Eterniseed › Curriculum › Iov
Iov 1-2 — cu Matei Henry
Deschidere
Comentariul lui Matei Henry la capitolele 1 și 2 din Iov deschide o fereastră spre viața unui om a cărui credință avea să fie testată dincolo de limitele obișnuite. Henry urmărește cu atenție interacțiunea dintre prosperitatea vizibilă și conflictul spiritual nevăzut, arătând cum integritatea este dovedită atunci când binecuvântările sunt îndepărtate. Reflecțiile sale evidențiază permisiunea suverană a lui Dumnezeu și opoziția neîncetată a adversarului. Prin aceste scene antice suntem invitați să ne examinăm propria încredere în Domnul. Vocea pastorală a lui Henry ne cheamă să stăm fermi, reamintindu-ne că adevărata evlavie nu depinde de circumstanțe, ci este ancorată doar în venerarea lui Dumnezeu. Lăsați perspectivele sale să ne pregătească inimile pentru călătoria ce urmează.
Citește
Citire
Deschidem acum primele două capitole din Iov și ascultăm cum se desfășoară povestea unui om drept. Observați descrierea familiei sale, a bogăției și a devoțiunii zilnice, apoi scena surprinzătoare din curtea cerească. Lăsați textul să dezvăluie atât adâncimea caracterului lui Iov, cât și realitatea războiului spiritual care înconjoară fiecare credincios. Citiți încet, lăsând narațiunea să se așeze în duhul vostru. Gândiți-vă cum vorbesc aceste evenimente despre încercările pe care le întâlnim și despre credincioșia necesară pentru a le îndura.
Studiu
Henry începe prin a-l plasa pe Iov în contextul său istoric și spiritual.
I. Că era un om; deci supus acelorași patimi ca și noi. Era Ish, un om vrednic, un om de seamă și de vază, un magistrat, un om cu autoritate. Țara în care locuia era Țara Uz, în partea de est a Arabiei, care se întindea spre Caldeea, lângă Eufrat, probabil nu departe de Ur al Caldeenilor, de unde a fost chemat Avraam. Când Dumnezeu a chemat un om bun din acea țară, totuși nu s-a lăsat fără mărturie, ci a ridicat altul în ea ca să fie un predicator al dreptății. Dumnezeu are rămășița Sa în toate locurile, cei pecetluiți din fiecare neam, ca și din fiecare seminție a lui Israel, Apoc. 7:9. Era privilegiul Țării Uz să aibă un om atât de bun ca Iov în ea; acum era într-adevăr Arabia Fericită: și era lauda lui Iov că era eminent de bun într-un loc atât de rău; cu cât ceilalți erau mai răi în jurul lui, cu atât el era mai bun. Numele său Iov, sau Ijob, spun unii, înseamnă unul urât și socotit dușman. Alții îl fac să însemne unul care se întristează sau geme; astfel, durerea pe care o purta în numele său putea fi o frână bucuriei sale în prosperitate. Dr. Cave îl derivă din Jaab — a iubi sau a dori, arătând cât de binevenită a fost nașterea sa pentru părinții săi și cât de mult era dorința ochilor lor; și totuși a fost un timp când a blestemat ziua nașterii sale. Cine poate spune ce va dovedi ziua care începe totuși cu o dimineață luminoasă?El continuă apoi să detalieze evlavia și sinceritatea exemplară a lui Iov.
II. Că era un om foarte bun, eminent de evlavios și mai bun decât vecinii săi: Era desăvârșit și drept. Aceasta este menită să ne arate nu doar ce reputație avea printre oameni (că era socotit în general un om cinstit), ci care era cu adevărat caracterul său; căci este judecata lui Dumnezeu despre el și suntem siguri că aceasta este conformă cu adevărul. 1. Iov era un om religios, unul care se temea de Dumnezeu, adică îl închina potrivit voii Sale și se conducea după regulile legii divine în toate. 2. Era sincer în religia sa: Era desăvârșit; nu fără păcat, cum recunoaște el însuși (cap. 9:20): Dacă voi zice că sunt desăvârșit, voi fi dovedit pervers. Dar, având respect pentru toate poruncile lui Dumnezeu, țintind spre desăvârșire, era cu adevărat atât de bun pe cât părea și nu se prefăcea în mărturisirea evlaviei sale; inima sa era curată și ochiul său curat. Sinceritatea este desăvârșirea evangheliei. Nu cunosc nicio religie fără ea. 3. Era drept în relațiile sale atât cu Dumnezeu, cât și cu omul, era credincios promisiunilor sale, statornic în sfaturile sale, adevărat față de orice încredere pusă în el și își făcea conștiință din tot ce spunea și făcea. Vezi Isaia 33:15. Deși nu era din Israel, era într-adevăr un israelit fără viclenie. 4. Frica de Dumnezeu domnind în inima sa era principiul care guverna întreaga sa purtare. Aceasta îl făcea desăvârșit și drept, lăuntric și întreg pentru Dumnezeu, universal și uniform în religie; aceasta îl ținea aproape și constant de datoria sa. Se temea de Dumnezeu, avea o venerație pentru maiestatea Sa, un respect pentru autoritatea Sa și o teamă de mânia Sa. 5. Se temea de gândul de a face ce este rău; cu cea mai mare ură și detestare și cu o grijă și veghere constantă, se ferea de rău, evita toate aparențele de păcat și apropierile de el, și aceasta din cauza fricii de Dumnezeu, Neemia 5:15. Frica de Domnul este a urî răul (Pilde 8:13) și apoi prin frica de Domnul oamenii se depărtează de rău, Pilde 16:6.Henry dezvăluie apoi consiliul ceresc unde sunt permise încercările lui Iov.
Iov nu era doar atât de bogat și de mare, ci totodată atât de înțelept și de bun și avea un asemenea interes atât în cer, cât și pe pământ, încât s-ar crede că muntele prosperității sale stătea atât de tare încât nu putea fi clătinat; dar aici avem un nor gros adunându-se deasupra capului său, plin de o furtună groaznică. Nu trebuie să ne socotim niciodată în siguranță de furtuni cât timp suntem în această regiune de jos. Înainte de a ni se spune cum l-au surprins și l-au cuprins necazurile aici în această lume vizibilă, ni se spune aici cum au fost concepute în lumea duhurilor, că diavolul, având o mare dușmănie față de Iov pentru evlavia sa eminentă, a cerut și a obținut îngăduință să-l chinuiască. Nu diminuează deloc credibilitatea poveștii lui Iov în general să admitem că acest dialog dintre Dumnezeu și Satana, în aceste versete, este parabolic, asemenea celui al lui Micaia (1 Regi 22:19 etc.) și o alegorie menită să reprezinte răutatea diavolului împotriva oamenilor buni și controlul și restrângerea divină sub care se află această răutate; doar atât mai mult este sugerat, că treburile acestui pământ sunt în mare măsură subiectul sfaturilor lumii nevăzute. Acea lume este întunecată pentru noi, dar noi suntem foarte deschiși față de ea. Acum aici avem,
Considerați
Considerare
Reflectând la provocarea adversarului, Henry evidențiază acuzația de ipocrizie.
V. Insinuarea josnică a diavolului împotriva lui Iov, ca răspuns la lauda lui Dumnezeu despre el. Nu putea nega că Iov se temea de Dumnezeu, dar sugera că era mercenar în religia sa și deci ipocrit (v. 9): Se teme Iov de Dumnezeu degeaba? Observați, 1. Cât de nerăbdător era diavolul să audă pe Iov lăudat, deși Dumnezeu însuși îl lăuda. Cei care nu pot îndura ca altcineva să fie lăudat în afară de ei înșiși, dar invidiază partea dreaptă de reputație pe care o au alții, sunt asemenea diavolului, ca Saul (1 Samuel 18:5 etc.) și fariseii, Matei 21:15. 2. Cât de pierdut era pentru ceva de obiectat împotriva lui; nu putea să-l acuze de ceva rău și de aceea l-a acuzat de scopuri ascunse în a face bine. Dacă jumătate din ceea ce i-au acuzat prietenii săi supărați, în căldura disputei (cap. 15:4, 22:5), ar fi fost adevărat, Satana ar fi adus cu siguranță împotriva lui acum; dar niciun astfel de lucru nu putea fi susținut și de aceea, 3. Vedeți cât de viclean l-a cenzurat ca ipocrit, nu afirmând că era așa, ci doar întrebând: 'Nu este așa?' Aceasta este calea obișnuită a defăimătorilor, a șoptitorilor, a bârfitorilor, de a sugera prin întrebare ceea ce totuși nu au niciun motiv să creadă că este adevărat. Notați, Nu este de mirare dacă cei care sunt aprobați și acceptați de Dumnezeu sunt cenzurați pe nedrept de diavol și instrumentele sale; dacă sunt altfel ireproșabili, este ușor să-i acuzi de ipocrizie, cum l-a acuzat Satana pe Iov, și nu au nicio cale să se dezvinovățească, decât să aștepte cu răbdare judecata lui Dumnezeu. După cum nu este nimic ce ar trebui să ne temem mai mult decât a fi ipocriți, tot așa nu este nimic de care să ne temem mai puțin decât a fi numiți și socotiți astfel fără motiv. 4. Cât de nedrept l-a acuzat ca mercenar, pentru a-l dovedi ipocrit. Era un mare adevăr că Iov nu se temea de Dumnezeu degeaba; a câștigat mult prin aceasta, căci evlavia este un mare câștig: dar era o minciună că nu s-ar fi temut de Dumnezeu dacă nu ar fi câștigat aceasta prin ea, cum a dovedit evenimentul. Prietenii lui Iov l-au acuzat de ipocrizie pentru că era foarte încercat, Satana pentru că prospera mult. Nu este greu pentru cei care caută un prilej să calomnieze. Nu este mercenar să privești la răsplata veșnică în ascultarea noastră; dar a ținti la avantaje vremelnice în religia noastră și a o face supusă acestora este idolatrie spirituală, închinându-te creaturii mai mult decât Creatorului și este probabil să sfârșească într-o apostazie fatală. Oamenii nu pot sluji mult timp lui Dumnezeu și lui mamona.
Răspunde
Răspuns
Cum provoacă exemplul lui Iov propriul vostru răspuns la pierderea neașteptată? În ce feluri ar putea prosperitatea să vă testeze sinceritatea față de Dumnezeu? Unde simțiți nevoia unei mai mari vegheri împotriva acuzațiilor vrăjmașului?
Roagă-te
Rugăciune
Tată Ceresc, în încercările pe care le-a îndurat Iov, întărește-ne prin Duhul Tău să ne temem de Tine și să ne întoarcem de la rău, încrezându-ne în înțelepciunea Ta suverană chiar și atunci când orice binecuvântare exterioară ne este luată. Păstrează închinarea noastră sinceră și inimile noastre fixate pe caracterul Tău neschimbător, ca să nu cedăm acuzațiilor care caută să ne clatine încrederea în Tine. Susține-ne în devotament statornic până vom vedea împlinite scopurile Tale. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →