Eterniseed › Curriculum › Luca
Viața și Învierea: Credința, Milostivirea și Văduva din Nain
Deschidere
Luca 7 adună patru întâlniri cu puterea și milostivirea lui Hristos: un centurion păgân a cărui credință îl uimește pe Iisus; o văduvă din Nain al cărei fiu unic este dus mort și dat înapoi viu; întrebarea lui Ioan Botezătorul din închisoare; și o femeie păcătoasă care spală picioarele Domnului cu lacrimile ei. Sfântul Chiril al Alexandriei le citește împreună ca o singură revelație — că Cel care întâlnește funeralia la poarta Nainului este 'Viața și Învierea', și că harul Său față de păcătos este mai mare decât mulțimea păcatelor ei.
Citește
Citire
Citește Luca 7 — slujitorul centurionului vindecat printr-un cuvânt; învierea fiului văduvei din Nain; ucenicii lui Ioan trimiși să întrebe 'Ești Tu Cel ce trebuie să vină?' și răspunsul Domnului; și femeia păcătoasă care unge picioarele lui Iisus, despre care El spune: 'Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult.' Urmărește cum credința și dragostea scot la iveală milostivirea lui Dumnezeu.
Studiu
Centurionul cere doar un cuvânt, iar Chiril se minunează de o credință care a întrecut-o pe cea a lui Israel:
A cerut cuvântul mântuitor, consimțământul iubitor, rostirea atotputernică; și pe bună dreptate a câștigat deci o sentință de valoare covârșitoare— căci Domnul a declarat că nici în Israel nu a găsit o credință atât de mare. Apoi, la poarta Nainului, procesiunea morții Îl întâlnește pe Domnul vieții — și Chiril numește cine este Cel pe care durerea văduvei L-a întâlnit:
Dar Îl întâlnește pe El, Viața și Învierea, adică pe Hristos: căci El este Distrugătorul morții și al stricăciunii. Aceste învieri, învață el, nu sunt minuni izolate, ci o făgăduință dată nouă:
Persoanele acelea care au fost readuse la viață prin puterea lui Hristos, le luăm ca un zălog al nădejdii pregătite nouă de o înviere a morților: și aceștia au fost tânărul acesta, și Lazăr din Betania, și fiica mai-marelui sinagogii.
Considerați
Considerare
Când Ioan trimite să întrebe dacă Iisus este Cel Ce Vine, Chiril aude în întrebare nu îndoiala Înainte-Mergătorului, ci planul unui învățător — trimițându-și ucenicii dincolo de sine la Domnul:
Nu-L cunoști pe Cel pe care L-ai propovăduit, fiind tu însuți precursorul acestei răsărituri, precum steaua dimineții vestește venirea soarelui? Ai mers înaintea Lui ca o torță. Domnul răspunde prin faptele Sale și rostește o fericire pe care Chiril o face pivot al credinței:
Fericit este deci acela care nu se poticnește de Hristos; adică, care crede în El.Iar femeia păcătoasă care plânge la picioarele Lui primește cuvântul pe care fiecare pocăit dorește să-l audă; Chiril se oprește asupra legăturii dintre dragoste și iertare:
Pentru aceasta îți spun, păcatele ei cele multe sunt iertate, pentru că a iubit mult: dar celui căruia i se iartă puțin, iubește puțin.Apoi se întoarce să mângâie pe oricine este zdrobit de amintirea păcatelor trecute:
Nu te tulbura când cugeti la mărimea păcatelor tale de odinioară: ci mai degrabă să știi că și mai mare este harul care îndreptățește pe păcătos și dezleagă pe cel rău.
Răspunde
Răspuns
Observă ce Îl atrage pe Domnul în acest capitol: nu rangul, ci credința și dragostea. Un soldat păgân care pur și simplu se încrede în Cuvântul Său este lăudat mai presus de tot Israelul — te încrezi tu în cuvântul gol al lui Hristos, sau ai nevoie să vezi și să controlezi? La Nain, 'Viața și Învierea' întâlnește cea mai mare durere a unei mame; orice moarte după care mergi astăzi, același Domn este la poartă. Iar femeia păcătoasă învață calea întoarcerii: ea 'a iubit mult' și i s-a iertat mult. Dacă mărimea păcatelor tale trecute te tulbură, ascultă mângâierea exactă a lui Chiril — harul care îndreptățește pe păcătos este 'și mai mare'. Nu te poticni de Hristos; crede în El și iubește mult.
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Iisuse Hristoase, Viață și Înviere, Distrugător al morții și al stricăciunii: întâmpină-mă la poarta oricărei dureri așa cum ai întâmpinat-o pe văduva din Nain și dă-mi credința centurionului ca să mă încred numai în Cuvântul Tău. Când mărimea păcatelor mele de odinioară mă tulbură, să-mi aduc aminte că harul Tău este și mai mare, îndreptățind pe păcătos și dezlegând pe cel rău. Învață-mă, ca pe femeia care a plâns la picioarele Tale, să iubesc mult, ca mult să mi se ierte; și să nu mă poticnesc niciodată de Tine, ci să cred. Căci Tu ești nădejdea învierii noastre și Ție, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, să fie slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →