← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Galateni

Slăvind Doar Crucea

Galateni 6Vestea Bună (Galateni) — E.J. Waggoner20 min
Deschidere
În The Glad Tidings, E.J. Waggoner deschide capitolul final din Galateni cu invitația tandră de a restaura pe cei căzuți în blândețea lui Hristos. Expunerea sa ține crucea în centru, arătând cum fiecare povară este ușurată doar atunci când trăim prin puterea care curge de la Calvar. Astăzi ascultăm din nou cum ne conduce în libertatea și rodnicia care aparțin celor ce se slăvesc doar în Domnul răstignit.
Citește

Citire

Să citim Galateni 6 cu încetineală, cerând Duhului să ne deschidă inimile la aceeași har pe care Waggoner a văzut-o strălucind din fiecare verset. Observăm cum capitolul trece de la restaurarea blândă la lauda finală și triumfătoare doar în cruce.
Studiu
Waggoner începe prin a contrasta căutarea de greșeli din dreptate de sine cu spiritul de restaurare al lui Hristos. Când oamenii pornesc să se facă drepți, mândria, emulația, slava deșartă, lăudăroșenia, critica, găsirea de greșeli și bârfa, ducând la certuri deschise, sunt rezultatul. Așa a fost cu galatenii și așa va fi mereu. Nu poate fi altfel. Fiecare individ are propria concepție despre lege, căci, hotărând să fie justificat prin lege, o reduce la nivelul propriei minți, ca să poată fi judecător, și nu poate rezista să-și examineze frații, precum și pe sine, ca să vadă dacă sunt la măsura lui. Dacă ochiul său critic detectează pe cineva care nu umblă după regula lui, procedează imediat să 'se ocupe de cel ce greșește', care, dacă supunerea umilă nu i se oferă nu lui Dumnezeu, ci judecătorilor săi, trebuie scos din biserică, ca nu cumva veșmintele 'dreptății noastre' să fie pângărite prin contactul cu el. Cei drepți de sine se constituie păzitori ai fratelui lor, în măsura în care îl țin departe de compania lor, ca nu cumva să fie dezonorați. În contrast marcat cu acest spirit, care este prea comun în biserică, este îndemnul cu care se deschide acest capitol. În loc să căutăm greșeli ca să le condamnăm, trebuie să căutăm pe păcătoși ca să-i mântuim. Apoi se întoarce la lucrarea de împăcare încredințată nouă în Hristos. 'Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, fără să le socotească greșelile lor; și ne-a încredințat nouă cuvântul împăcării.' 2 Corinteni 5:19. El 'a purtat El Însuși păcatele noastre în trupul Său.' 1 Petru 2:24. El nu ne-a socotit greșelile, ci le-a luat pe toate asupra Sa. 'Un răspuns blând abate mânia.' Hristos vine la noi cu cuvinte blânde, nu mustrându-ne aspru, ca să ne câștige. Ne cheamă să venim la El și să găsim odihnă; să schimbăm jugul nostru apăsător de robie și povara grea cu jugul Său ușor și povara ușoară. Waggoner arată apoi cum doar cei duhovnicești pot restaura pe fratele căzut. Doar astfel de oameni sunt chemați să restaureze pe cel ce greșește; nimeni altcineva nu poate face aceasta. Duhul Sfânt singur trebuie să vorbească prin cei ce ar mustra și certa. Este lucrarea proprie a lui Hristos care trebuie făcută și doar prin puterea Duhului poate cineva fi martor al Lui. Dar nu ar fi atunci o mare prezumție pentru cineva să meargă să restaureze un frate? Nu ar fi tot atât de mult ca și cum ar pretinde că el însuși este duhovnicesc? Este într-adevăr o chestiune deloc ușoară să stai în locul lui Hristos față de un om căzut; și planul lui Dumnezeu este ca fiecare să ia seama la sine, 'socotindu-te pe tine însuți ca nu cumva să fii ispitit și tu'. Este clar că regula aici așezată este menită să producă o trezire în biserică. De îndată ce un om este prins într-o greșeală, datoria fiecăruia este nu să vorbească imediat cuiva despre el, nici măcar să meargă direct la cel ce greșește, ci să se întrebe pe sine: Cum stau eu? Nu sunt vinovat, dacă nu de același lucru, de ceva la fel de rău? Nu cumva vreo greșeală din mine a dus la căderea lui? Umblu eu în Duhul, ca să-l pot restaura și nu să-l alung și mai departe? Aceasta ar duce la o reformă completă în biserică și s-ar putea ca, până când ceilalți ar fi ajuns în stare să meargă la cel greșit, el să se fi și eliberat din lațul diavolului. El apasă chemarea de a ne dovedi propria lucrare purtând poverile unuia altuia. Această lecție o învățăm din viața lui Hristos. El umbla făcând bine, căci Dumnezeu era cu El. El mângâia pe cei îndurerați, El lega pe cei cu inima zdrobită, El vindeca pe toți cei apăsați de diavol. Niciunul care venea la El cu o poveste de durere sau o boală chinuitoare nu era întors fără alinare; 'ca să se împlinească ce fusese spus prin prorocul Isaia, zicând: El a luat asupra Sa neputințele noastre și a purtat bolile noastre.' Matei 8:17. Și apoi, când noaptea trimitea mulțimea la paturile ei, El căuta muntele sau pădurea, ca în comuniune cu Tatăl, prin care trăia, să găsească o nouă rezervă de viață și putere pentru sufletul Său. 'Să-și cerceteze fiecare lucrarea sa.' 'Cercetați-vă pe voi înșivă dacă sunteți în credință; încercați-vă pe voi înșivă. Nu știți voi înșivă că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteți lepădați.' 2 Corinteni 13:5. 'Deși a fost răstignit prin slăbiciune, totuși trăiește prin puterea lui Dumnezeu. Căci și noi suntem slabi împreună cu El, dar vom trăi împreună cu El prin puterea lui Dumnezeu.' Versetul 4, margine.
Considerați

Considerare

Waggoner ne ridică privirile spre cruce ca singurul obiect al slavei. 'Departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos.' De ce să ne lăudăm cu crucea? Pentru că prin ea lumea este răstignită pentru noi și noi pentru lume. Epistola se încheie unde începe, cu eliberarea din 'această lume rea de acum' și doar crucea realizează eliberarea. Crucea este simbolul umilinței, de aceea ne lăudăm cu ea, pentru că în umilință este înălțare. El încheie prin a arăta crucea ca putere a noii creații. Așadar puterea crucii, prin care vine mântuirea, este puterea care creează și care continuă să lucreze în toată creația. Dar când Dumnezeu creează un lucru, este 'foarte bun'; așa că în Hristos, în crucea Sa, este 'o nouă creație'. 'Noi suntem lucrarea Lui, creați în Hristos Isus pentru fapte bune, pe care Dumnezeu le-a pregătit dinainte ca să umblăm în ele.' Efeseni 2:10, R.V. Este în cruce că această nouă creație este lucrată, căci puterea ei este puterea prin care 'la început Dumnezeu a creat cerurile și pământul'. Aceasta este puterea care ține pământul de la distrugerea totală sub blestem; care aduce schimbarea anotimpurilor, semănatul și secerișul, și care va reînnoi la urmă fața pământului, așa încât 'va înflori din belșug și se va bucura chiar cu bucurie și cântare; slava Libanului i se va da, frumusețea Carmelului și a Saronului; vor vedea slava Domnului și frumusețea Dumnezeului nostru'.
Răspunde

Răspuns

Unde în umblarea mea zilnică sunt încă ispitit să-i măsor pe alții după regula mea proprie mai degrabă decât să-i restaurez în blândețe? Cum mă mișcă vederea lui Hristos purtând păcatele mele să port poverile celor din jurul meu? În ce mod practic în această săptămână pot să mă slăvesc doar cu crucea slujind în tăcere pe cineva care nu-mi poate răsplăti?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Isuse, îți mulțumim pentru crucea care ne smerește și ne înalță deopotrivă. Învață-ne să umblăm în Duhul ca să putem restaura cu blândețe pe cei căzuți fără a ne înălța niciodată pe noi înșine. Fie ca aceeași minte care a fost în Tine să fie și în noi, ca să purtăm poverile unuia altuia și astfel să împlinim legea Ta de dragoste. Ferește-ne de orice slavă falsă și fixează-ne inimile doar pe crucea Ta, unde lumea este răstignită pentru noi și noi pentru lume. În numele Tău ne rugăm, Amin.

Vestea Bună (Galateni) — E.J. Waggoner · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →