Eterniseed › Curriculum › Faptele Apostolilor
Faptele Apostolilor 5 — cu Wesley
Deschidere
Fiecare zi oferă o fereastră proaspătă spre Scriptură prin notele scurte și pătrunzătoare ale lui John Wesley. Notele sale explicative la Noul Testament condensează decenii de studiu atent în observații concise care încă îi călăuzesc pe cititori astăzi. În această lecție ne îndreptăm spre capitolul 5 din Faptele Apostolilor, unde Biserica primară se confruntă atât cu încercări interne cât și cu presiuni externe. Observațiile verset cu verset ale lui Wesley ne ajută să ascultăm cu atenție textul și să observăm cum Duhul modelează o comunitate la începuturi. Pe măsură ce parcurgem secțiunile, cuvintele sale vor fi așezate direct înaintea noastră pentru ca să le putem medita fără parafraze sau rezumate adăugate.
Citește
Citire
Așază-te într-un loc liniștit și citește capitolul 5 din Faptele Apostolilor încet, poate cu glas tare. Observă judecata subită care vine, mărturia îndrăzneață care urmează și curajul liniștit al apostolilor. Lasă narațiunea să se desfășoare fără grabă. După citire, oprește-te o clipă de tăcere, îngăduind contrastelor capitolului — înșelăciune și integritate, teamă și bucurie — să se așeze în inimă înainte de a ne întoarce la notele lui Wesley.
Studiu
Wesley începe comentând versetul 3.
Versetul 3. Dar Petru a zis: Anania, de ce ți-a umplut Satana inima ca să minți Duhului Sfânt și să reții o parte din prețul ogorului? A minți Duhul Sfânt — Care este în noi. Și a reține — Aici a fost prima pildă. Aceasta a fost prima încercare de a aduce proprietatea bunurilor în Biserica Creștină. revenire la 'Începutul Paginii'El continuă direct cu versetul 4.
Versetul 4. Oare nu-ți rămânea ție, atâta vreme cât îl aveai? Și, după ce l-ai vândut, oare nu era în puterea ta? De ce ai pus în inima ta acest lucru? N-ai mințit pe oameni, ci pe Dumnezeu. Atâta vreme cât îl aveai, nu-ți rămânea oare al tău? — Este adevărat că oricine dintre creștini (fără excepție) avea case sau pământuri, le vindea și punea prețul la picioarele apostolilor. Dar era la alegerea lui să fie creștin sau nu: și, în consecință, fie să-și vândă pământul, fie să-l păstreze. Iar când a fost vândut, oare nu era în puterea ta? — Căci nu reiese că s-ar fi mărturisit creștin când l-a vândut. De ce ai pus în inima ta acest lucru? — Ca să te prefaci atât de profan într-o împrejurare atât de solemnă? N-ai mințit numai pe oameni, ci și pe Dumnezeu. De aici reiese limpede dumnezeirea Duhului Sfânt: căci a minți pe El, Faptele Apostolilor 5:3, înseamnă a minți pe Dumnezeu. revenire la 'Începutul Paginii'Wesley trece apoi la urmarea imediată consemnată în versetul 5.
Versetul 5. Anania, auzind aceste cuvinte, a căzut și și-a dat duhul; și o mare frică a cuprins pe toți cei ce au auzit aceste lucruri. Anania a căzut și a murit — Iar această asprime nu a fost doar dreaptă, având în vedere complicarea de slavă deșartă, lăcomie, înșelăciune și nelegiuire pe care o cuprindea această faptă: ci a fost de asemenea înțeleaptă și plină de har, căci ar fi descurajat eficient pe oricine altcineva să-i urmeze exemplul. A fost de asemenea o dovadă convingătoare a purtării drepte a apostolilor în administrarea sumelor cu care fuseseră încredințați; și în general a misiunii lor divine. Căci nimeni nu-și poate închipui că Petru ar fi avut îndrăzneala să rostească și cu atât mai puțin puterea să execute o asemenea sentință, dacă ar fi fost el însuși vinovat de o înșelăciune de același fel; sau dacă ar fi mințit pe Duhul Sfânt în toate pretențiile sale de a fi sub îndrumarea Sa directă. revenire la 'Începutul Paginii'
Considerați
Considerare
Wesley îndreaptă secțiunea spre o reflecție finală asupra versetului 17.
Versetul 29. Petru și ceilalți apostoli au răspuns și au zis: Noi trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni. Atunci Petru — În numele tuturor apostolilor, a zis — El nu le mai dă acum titlurile de cinste pe care le-a folosit mai înainte, Faptele Apostolilor 4:8; ci intră direct în subiect și justifică ceea ce făcuse. Aceasta este, ca să zicem așa, o continuare a acelei cuvântări, dar cu o sporire a asprimii. revenire la 'Începutul Paginii'El încheie cu o ultimă notă asupra versetului 24.
Versetul 41. Ei au plecat dinaintea soborului, bucurându-se că au fost socotiți vrednici să sufere ocară pentru Numele Lui. Bucurându-se — a suferi ocară — Acesta este un semn sigur al adevărului, bucuria în necaz; așa este bucuria adevărată, adâncă, curată. revenire la 'Începutul Paginii'
Răspunde
Răspuns
Cum ar putea arăta, în propriul tău context, să tratezi fiecare cuvânt rostit în prezența Bisericii ca fiind rostit și lui Dumnezeu?
Unde simți invitația de a alege răbdarea bucuroasă mai degrabă decât resentimentul atunci când credincioșia aduce dificultăți?
Cum ar putea amintirea hotărârii simple a apostolilor să modeleze o decizie concretă cu care te confrunți astăzi?
Roagă-te
Rugăciune
Dumnezeule plin de har, Tu care cercetezi inimile și cunoști fiecare motiv ascuns, sădește în noi aceeași integritate care a marcat pe primii credincioși. Păzește-ne de orice compromis subtil care ar trata lucrurile sfinte cu ușurință. Când presiunea crește, dăruiește-ne curajul liniștit de a Te asculta mai presus de orice glas omenesc. Fă ca bucuria apostolilor să devină și a noastră, ca să socotim o cinste a suferi ocară pentru numele lui Isus. Duhul Tău Sfânt să țină Biserica cinstită, unită și îndrăzneață, ca mulți să creadă și să se alăture Domnului. Cerem acestea pentru Hristos, Prințul și Mântuitorul nostru înviat. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →