Eterniseed › Curriculum › 2 Împărați
DOMNUL Cântărește Fiecare Domnie: Credința și Necredința lui Ahaz
Deschidere
Cronica regilor continuă, domnie după domnie, iar scriitorul sfânt cântărește fiecare la rândul său: acesta a făcut ce este drept, dar nu a îndepărtat înălțimile; acela a umblat pe căile celor nelegiuiți. Ozia domnește cincizeci și doi de ani și este lovit de lepră; fiul său Ioatam guvernează și zidește, totuși lasă înălțimile în picioare; și apoi vine Ahaz, care prin excesul necredinței sale întunecă pe toți cei dinaintea lui. Fericitul Teodoret al Cirului urmează judecata atentă a istoricului asupra fiecărui rege și își îndreaptă privirea asupra marii căderi a lui Ahaz: un rege care, atunci când DOMNUL l-a lovit, nu L-a căutat pe DOMNUL, ci pe zeii Damascului, și a zidit chiar în templul lui Dumnezeu un altar păgân după modelul unui lăcaș de idol. Antiohianul citește istoria ca pe o balanță în care credința și necredința sunt măsurate. Domnia lui Ioatam este lăudată, totuși nu în mod desăvârșit, căci a tolerat înălțimile; cea a lui Ahaz este osândită, căci nu doar a tolerat idolatría, ci a îmbrățișat-o, privind spre Asiria și spre zeii neamurilor în loc de Dumnezeul care este Făcătorul tuturor. Lecția este ascuțită și statornică: DOMNUL cântărește fiecare viață, iar întoarcerea de moarte este întoarcerea de la încrederea în El la încrederea în puterile acestei lumi. Aceeași alegere stă înaintea fiecărui suflet — să se încreadă în DOMNUL în ziua necazului sau să alerge la zeii Damascului.
Citește
Citire
Citiți 2 Regi 15–16 (a patra Carte a Regilor). Azaria (Ozia) domnește mult, făcând ce este drept, 'în afară de faptul că înălțimile nu au fost îndepărtate'; DOMNUL îl lovește, 'și a fost lepros până în ziua morții sale', locuind despărțit, în timp ce Ioatam, fiul său, guvernează casa. Tronul trece prin Zaharia, Șalum, Menahem, Pecahia, Pecah, Osea — o poveste de conspirații și sânge, și a lui Tiglat-Pileser al Asiriei care duce în robie țara. Ioatam al lui Iuda 'a făcut ce este drept', totuși 'înălțimile nu au fost îndepărtate'. Apoi Ahaz: el 'a umblat pe calea regilor lui Israel și și-a trecut fiul prin foc' și a jertfit pe înălțimi. Apăsat de Siria și Israel, trimite la Tiglat-Pileser: 'Sunt robul tău și fiul tău: vino și mântuiește-mă', cu argint și aur din casa DOMNULUI. Și mergând la Damasc să-l întâlnească pe asirian, vede un altar acolo, trimite modelul lui la Urie preotul și îl face să fie zidit în templul DOMNULUI, îndepărtând și rearanjând vasele sfinte ca să slujească noul său altar.
Studiu
Teodoret arată cum istoricul măsoară fiecare domnie — nu după putere sau lungime, ci după credincioșie — și cum chiar și un rege lăudat rămâne în urmă. Ioatam a făcut ce este drept și a eliberat poporul de nelegiuirea prevalentă și a împodobit templul, totuși lauda lui nu a fost desăvârșită, căci a lăsat înălțimile în picioare:
a eliberat poporul de cealaltă nelegiuire și a zidit poarta înaltă a templului dumnezeiesc. Împotriva acestui bine incomplet, Teodoret pune marea coborâre a fiului său, a cărui necredință a întrecut și astfel a eclipsat jumătățile de greșeli ale tuturor celor dinainte:
Dar Ahaz, fiul său, prin excesul necredinței sale, a eclipsat necredința celorlalți. Și când Ahaz a ridicat un altar chiar în casa lui Dumnezeu, Teodoret nu va îndulci fapta prefăcând că era menit adevăratului Dumnezeu; citind-o cu paralela din Cronici, o numește pentru ceea ce a fost — un altar unui dumnezeu fals așezat în templul DOMNULUI:
Nu cred că l-a făcut pentru Dumnezeul tuturor, ci pentru unul dintre dumnezeii numiți în mod fals. Astfel balanța istoricului devine clară: înălțimile tolerate pe jumătate, apoi altarul străin îmbrățișat — necredința coborând pas cu pas în apostazie deschisă.
Considerați
Considerare
Cântărirea atentă a domniilor de către Teodoret dezvăluie inima necredinței: este întoarcerea de la DOMNUL la puterile acestei lumi. Păcatul lui Ahaz nu a fost mai întâi cruzimea sau idolii săi, ci refuzul de a se încrede. Când Siria și Israel l-au apăsat, profetul Isaia a stat înaintea acestui rege și l-a rugat, în numele DOMNULUI, să ceară un semn și să creadă — 'Dacă nu veți crede, nu veți fi întăriți' (Isa 7:9) — iar Ahaz, cu falsă evlavie, nu a vrut. A privit în schimb spre Asiria, trimițând aurul templului însuși ca să cumpere ajutorul asirianului, și spre zeii Damascului care l-au lovit, zidind altarul lor în casa lui Dumnezeu. Iată parabola statornică a necredinței: sufletul sub presiune aleargă nu la Făcătorul său, ci la puterile tari pe care le poate vedea și sfârșește prin a înscăuna un idol în locul sfânt. Citirea sobră a lui Teodoret arată că DOMNUL cântărește fiecare rege așa cum ne cântărește pe fiecare dintre noi — nu după succesele noastre, ci după unde ne întoarcem în ziua necazului. Contrastul pe care capitolul următor îl va trasa între Ahaz și fiul său Ezechia este deja pregătit aici: necredința privește spre Asiria și spre zeii Damascului; credința se alipește de DOMNUL singur. Iar alunecarea cea mai de moarte este cea lentă — înălțimea tolerată care pregătește calea pentru altarul străin — căci cel ce nu se va încrede cu totul în Dumnezeu lasă o ușă deschisă prin care idolii intră.
Răspunde
Răspuns
Să știi că DOMNUL cântărește viața ta așa cum a cântărit pe regi — nu după lungimea sau tăria ei, ci după unde te întorci când ești lovit. Ahaz, apăsat și temător, a alergat la Asiria și la zeii Damascului; a cheltuit chiar comorile casei lui Dumnezeu ca să cumpere ajutorul unei puteri pământești și a așezat altarul unui idol în locul sfânt. Ferește-te de acea coborâre în tine însuți. Când vine necazul, nu alerga mai întâi la puterile tari pe care le poți vedea — la bani, la influență, la brațul de carne — în timp ce Dumnezeu care te-a făcut stă așteptând să fii încrezător. Necredința nu este întotdeauna zgomotoasă; începe ca înălțimea tolerată pe jumătate, mica rezervă de încredere reținută de la Dumnezeu și dată în tăcere altcuiva, și sfârșește cu un idol înscăunat unde numai Dumnezeu ar trebui să domnească. Așadar păzește ușa. Nu lăsa în picioare în inima ta înălțimile pe care ai învățat să le scuzi, căci ele pregătesc calea pentru ce este mai rău. Și în ziua presiunii, fii ca cei credincioși și nu ca Ahaz: cere-ți semnul de la Dumnezeu, așteaptă-L pe El, apleacă-ți toată greutatea asupra Lui, căci 'dacă nu veți crede, nu veți fi întăriți'. DOMNUL cântărește fiecare domnie; să afle în tine o inimă care, lovită sau cruțată, se întoarce la El singur.
Roagă-te
Rugăciune
O, Doamne, care cântărești fiecare domnie și fiecare inimă, nu după tăria sau lungimea ei, ci după credința ei, și înaintea căruia cronica lungă a regilor stă deschisă: păzește-mă de necredința lui Ahaz, care atunci când l-ai lovit nu Te-a căutat pe Tine, ci pe zeii Damascului, și care a așezat altarul unui idol în sfânta Ta casă. Când necazul mă apasă, să nu alerg mai întâi la puterile pe care le pot vedea, nici să cheltuiesc comorile darurilor Tale ca să cumpăr ajutorul unui braț pământesc, ci învață-mă să Te aștept pe Tine și să-mi aplec toată greutatea asupra Ta singur. Dărâmă în mine înălțimile pe care am învățat să le scuz, ca nu cumva să pregătească o cale pentru ce este mai rău, și nu îngădui niciun idol să fie înscăunat unde numai Tu ar trebui să domnești. Fă-mă să cred, ca să fiu întărit; fă-mă, ca pe cei credincioși, să mă alipesc de Tine în ziua fricii. Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, în care singur este ajutorul și mântuirea noastră, cu Tatăl și cu Duhul cel prea-sfânt, slavă acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →