Eterniseed › Curriculum › Matei
Vai de ipocriți: Cuvântul și fapta
Deschidere
Domnul se întoarce către cărturari și farisei și rostește cele mai pătrunzătoare vaiuri din Evanghelii — nu împotriva învățăturii lor, care stă pe 'scaunul lui Moise', ci împotriva prăpastiei dintre cuvintele și viețile lor: 'ei spun, și nu fac.' Ei iubesc locurile de frunte și titlurile, pun poveri grele pe alții, curăță partea de afară a paharului și zidesc mormintele profeților în timp ce împărtășesc inimile ucigașe ale părinților lor. Totuși, capitolul se încheie nu în furie, ci în lacrimi: 'O, Ierusalime, Ierusalime… de câte ori am vrut să-ți adun copiii laolaltă!' Răsăritul creștin aude în acest capitol un avertisment îndreptat mai întâi către cei religioși — către noi — și sub avertisment, o iubire îndurerată. Sfântul Ioan Gură de Aur scoate la iveală ambele.
Citește
Citește Matei 23:1–39 — avertismentul împotriva celor care 'spun, și nu fac', dragostea de titluri și locuri de frunte, 'cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru', cele șapte vaiuri împotriva ipocriziei (paharul curățat doar pe dinafară, mormintele văruite), și tânguirea: 'de câte ori am vrut să-ți adun copiii laolaltă, precum cloșca își adună puii… și n-ați vrut!'
Studiu
Studiază
Prima acuză este cea mai primejdioasă, iar Gură de Aur subliniază că ea cade cel mai greu asupra celor care învață:
Căci ei spun, zice El, și nu fac. Căci oricine este vrednic de vină când calcă legea, dar mai ales cel ce poartă autoritatea de a învăța, căci îndoit și întreit merită să fie osândit.Sub dragostea de locuri de frunte și titluri el diagnostichează adevărata boală — slava deșartă:
Acestea le spune, învinuindu-i cu privire la slava deșartă, care le-a fost prăpădul.Și avertizează că ceea ce pare o mică deșertăciune este sămânța unor rele imense:
Căci acestea, deși cineva le-ar socoti mici, totuși sunt pricină de mari rele.Împotriva ei, Domnul pune singura lecuire la care revine mereu:
Căci nimic nu se aseamănă cu practicarea smereniei, de aceea le amintește neîncetat de această virtute, atât când a adus copiii în mijloc, cât și acum.
Considerați
Cugetă
Cele șapte vaiuri înconjoară un singur centru — inversarea care lustruiește partea de afară și lasă sufletul murdar. Gură de Aur enunță rânduiala cerută de Domnul:
curăția dinăuntru este urmată în mod necesar de cea din afară, dar inversul nu mai este așa.Și numește din nou rădăcina, numind mormintele văruite ceea ce sunt:
ceea ce este pricina a tot răul lor și originea prăpădului lor.Totuși ar fi o greșeală să citim capitolul ca pe o simplă mânie. Gură de Aur aude în tânguirea finală glasul unei iubiri rănite refuzate iar și iar:
Acesta este felul celui ce o jelește, o tânguiește și o iubește mult.Aceeași gură care rostește vaiurile plânge peste cetate, întinzând încă mâna:
Și acestea sunt cuvintele celui ce iubește cu ardoare, atrăgându-i cu ardoare la Sine prin cele ce vor veni, nu doar avertizându-i prin cele trecute.Chiar preștiind că nu se vor întoarce, a continuat să întindă mâna:
O, dragostea lui Dumnezeu față de om! Că deși a preștiut că nu vor folosi la nimic, totuși Își face partea Sa.
Răspunde
Lasă capitolul să-ți facă ceea ce a fost menit să facă. Unde, cu sinceritate, 'spui, și nu faci' — învățând, sfătuind sau postând ceea ce nu trăiești? Numește o prăpastie între cuvintele și faptele tale și închide-o săptămâna aceasta în loc s-o lărgești. Apoi verifică rânduiala curățirii tale: îngrijești partea de afară — înfățișarea, reputația, opiniile potrivite — în timp ce partea dinăuntru rămâne nespălată? Gură de Aur insistă ca cea dinăuntru să vină întâi, iar cea din afară va urma; inversul nu funcționează niciodată. Și în cele din urmă, ascultă cloșca deasupra Ierusalimului: mustrarea Domnului asupra ta, când vine, este mustrarea Unuia care 'te iubește mult', care continuă să întindă mâna chiar când preștiență împotrivirea ta. Nu fi acela care 'n-a vrut'.
Roagă-te
O, Doamne, care ai plâns peste Ierusalim chiar în timp ce îi numeai păcatele: mântuiește-mă de ipocrizia care spune și nu face, și de slava deșartă care a fost prăpădul atâtor suflete. Curățește întâi partea dinăuntru a paharului, cămările ascunse ale sufletului meu, ca și partea de afară să fie curată, și să nu mă mulțumesc cu o curăție exterioară în timp ce inima rămâne nepăzită. Când mă mustri, dă-mi urechi să aud în aceasta glasul Unuia care mă jelește și mă iubește mult, care continuă să întindă mâna către mine chiar când nu Ți-am dat niciun motiv; și lasă-mă să alerg să fiu adunat sub aripa Ta și să nu fiu acela care n-a vrut. Ție fie slava, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →