Eterniseed › Curriculum › Înțelepciunea lui Isus Sirah
Sirah 28-30 — inspirat din Bossuet (Meditații despre iertare + copii + sănătate)
Deschidere
În economia ascunsă a providenței divine, înțelepciunea lui Sirah dezvăluie cum Domnul rânduielște afecțiunile inimii, vorbirea limbii și cârmuirea casei spre scopuri veșnice. Jacques-Bénigne Bossuet, în Meditațiile sale, arată că orice relație omenească stă sub judecata lui Dumnezeu și trebuie măsurată după cruce. Capitolele douăzeci și opt până la treizeci pun deci înaintea credincioșilor îndatoririle iertării, ale vorbirii cumpătate, ale împrumutului generos, ale formării ferme dar blânde a copiilor și ale păzirii cu înțelepciune a sănătății trupești. Aceste învățături nu stau ca sfaturi izolate; ele alcătuiesc o singură urcare continuă prin care sufletul învață să imite mila Tatălui rămânând totodată ancorat în adevărul care rănește și vindecă. Cititorul este chemat să intre în această urcare nu doar ca un exercițiu de îmbunătățire morală, ci ca o participare la însăși rânduiala prin care Dumnezeu pregătește sufletele pentru slavă.
Citește
Citire
Luați versiunea Douay-Rheims sau Catholic Public Domain Version și citiți Sirah 28–30 într-o singură ședință atentă. Observați mai întâi cum avertismentul împotriva răzbunării din capitolul douăzeci și opt curge direct în lauda milei și în primejdia unei limbi neînfrânate. Urmăriți apoi trecerea din capitolul douăzeci și nouă de la avertismentele privitoare la chezășie la recomandarea milosteniei ca o formă de împrumut adus Domnului. În capitolul treizeci luați aminte la cele două teme aparent distincte ale disciplinei părintești și ale îngrijirii sănătății; ambele sunt prezentate ca exerciții ale vegherii părintești care păstrează viața de stricăciune. Marcați cum fiecare secțiune revine la frica de Domnul ca unic principiu care rânduielște mânia, vorbirea, bogățiile, odraslele și trupul însuși.
Studiu
Meditațiile lui Bossuet dezvăluie taina iertării arătând că refuzul de a ierta așază sufletul în contradicție cu economia divină a harului. Sirah douăzeci și opt învață deci că răzbunarea aparține numai lui Dumnezeu, nu pentru că dreptatea omenească ar fi desființată, ci pentru că numai Domnul poate cântări intențiile ascunse ale inimii. Limba, între timp, este înfățișată ca o lume a nelegiuirii al cărei foc este aprins în iad; Bossuet remarcă faptul că cuvântul odată rostit scapă oricărui remediu omenesc și trebuie înfrânat dinainte prin frica de judecata dumnezeiască. Capitolul douăzeci și nouă extinde această logică la bunurile materiale: a împrumuta fără nădejde de întoarcere înseamnă a imita dărnicia lui Dumnezeu care dă fără măsură. Prudența față de a deveni chezăș se naște din același principiu; omul înțelept refuză să lege conștiința altuia în chipuri care ar putea prilejui sperjur sau deznădejde. Trecând la capitolul treizeci, reflecțiile lui Bossuet asupra formării copiilor subliniază că disciplina este un act de iubire, nu de dominare. Toiagul și mustrarea sunt instrumente prin care tatăl participă la pedagogia divină care corectează spre a mântui. În același timp capitolul insistă asupra îngrijirii sănătății, căci trupul nu este disprețuit, ci păzit ca instrument prin care sufletul săvârșește lucrările milei. Bossuet notează că sănătatea se păstrează prin cumpătare și veghere tocmai pentru ca creștinul să rămână disponibil slujirii lui Dumnezeu și a aproapelui. Astfel cele trei teme — iertarea, creșterea odraslelor și administrarea trupului — converg într-o singură viziune: viața creștină este un exercițiu continuu al libertății rânduielite sub privirea Providenței. Orice înfrânare a mâniei, orice cuvânt cumpătat, orice act generos, orice corecție fermă a unui copil și orice atenție prudentă acordată trupului devine o participare la înțelepciunea care rânduielște toate spre slava Tatălui.
Considerați
Considerare
Viziunea lui Bossuet îl invită pe cititor să cerceteze dacă refuzul iertării a creat lanțuri ascunse care leagă sufletul de răni din trecut. Aceeași lumină cade asupra casei: a slăbit oare autoritatea părintească sau a devenit aspră fără dulceața nădejdii? În cele din urmă trebuie cântărită îngrijirea sănătății: este trupul tratat ca un idol sau ca un slujitor și oare starea lui de acum împiedică sau ajută lucrările milei pe care Sirah le recomandă? Aceste întrebări nu sunt puse ca să producă neliniște, ci ca să deschidă inima la lucrarea vindecătoare a harului pe care Bossuet o descrie ca educația lentă a dorinței prin frica și iubirea de Dumnezeu.
Răspunde
Răspuns
În ce relație concretă v-a invitat Domnul, în această săptămână, să eliberați în mâinile Sale o pretenție de răzbunare? Cum ar putea fi rânduielită formarea pe care o dați sau o primiți în casa voastră după unicul principiu al fricii de Domnul pe care Sirah și Bossuet îl așază împreună înaintea noastră?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, a cărui providență rânduielște toate cu dulceață și cu tărie, dăruiește-ne harul de a ierta așa cum am fost iertați, de a vorbi ca unii care vor da socoteală, de a dărui ca unii care am primit din belșugul Tău, de a forma copiii noștri în disciplina care duce la viață și de a păzi trupurile noastre ca pe niște temple ale Duhului Tău. Fie ca mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria și a tuturor sfinților să ne dobândească o inimă conformă cu înțelepciunea lui Sirah, ca să trecem prin viața de acum fără poticnire și să ajungem la moștenirea pregătită pentru cei ce se tem de Tine. Prin Hristos Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →