețul mic. Îngădui, ca Tiatira, vreo învățătură sau deprindere pe care o știi a fi piatră de poticnire? Hristos cercetează rărunchii și inimile și te cheamă înapoi nu ca să te zdrobească, ci ca să te vindece. Făgăduințele stau deschise: pomul vieții, cununa vieții, mana ascunsă și numele cel nou, steaua dimineții. Ele aparțin celor ce biruiesc — iar Hristos care umblă printre sfeșnice dă chiar harul prin care biruim. Ia lupta împotriva patimilor și păstrează-ți prima dragoste caldă.
Roagă-te
Doamne Iisuse Hristoase, care umbli în mijlocul bisericilor Tale ca în mijlocul unor sfeșnice de aur și care ții cele șapte stele în dreapta Ta: Tu cunoști lucrările noastre, osteneala noastră și răbdarea noastră, și cunoști și unde prima noastră dragoste s-a răcit. Reaprinde-o, Te rugăm, înainte ca sfeșnicul nostru să fie luat; înviază în noi urechea duhovnicească ca să auzim ce zice Duhul Tău. Fă-ne credincioși până la moarte, ca micul necaz al acestor zile să fie încununat cu cununa neveștejită a vieții. Hrănește-ne cu mana ascunsă a Trupului Tău, scrie asupra noastră numele cel nou pe care sfinții îl vor moșteni și numără-ne printre biruitorii diavolului, ca să mâncăm din pomul vieții în paradisul lui Dumnezeu. Căci a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →