← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Isaia

Isaia 19-20 — cu Brown

Isaia 19-20Comentariul lui Jamieson, Fausset și Brown la întreaga Biblie20 min
Deschidere
În spiritul expunerii atente, verset cu verset, care marchează tradiția protestantă evanghelică, ne întoarcem astăzi la Comentariul asupra întregii Biblii al lui Robert Jamieson, A.R. Fausset și David Brown. Tratarea lor a capitolelor 19-20 din Isaia plasează oracolele împotriva Egiptului și Etiopiei în scopurile mai largi ale lui Dumnezeu, arătând atât certitudinea judecății, cât și întinderea surprinzătoare a harului. Pe măsură ce ascultăm, suntem invitați să primim Scriptura cu reverență și să urmărim cum Domnul oștirilor își împlinește sfatul printre neamuri.
Citește

Citire

Cu inimile pregătite prin rugăciune, să citim cu glas tare capitolele 19 și 20 din Isaia. Ascultați mișcarea Domnului împotriva idolilor Egiptului, destrămarea sfatului omenesc și promisiunea surprinzătoare că foștii dușmani vor închina împreună într-o zi. Citiți încet, lăsând greutatea fiecărei judecăți și a fiecărei promisiuni să se așeze în conștiință.
Studiu
Robert Jamieson deschide secțiunea stabilind legătura istorică dintre cele două capitole. Introducere. CAPITOLUL 19 :- . Capitolele al nouăsprezecelea și al douăzecilea sunt legate, dar cu un interval între ele. Egiptul fusese ținut de o dinastie etiopiană, Sabacho, Sevechus sau Sabacho al II-lea, și Tirhakah, timp de patruzeci sau cincizeci de ani. Sevechus (numit So, aliatul lui Osea, 2 Împărați 17:4), s-a retras din Egiptul de Jos din cauza rezistenței preoților; și poate și pentru că asirienii amenințau Egiptul de Jos. La retragerea sa, Sethos, unul din casta preoțească, a devenit suprem, având Tanis ("Țoan") sau Memphis ca capitală, 718 î.Hr.; în timp ce etiopienii au păstrat Egiptul de Sus, cu Teba ca capitală, sub Tirhakah. A.R. Fausset îndreaptă apoi atenția spre ziua în care Egiptul se întoarce la Domnul. Versetul 18. 18-22. În ziua aceea, etc. — Suferința va duce la pocăință. Lovit de "groază" și "înfricoșat" (Isaia 19:17) din cauza judecăților lui Iehova, Egiptul se va converti la El: ba chiar și Asiria se va alătura slujirii Lui, astfel încât Israel, Asiria și Egipt, odinioară dușmani reciproci, vor fi legați prin legătura unei credințe comune ca un singur popor. La fel și un rezultat similar din alte profeții (Isaia 18:7; Isaia 23:18). cinci cetăți — adică mai multe cetăți, ca în Isaia 17:6; Isaia 30:17; Geneza 43:34; Leviticul 26:8. Mai degrabă, cinci cetăți definite din Egiptul de Jos (Isaia 19:11; Isaia 19:13; Isaia 30:4), care aveau legături strânse cu cetățile evreiești vecine [MAURER]; unii spun, Heliopolis, Leontopolis (altfel Diospolis), Migdol, Daphne (Tahpanes) și Memphis. David Brown desfășoară apoi tabloul unei căi comune de închinare între rivalii de odinioară. Versetul 23. 23. cale — comunicare liberă, întemeiată pe baza cea mai înaltă, credința comună a ambelor (Isaia 19:18; Isaia 11:16). Asiria și Egiptul au fost unite sub Alexandru ca părți ale imperiului său: evrei și prozeliți din ambele se întâlneau la sărbătorile din Ierusalim. Un tip al vremurilor evanghelice ce vor veni. sluji cu — sluji lui Iehova împreună cu asirienii. Astfel "sluji" este folosit absolut (Iov 36:11).
Considerați

Considerare

Fausset apasă declarația uimitoare că Egiptul va fi numit poporul Domnului. Versetul 25. 25. Pe care — mai degrabă, "Care", și anume, "țara", sau "pământul", adică poporul ei [MAURER]. poporul meu — denumirea deosebită a lui Israel, poporul ales, aplicată aici Egiptului pentru a exprima admiterea sa deplină la privilegiile religioase (Romani 9:24-26; 1 Petru 2:9; 1 Petru 2:10). lucrarea mâinilor mele — spiritual (Osea 2:23; Efeseni 2:10). Brown încheie subliniind ultimul Mântuitor trimis ca răspuns la strigătul celor apăsați. Versetul 20. 20. ea — altarul și stâlpul. un semn — (al împlinirii profeției) pentru contemporanii lor. o mărturie — pentru urmașii lor. către Domnul — nu mai mult, idolilor lor, ci lui Iehova. căci vor striga — sau, "un semn... că au strigat,... și El le-a trimis un mântuitor"; probabil, Alexandru cel Mare (așa "unul mare"), pe care egiptenii l-au primit ca eliberator (greacă, Soter, titlu al Ptolemeilor) din mâinile perșilor, care sub Cambise fuseseră "asupritorii" lor. La Alexandria, numită după el, Vechiul Testament a fost tradus în greacă pentru evreii vorbitori de greacă, care în număr mare locuiau în Egipt sub Ptolemei, succesorii săi. Mesia este antitipul intenționat în ultimă instanță (compară :- , "Egipt").
Răspunde

Răspuns

1. Unde în propria mea viață sunt ispitit să am încredere în alianțe omenești mai degrabă decât în cuvântul Domnului? 2. Cum lărgește promisiunea ca foștii dușmani să devină împreună închinători vederea mea despre harul lui Dumnezeu? 3. Ce pas de pocăință sau de încredere reînnoită îmi sugerează Duhul să fac astăzi?
Roagă-te

Rugăciune

O, Doamne al oștirilor, care vorbești atât judecata solemnă, cât și îndurarea tandră prin Isaia, dezbracă orice încredere falsă pe care o punem în puterea omenească și întoarce ochii noștri spre singurul altar unde Fiul Tău este înălțat. Prin Duhul Tău, atrage națiunile — și atrage-ne pe noi — să se pocăiască și să se bucure, pe măsură ce foștii dușmani sunt uniți în închinarea numelui Tău. Amin.

Comentariul lui Jamieson, Fausset și Brown la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →