← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Isaia

Isaia 19-20 — cu Ioan Calvin

Isaia 19-20Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
În lecția de astăzi ne îndreptăm spre glasul profetic al lui Isaia luminat de marele reformator Ioan Calvin. Expunerea sa atentă a capitolelor nouăsprezece și douăzeci arată cum Domnul dărâmă orice refugiu fals, fie că sunt alianțe politice sau înțelepciune omenească. Perspectiva pastorală a lui Calvin ne ajută să vedem că judecățile lui Dumnezeu nu sunt niciodată întâmplătoare; ele descoperă goliciunea încrederii în orice altceva în afară de Dumnezeul cel viu. Pe măsură ce ascultăm, fie ca inimile noastre să fie mișcate să pună toată încrederea numai în Domnul, care singur cârmuiește ridicarea și căderea națiunilor și sfaturile ascunse ale fiecărei inimi.
Citește

Citire

Pregătește-ți inima să asculte povara lui Isaia împotriva Egiptului. Citește capitolele nouăsprezece și douăzeci încet, observând temele repetate ale sfatului care se prăbușește, apelor care seacă și conducătorilor umiliți. Lasă cuvintele să se așeze înainte de a trece la expunerea lui Calvin. Cere Duhului să-ți deschidă ochii ca să vezi atât avertizarea cât și îndurarea cuprinse în aceste oracole străvechi.
Studiu
Calvin începe prin a explica motivul profeției împotriva Egiptului. 1. Povara Egiptului. Proorocul proorocește aici împotriva Egiptului, pentru că acesta era un fel de refugiu pentru iudei, ori de câte ori vedeau vreun pericol apropiindu-se de ei; căci atunci când L-au părăsit pe Dumnezeu, la care ar fi trebuit să apeleze, au socotit că nu le mai rămâne nici o altă ajutorare decât la egipteni. De aceea a fost necesar ca acea împărăție să fie răsturnată, pentru ca bogăția sau forțele ei să nu mai înșele pe iudei; căci atât timp cât Egiptul era prosper, iudeii socoteau că, din pricina numărului său mare de locuitori și a fortificațiilor sale puternice, erau cu totul feriți de primejdie și de aceea L-au disprețuit pe Dumnezeu sau, cel puțin, nu au dat aproape nici o atenție făgăduințelor Sale. Aceasta a dus la consecințe rele în două privințe; mai întâi, pentru că atunci când ar fi trebuit să se bizuie numai pe Dumnezeu, au fost umflați de acea încredere deșartă în Egipt; și în al doilea rând, pentru că ori de câte ori Domnul îi pedepsea, se apărau împotriva mustrărilor Sale prin puterea egiptenilor, ca și cum prin resurse omenești ar fi putut face deșarte judecățile Sale, când ar fi trebuit să se întoarcă cu totul la Dumnezeu. Despre acest subiect vorbește Isaia mai pe larg într-o parte ulterioară a acestei cărți. (Isaia 30:2.) Calvin descrie apoi apropierea Domnului pe un nor iute. Iată, Domnul călărește pe un nor iute. Acest fel de exprimare se găsește și în alte pasaje ale Scripturii, dar într-o formă generală. (Psalmii 104:3.) Proorocul îl aplică la această proorocie, pentru că egiptenii socoteau că sunt atât de bine întăriți din toate părțile, încât nu exista nici o cale prin care Dumnezeu să poată ajunge la ei. De aceea își bate joc de încrederea lor nebunească și arată puterea înălțată a lui Dumnezeu, când călărește pe un nor iute, prin care va face cu ușurință o coborâre asupra lor, și nici ziduri, nici întărituri nu-I vor împiedica înaintarea. Din nou, pentru că pe lângă ajutorul pământesc iudeii erau de asemenea fermecați de o religie falsă, pe acest temei de asemenea Proorocul își bate joc de nebunia lor, pentru că Dumnezeu va zdrobi la pământ tot ajutorul pe care ei se așteptau să-l obțină de la idoli. Trec peste noțiunea nebunească pe care mulți au avut-o, despre idolii pe care i-a răsturnat Hristos în Egipt, când a fost dus acolo în pruncie; căci nu merită o respingere. (Matei 2:14.) Acest pasaj a fost răstălmăcit pentru a-l dovedi și pentru a dovedi multe presupuneri de același fel. Dar înțelesul Proorocului este cu totul diferit; căci el vorbește despre înfrângerea egiptenilor de către asirieni și arată că aceasta trebuie atribuită lui Dumnezeu și nu, cum fac de obicei oamenii nelegiuiți, norocului. El arată că este o judecată a lui Dumnezeu, prin a cărui mână sunt cârmuite toate lucrurile. La versetul trei Calvin se ocupă de golirea duhului și a sfatului Egiptului. 3. Și duhul Egiptului va fi golit. [27] După cum Isaia, puțin mai înainte, i-a lipsit pe egipteni de curaj, tot așa le ia acum priceperea, ambele fiind cu totul necesare pentru apărarea împărățiilor; căci atunci când acestea au fost luate, nu mai este cu putință să se trateze treburile naționale. Acum, egiptenii aveau o părere atât de înaltă despre propria lor înțelepciune, încât se socoteau superiori altor neamuri; și este bine cunoscut că ei disprețuiau cu trufie toate celelalte neamuri ca pe niște barbari, ca și cum nu ar fi existat civilizație, rafinament, învățătură sau îndemânare decât numai în Egipt. Se lăudau că ei sunt inventatorii învățăturii, că filozofia și astronomia au venit de la ei și, pe scurt, că Egiptul era atelierul tuturor artelor liberale; și de aceea nu ar fi socotit niciodată cu putință ca ei să fie lipsiți de înțelepciune și prevedere și, fără îndoială, dacă această proorocie ar fi ajuns la cunoștința lor, ar fi râs de ea cu dispreț și ar fi socotit că mai degrabă apele mării s-ar usca și toate s-ar răsturna decât ca aceasta să se întâmple celor care își închipuiau că prevederea le este moștenire din naștere. Dar Isaia o declară cu îndrăzneală, căci nu vorbea de la sine.
Considerați

Considerare

Calvin încheie secțiunea prin a întemeia toată înțelepciunea adevărată în frica de Dumnezeu. În cele din urmă, Proorocul arată că deșartă este slava oamenilor care, fără Dumnezeu, își atribuie chiar și o scânteie de înțelepciune; pentru că nebunia lor este în cele din urmă descoperită și, când vine încercarea propriu-zisă, ei arată că sunt copii. Domnul le îngăduie, într-adevăr, să realizeze multe isprăvi, ca să obțină reputație printre oameni, dar la urmă îi înnebunește, astfel încât, în ciuda agerimii și experienței lor îndelungate, ei acționează mai nebunește decât copiii. Să învățăm deci să căutăm de la Domn duhul înțelepciunii și al sfatului și, dacă ni-l va dărui, să-l folosim cu cuviință și cumpătare; căci Dumnezeu se împotrivește înțelepciunii oamenilor când ei pretind mai mult decât au dreptul să pretindă, iar cei care sunt prea ambițioși să se înalțe pe ei înșiși trebuie pedepsiți pentru nebunia lor; și de aceea îi pune adesea la rușine, ca să se arate că înțelepciunea lor nu este decât fum deșart. Nu este altă înțelepciune decât aceea care este întemeiată pe frica de Dumnezeu, pe care și Solomon o declară a fi partea cea mai de seamă a înțelepciunii. (Proverbe 1:7; Proverbe 9:10.)
Răspunde

Răspuns

Unde ai fost ispitit să tratezi puterea politică sau strategia ingenioasă ca pe siguranța ta supremă? Cum provoacă expunerea înțelepciunii lăudate a Egiptului orice mândrie din propria ta pricepere? În ce domeniu al vieții te invită Domnul să te odihnești în sfatul Său mai degrabă decât în propriile tale resurse?
Roagă-te

Rugăciune

O Doamne Suveran, care judeci neamurile și vesti sfârșitul de la început, dezbracă de la noi orice încredere falsă pe care o punem în puterea omenească sau în alianțele lumești, așa cum Cuvântul Tău arată mâna Ta împotriva Egiptului de odinioară. Prin harul Tău singur, umple-ne de frica Numelui Tău, ca să ne odihnim în credincioșia legământului Tău și să ne ațintim ochii asupra tronului Tău neschimbător când împărățiile se ridică și cad. Păstrează-ne inimile smerite, încrezându-ne în judecățile Tale drepte, până când toate popoarele Te vor închina în Duh și adevăr. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →