Eterniseed › Curriculum › Deuteronomul
Deu 15-16 — cu Matei Henry
Deschidere
Comentariul lui Matei Henry la Deuteronom 15–16 deschide o fereastră în inima legământului a legii lui Dumnezeu. În aceste capitole Moise revizitează ritmurile eliberării generozității și închinării care trebuiau să modeleze viața lui Israel în țară. Expunerea atentă a lui Henry arată cum fiecare statut indică dincolo de simpla reglementare către caracterul Domnului care răscumpără și oferă. Pe măsură ce ascultăm cuvintele sale astăzi suntem invitați să considerăm cum aceleași principii ale milei dreptății și amintirii vesele încă ghidează poporul lui Dumnezeu. Lăsați perspectivele sale să ne atragă mai adânc în Scriptură și mai aproape de inima Răscumpărătorului nostru generos.
Citește
Acordă-ți timp acum să citești Deuteronom capitolele 15 și 16 încet și cu rugăciune. Observă chemările repetate de a elibera datorii de a elibera slujitori și de a păstra cele trei mari sărbători. Observă cum legile împletesc dreptatea pentru săraci cu închinarea din toată inima înaintea Domnului. Cere Duhului să-ți pregătească inima pentru perspectivele pe care le va aduce Matei Henry acestor porunci străvechi.
Studiu
Studiază
Henry începe prin a detalia legea pentru ușurarea datornicilor săraci.
Iată I. O lege pentru ușurarea datornicilor săraci cum ar fi cei insolvabili. Fiecare al șaptelea an era un an de eliberare în care pământul se odihnea de la arat și slujitorii erau eliberați din slujbele lor și printre alte acte de har acesta era unul ca cei care împrumutaseră bani și nu fuseseră în stare să-i plătească înainte să fie eliberați de datorie în acest an și deși dacă erau în stare erau legați mai târziu în conștiință să o ramburseze totuși de atunci creditorul nu trebuia să o recupereze niciodată prin lege. Mulți exegeți buni cred că interzice doar cererea datoriei în anul de eliberare deoarece fără recoltă adunată în acel an nu se putea aștepta ca oamenii să-și plătească datoriile atunci dar că mai târziu putea fi cerută și recuperată astfel că eliberarea nu stingea datoria ci doar oprea procesul pentru un timp. Alții cred că era o eliberare a datoriei pentru totdeauna și aceasta pare mai probabilă totuși cu anumite limitări exprimate sau implicite. Se presupune v. 3 că datornicul era israelit un străin nu putea beneficia de această lege și că era sărac v. 4 că nu împrumutase pentru comerț sau cumpărare ci pentru subzistența familiei sale și că acum nu putea plăti fără a se reduce la sărăcie și a intra sub necesitatea de a căuta ajutor în alte țări ceea ce putea fi ispita lui de a se revolta de la Dumnezeu. Legea nu este ca creditorul să nu primească datoria dacă datornicul sau prietenii lui pentru el o pot plăti ci să nu o ceară printr-un proces legal. Motivele acestei legi sunt 1. Să pună o onoare pe anul sabatic Pentru că este numit eliberarea Domnului v. 2. Acela era anul lui Dumnezeu pentru pământul lor așa cum sabatul săptămânal era ziua lui Dumnezeu pentru ei înșiși slujitorii și vitele lor și așa cum prin odihna pământului lor tot așa prin eliberarea datoriilor lor Dumnezeu i-ar învăța să depindă de providența sa. Acest an de eliberare prefigura harul evangheliei în care este proclamat anul acceptabil al Domnului și prin care obținem eliberarea datoriilor noastre adică iertarea păcatelor noastre și suntem învățați să iertăm vătămările așa cum suntem și sperăm să fim iertați de Dumnezeu. 2. Era pentru a preveni căderea oricărui israelit în sărăcie extremă așa citește nota marginală v. 4 Ca să nu fie niciun sărac printre voi niciunul sărac în mod mizerabil și scandalos spre reproșul națiunii și religiei lor a cărei reputație trebuie să o păstreze. 3. Garanția lui Dumnezeu este dată aici printr-o promisiune divină că orice ar pierde prin datornicii lor săraci le-ar fi compensat prin binecuvântarea lui Dumnezeu asupra a tot ce aveau și făceau v. 4-6. Să aibă grijă să-și facă datoria și atunci Dumnezeu i-ar binecuvânta cu o creștere atât de mare încât ceea ce ar putea pierde prin datorii rele dacă le-ar remite generos nu ar lipsi din stocul lor la sfârșitul anului. Nu doar Domnul te va binecuvânta v. 4 ci te binecuvântează v. 6. Este cu totul de neiertat dacă deși Dumnezeu ne-a dat abundență astfel încât nu avem doar suficient ci și de prisos totuși suntem riguroși și severi în cererile noastre de la frații noștri săraci căci abundența noastră ar trebui să fie aprovizionarea nevoilor lor astfel încât cel puțin să nu existe o inegalitate atât de mare ca între două extreme 2 Cor. viii. 14. Trebuie de asemenea să considere că pământul lor era darul lui Dumnezeu pentru ei că toată creșterea lor era rodul binecuvântării lui Dumnezeu asupra lor și de aceea erau obligați în datorie față de el să folosească și să dispună de averile lor așa cum el ar ordona și îndruma. Și în sfârșit dacă ar remite sumele mici pe care le împrumutaseră fraților lor săraci li se promite că vor fi în stare să împrumute sume mari vecinilor lor bogați chiar multor națiuni v. 6 și ar fi îmbogățiți prin aceste împrumuturi. Astfel națiunile ar deveni supuse lor și dependente de ele așa cum împrumutatul este slujitor împrumutătorului Prov. xxii. 7. A fi în stare să împrumutăm și a nu avea nevoie să împrumutăm trebuie să privim ca o mare milă și un motiv bun pentru care ar trebui să facem bine cu ceea ce avem ca nu cumva să provocăm pe Dumnezeu să întoarcă balanța.Henry continuă cu o lege în favoarea împrumutaților săraci.
II. Iată o lege în favoarea împrumutaților săraci ca să nu sufere pagubă prin legea anterioară. Oamenii ar fi înclinați să argumenteze Dacă cazul unui om este așa cu datornicul său că dacă datoria nu este plătită înainte de anul de eliberare va fi pierdută ar fi mai bine să nu împrumutăm. 'Nu' spune această ramură a statutului 'să nu gândești un astfel de gând'. 1. Se ia de la sine înțeles că vor fi săraci printre ei care vor avea ocazia să împrumute v. 7 și că nu vor înceta niciodată să fie astfel de obiecte ale carității v. 11 Săracii nu vor înceta niciodată din pământul tău deși nu astfel de săraci reduși la sărăcie extremă totuși astfel de întârziați și care ar avea ocazia să împrumute despre astfel de săraci vorbește aici și pe astfel de săraci îi avem mereu cu noi astfel încât o dispoziție caritabilă poate găsi curând o ocazie caritabilă. 2. Într-un astfel de caz ni se poruncește aici să împrumutăm sau să dăm conform capacității noastre și necesității cazului Să nu-ți împietrești inima și să nu-ți închizi mâna v. 7. Dacă mâna este închisă este un semn că inima este împietrită căci dacă norii ar fi plini de ploaie s-ar goli singuri Eccl. xi. 3. Măruntaiele compasiunii ar produce distribuții generoase Iac. ii. 15 16. Să nu-ți întinzi doar mâna către el ca să-i dai ceva ci să-ți deschizi mâna larg către el ca să-i împrumuti suficient v. 8. Uneori există la fel de multă caritate în împrumutul prudent ca în dăruire deoarece obligă pe împrumutat la hărnicie și onestitate și îl poate pune pe o cale de a se ajuta singur. Suntem uneori tentați să credem când se prezintă un obiect al carității că putem alege dacă vom da ceva sau nimic puțin sau mult în timp ce aici este o poruncă expresă v. 11 Îți poruncesc nu doar să dai ci să-ți deschizi mâna larg să dai cu generozitate. 3. Iată o avertizare împotriva acelei obiecții care ar putea apărea împotriva împrumutului caritabil din legea anterioară pentru eliberarea datoriilor v. 9 Ferește-te să nu fie un gând un gând lacom și răutăcios în inima ta Belial 'Anul de eliberare este aproape și de aceea nu voi împrumuta ceea ce trebuie atunci să fiu sigur că pierd' ca nu cumva fratele tău sărac căruia refuzi să împrumuti să se plângă lui Dumnezeu și va fi un păcat un mare păcat pentru tine. Observă 1. Legea este spirituală și pune o restricție asupra gândurilor inimii. Greșim dacă credem că gândurile sunt libere de cunoașterea și controlul divin. 2. Aceea este într-adevăr o inimă rea care ridică gânduri rele din legea bună a lui Dumnezeu așa cum au făcut cei care pentru că Dumnezeu i-a obligat la caritatea iertării au negat caritatea dăruirii. 3. Trebuie să veghem cu atenție împotriva tuturor acelor sugestii secrete care ne-ar abate de la datoria noastră sau ne-ar descuraja în ea. Cei care ar vrea să se țină departe de actul păcatului trebuie să țină departe din mințile lor chiar gândul păcatului. 4. Când avem o ocazie de împrumut caritabil dacă nu putem avea încredere în împrumutat trebuie să avem încredere în Dumnezeu și să împrumutăm sperând nimic înapoi în această lume dar așteptând ca va fi răsplătit în învierea celor drepți Luca vi. 35 xiv. 14. 5. Este un lucru înfricoșător să ai strigătul săracilor împotriva noastră căci Dumnezeu are urechea deschisă la acel strigăt și în compasiune față de ei va fi sigur că va socoti cu cei care se poartă aspru cu ei. 6. Ceea ce credem că este prudența noastră se dovedește adesea păcat pentru noi cel care a refuzat să împrumute pentru că anul de eliberare era aproape a crezut că a făcut înțelept și că oamenii l-ar lăuda ca făcând bine pentru sine Ps. xlix. 18. Dar i se spune aici că a făcut rău și că Dumnezeu l-ar condamna ca făcând rău fratelui său și suntem siguri că judecata lui Dumnezeu este conformă cu adevărul și că ceea ce el spune este păcat pentru noi va fi cu siguranță ruină pentru noi dacă nu este pocăit.Henry abordează apoi eliberarea slujitorilor evrei.
Iată I. O repetare a legii care fusese dată cu privire la slujitorii evrei care se vânduseră ca slujitori sau fuseseră vânduți de părinții lor prin sărăcie extremă sau fuseseră vânduți de curtea de judecată pentru vreo crimă comisă. Legea era 1. Că trebuiau să slujească doar șase ani și în al șaptelea să iasă liberi v. 12. Compară Exod. xxi. 2. Și dacă anul de jubileu se întâmpla înainte de a-și termina timpul acela ar fi eliberarea lor. Israelul lui Dumnezeu era un popor liber și nu trebuia constrâns la sclavie perpetuă astfel sunt chemați Israelul spiritual al lui Dumnezeu la libertate. 2. Că dacă la expirarea celor șase ani de slujire nu aveau chef să iasă liberi ci ar prefera să continue în slujire având mai puțină grijă deși luând mai multe dureri decât stăpânii lor în acest caz trebuiau să se pună sub o obligație de a sluji pentru totdeauna adică pe viață prin a li se perfora urechile la stâlpii ușii v. 16 17. Compară Exod. xxi. 6. Dacă prin aceasta un om se discredita cu unii ca de un spirit josnic și servil care nu avea un simț cuvenit al onoarei și plăcerii libertății totuși putem presupune că cu alții a câștigat reputație ca de un spirit liniștit și mulțumit umil și harnic și iubitor și nu dat la schimbare.Henry adaugă cerința de a dota generos slujitorii care pleacă.
II. Iată o adăugare la această lege cerând să pună un mic stoc în mâinile slujitorilor lor ca să se stabilească singuri când îi trimiteau din slujba lor v. 13 14. Se presupunea că nu aveau nimic al lor și că prietenii lor aveau puțin sau nimic pentru ei altfel ar fi fost răscumpărați înainte de a fi eliberați prin lege nu aveau salarii pentru slujba lor și tot ce câștigau prin munca lor era al stăpânilor lor astfel că libertatea lor le-ar face puțin bine neavând nimic cu care să înceapă lumea de aceea stăpânii lor sunt porunciți aici să-i doteze generos cu grâne și vite. Nu este prescrisă nicio măsură certă aceasta este lăsată la generozitatea stăpânului care probabil ar avea respect față de meritul și necesitatea slujitorului dar scriitorii evrei spun 'Nu putea da mai puțin decât valoarea a treizeci de sicli de argint ci cât de mult mai mult dorea' Slujitoarele deși nu trebuiau să li se perforeze urechile dacă erau dispuse să rămână totuși dacă ieșeau libere trebuiau să primească o gratificație căci la aceasta se referă acele cuvinte Slujitoarei tale să-i faci la fel v. 17. Motivele pentru aceasta sunt luate din legea recunoștinței. Trebuie să o facă 1. În recunoștință față de Dumnezeu care nu doar i-a scos din Egipt v. 15 ci i-a scos îmbogățiți cu prăzile egiptenilor. Să nu-și trimită slujitorii goi căci ei nu au fost trimiși goi din casa robiei. Grija tandră a lui Dumnezeu față de noi și bunătatea lui față de noi ne obligă să fim grijulii și buni cu cei care depind de noi. Astfel trebuie să răsplătim conform beneficiului făcut nouă. 2. În recunoștință față de slujitorii lor v. 18 'Nu-ți fie teamă să-i dai puțin din abundența ta căci a meritat de două ori un slujitor angajat pentru tine. Zilele angajatului erau cel mult trei ani Isa. xvi. 14 dar el ți-a slujit șase ani și spre deosebire de slujitorul angajat fără nicio plată.' Stăpânii și proprietarii ar trebui să considere ce nevoie au de și ce ușurință și avantaj au de la slujitorii și chiriașii lor și nu ar trebui să fie doar drepți ci buni cu ei. La aceste motive se adaugă ca mai înainte în acest capitol v. 4 6 10 Domnul Dumnezeul tău te va binecuvânta. Atunci putem aștepta binecuvântări familiale izvoarele prosperității familiale când ne facem conștiința datoriei față de relațiile noastre familiale.
Considerați
Consideră
Henry trece la repetarea legilor privind sărbătorile anuale.
I. Legea paștelui atât de mare o solemnitate încât a făcut luna întreagă în mijlocul căreia era plasată considerabilă Observă luna Abib v. 1. Deși doar o săptămână din această lună trebuia ținută ca festival totuși pregătirile lor înainte trebuiau să fie atât de solemne iar reflecțiile și îmbunătățirile lor asupra ei după aceea atât de serioase încât să echivaleze cu o observare a lunii întregi. Luna Abib sau a roadelor noi cum o traduce Chaldeea corespunde cu martie al nostru sau parte din martie și parte din aprilie și a fost printr-un ordin special de la Dumnezeu în amintirea eliberării lui Israel din Egipt făcută începutul anului lor Exod. xii. 2 care înainte era socotit că începe în septembrie. În această lună trebuiau să țină paștele în amintirea ieșirii lor din Egipt noaptea v. 1. Parafrastiștii chaldeeni îl explică 'Pentru că au ieșit din Egipt la lumina zilei' existând un ordin expres ca să nu iasă din ușile lor până dimineața Exod. xii. 22. Unul dintre ei îl explică astfel 'Te-a scos din Egipt și a făcut minuni noaptea.' Celălalt 'și vei mânca paștele noaptea.' Legile privind aceasta sunt 1. Că trebuie să fie siguri că sacrifică paștele în locul pe care Dumnezeu îl va alege v. 2 și în niciun alt loc v. 5-7. Paștele însuși era un sacrificiu de aceea Hristos ca paștele nostru se spune că a fost sacrificat pentru noi 1 Cor. v. 7 și multe alte sacrificii au fost oferite în timpul celor șapte zile ale sărbătorii Num. xxviii. 19 etc. care sunt incluse aici căci se spune că au fost sacrificate din turmă și din cireadă în timp ce paștele însuși era doar din turmă fie un miel fie un ied acum niciun sacrificiu nu era acceptat decât de la altarul care îl sfințea era deci necesar ca ei să urce la locul altarului căci deși mielul pascal era mâncat în întregime de proprietari totuși trebuia ucis în curte sângele stropit și măruntaiele arse pe altar. Prin a-i limita la regula stabilită de la care ar fi fost înclinați să se abată și să introducă invenții prostești proprii dacă li s-ar fi permis să ofere aceste sacrificii în porțile lor proprii de sub inspecția preoților. Erau de asemenea îndrumați astfel să-și ridice ochii către Dumnezeu în solemnitate și dorința inimilor lor către amintirea numelui său fiind numiți să participe unde el alesese să-și pună numele v. 2 și 6. Dar când solemnitatea s-a încheiat puteau să se întoarcă și să meargă la corturile lor v. 7. Unii cred că puteau dacă doreau să se întoarcă chiar dimineața după ce mielul pascal era ucis și mâncat preoții și leviții fiind suficienți pentru a continua restul lucrării săptămânii dar prima zi a celor șapte este atât de departe de a fi ziua dispersării lor încât este numită expres pentru o adunare sfântă Lev. xxiii. 7 Num. xxviii. 18 de aceea trebuie să o luăm așa cum o explică parafraza lui Ionatan dimineața după sfârșitul sărbătorii vei merge la cetățile tale. Și era practica de a sta împreună toată săptămâna 2 Cron. xxxv. 17. 2. Că trebuie să mănânce pâine nedospită șapte zile și nicio pâine dospită să nu fie văzută în toate ținuturile lor v. 3 4 8. Pâinea la care erau limitați este numită aici pâine a suferinței deoarece nici plăcută la gust nici ușoară de digerat și de aceea potrivită să semnifice greutatea spiritelor lor în robie și să țină în amintire graba cu care au ieșit cazul fiind atât de urgent încât nu puteau aștepta dospirea pâinii pe care au luat-o cu ei pentru marșul lor. Scriitorii evrei ne spun că obiceiul la cina pascală era ca stăpânul familiei să rupă această pâine nedospită și să dea fiecăruia o bucată din ea spunând Aceasta este adică aceasta semnifică reprezintă sau comemorează ceea ce explică acea zicere a Mântuitorului nostru Aceasta este trupul meu pâinea suferinței pe care părinții voștri au mâncat-o în țara Egiptului. Sensul evanghelic al acestei sărbători a pâinii nedospite ni-l dă apostolul 1 Cor. v. 7 Hristos paștele nostru fiind sacrificat pentru noi și noi participând la roadele binecuvântate ale acelui sacrificiu pentru mângâierea noastră să ținem sărbătoarea într-o conversație sfântă liberă de aluatul răutății față de frații noștri și al ipocriziei față de Dumnezeu și cu pâinea nedospită a sincerității și iubirii. În sfârșit observă cu privire la paște pentru ce scop a fost instituit 'Ca să-ți amintești ziua când ai ieșit din Egipt nu doar în ziua paștelui sau în timpul celor șapte zile ale sărbătorii ci toate zilele vieții tale v. 3 ca un îndemn constant la ascultare.' Astfel celebrăm memorialul morții lui Hristos la anumite timpuri ca să ne-o amintim la toate timpurile ca un motiv pentru care ar trebui să trăim pentru el care a murit pentru noi și a înviat din nou.
Răspunde
Unde în viața ta te invită Domnul să practici eliberarea generoasă mai degrabă decât ținerea anxioasă? Cum ar putea amintirea propriei tale răscumpărări să modeleze felul în care îi tratezi pe cei care slujesc sau depind de tine? În ce feluri poate ritmul închinării corporative să țină vii recunoștința și dreptatea în mersul tău zilnic?
Roagă-te
Părinte milostiv mulțumim pentru mila care eliberează datorii și eliberează captivi. Învață-ne să ne deschidem mâinile larg către cei în nevoie amintindu-ne cum ne-ai răscumpărat pe noi când nu aveam nimic de oferit. Fie ca casele și bisericile noastre să reflecte spiritul generos al împărăției tale unde slujitorii sunt trimiși cu binecuvântare și săracii găsesc ușurare. Pe măsură ce ne adunăm la închinare ține inimile noastre vesele și amintirile noastre proaspete cu povestea eliberării tale. Binecuvântează fiecare act de bunătate pe care îl extindem în numele tău și lasă favoarea ta să se odihnească peste tot ce facem. În numele lui Isus adevăratul nostru Paște amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →