Eterniseed › Curriculum › 1 Corinteni
1 Corinteni 14 — cu Ioan Calvin
Deschidere
În lecția de astăzi ne îndreptăm spre comentariul perspicace al lui Ioan Calvin la 1 Corinteni capitolul 14. Calvin, reformatorul renumit, ne călăuzește prin învățăturile apostolului Pavel despre darurile spirituale, subliniind supremația iubirii și puterea ziditoare a profeției. Pe măsură ce explorăm aceste cuvinte străvechi, înțelepciunea lui Calvin luminează modul în care credincioșii trebuie să urmărească darurile care zidesc Biserica în loc să caute afișare personală. Exegeza sa atentă ne invită să reflectăm profund asupra folosirii corecte a limbilor și a profeției în adunările noastre. Să ne pregătim inimile pentru a primi această învățătură veșnică cu smerenie și deschidere.
Citește
Citire
Vă invităm acum să citiți 1 Corinteni capitolul 14 în întregime. Lăsați cuvintele apostolului despre limbi, profeție și chemarea la zidire să se așeze în mintea voastră. Observați accentul repetat pe ceea ce zidește întreaga Biserică. Luați câteva clipe de liniște pentru a asculta glasul Duhului în timp ce citiți, pregătindu-vă să auziți cum Ioan Calvin explică aceste versete cu claritate și grijă pastorală.
Studiu
Calvin începe prin a aborda urmărirea darurilor spirituale.
1. Doriți daruri spirituale. Ca nu cumva corintenii să obiecteze că Îl nedreptățesc pe Dumnezeu dacă disprețuiesc darurile Sale, Apostolul anticipează această obiecție declarând că nu era intenția sa să îi îndepărteze nici măcar de acele daruri pe care le-au abuzat -- ba dimpotrivă, el laudă urmărirea lor și dorește ca ele să aibă un loc în Biserică. Și cu siguranță, deoarece au fost date spre folosul Bisericii, abuzul omului față de ele nu ar trebui să dea prilej ca ele să fie aruncate ca fiind inutile sau vătămătoare, dar între timp el laudă profeția mai presus de toate celelalte daruri, deoarece era cel mai folositor dintre toate. El observă, așadar, un mijloc admirabil, dezaprobând nimic din ceea ce era folositor, în timp ce în același timp îi îndeamnă să nu prefere, printr-un zel absurd, lucrurile de mai mică importanță față de ceea ce era de importanță primară. Acum el atribuie primul loc profeției. Doriți, așadar, daruri spirituale -- adică 'Nu neglijați niciun dar, căci vă îndemn să le căutați pe toate, cu condiția ca profeția să dețină primul loc'.La versetul 2, Calvin explică efectul vorbirii în limbi.
2. Căci cel ce vorbește într-o altă [808] limbă vorbește, etc. El arată acum din efect de ce a preferat profeția altor daruri și o compară cu darul limbilor, în care este probabil ca corintenii să se fi exercitat mai mult, deoarece avea mai mult aspect legat de el, căci atunci când oamenii aud un om vorbind într-o limbă străină, admirația lor este de obicei stârnită. El arată, așadar, din principii deja asumate, cât de perversă este această chestiune, întrucât nu contribuie deloc la zidirea Bisericii. El spune la început -- Cel ce vorbește într-o altă limbă nu vorbește oamenilor, ci lui Dumnezeu: adică, conform proverbului, 'Cântă pentru sine și pentru Muze'. [809] În folosirea cuvântului limbă, nu este un pleonasm, [810] ca în acele expresii -- 'Ea a vorbit astfel cu gura ei' și 'Am prins sunetul cu aceste urechi'. Termenul denotă o limbă străină. Motivul pentru care nu vorbește oamenilor este -- pentru că nimeni nu aude, adică ca un glas articulat. Căci toți aud un sunet, dar nu înțeleg ce se spune.La versetul 3, Calvin arată cum profeția aduce beneficii Bisericii.
3. Cel ce profețește vorbește oamenilor 'Profeția', spune el, 'este folositoare tuturor, în timp ce o limbă străină este o comoară ascunsă în pământ. Ce mare nebunie este atunci să îți petreci tot timpul în ceea ce este inutil și, pe de altă parte, să neglijezi ceea ce pare a fi cel mai folositor!' A vorbi spre zidire înseamnă a vorbi ceea ce conține doctrină potrivită pentru a zidi. Căci înțeleg acest termen ca însemnând doctrină, prin care suntem instruiți spre evlavie, spre credință, spre închinarea și teama de Dumnezeu și îndatoririle sfințeniei și dreptății. Totuși, deoarece avem în mare parte nevoie de îndemnuri, în timp ce alții sunt apăsați de necazuri sau suferă de slăbiciune, el adaugă la doctrină îndemnul și mângâierea. Din acest pasaj și din cele ce precedă reiese că profeția nu înseamnă darul de a prezice evenimente viitoare: dar așa cum am spus aceasta o dată înainte, nu o repet.La versetul 5, Calvin revine la ordonarea corectă a darurilor.
5. Aș dori ca voi toți să vorbiți în limbi Din nou el declară că nu acordă o astfel de preferință profeției, încât să nu lase vreun loc pentru limbile străine. Acest lucru trebuie observat cu atenție. Căci Dumnezeu nu a conferit nimic Bisericii Sale în zadar, iar limbile au fost de un anumit folos. [812] Prin urmare, deși corintenii, printr-o dorință greșit îndreptată spre afișare, au făcut acel dar parțial inutil și fără valoare și parțial chiar vătămător, totuși Pavel laudă totuși folosirea limbilor. Atât de departe este el de a dori ca ele să fie desființate sau aruncate. În ziua de astăzi, în timp ce cunoașterea limbilor este mai mult decât pur și simplu necesară și în timp ce Dumnezeu a adus acum, prin bunătatea Sa minunată, din întuneric la lumină, există în prezent mari teologi care declamă împotriva lor cu zel furios. Deoarece este sigur că Duhul Sfânt a onorat aici folosirea limbilor cu laudă veșnică, putem deduce foarte ușor ce fel de duh îi animă pe acei reformatori [813] care aruncă asupra lor atâtea reproșuri câte pot. În același timp, cazurile sunt foarte diferite. Căci Pavel include limbi de orice fel -- cum ar fi cele care serveau doar pentru publicarea Evangheliei printre toate neamurile. Ei, pe de altă parte, condamnă acele limbi din care, ca din izvoare, trebuie extrasă adevărul pur al Scripturii. Se adaugă o excepție -- că nu trebuie să fim atât de absorbiți de folosirea limbilor, încât să tratăm cu neglijență profeția, care ar trebui să aibă primul loc.
Considerați
Considerare
Calvin încheie îndemnând ca toate darurile spirituale să fie îndreptate spre zidire.
12. Deoarece sunteți în căutarea darurilor spirituale Pavel concluzionează că darul limbilor nu a fost conferit cu scopul de a da prilej de laudă câtorva, fără a aduce vreun avantaj Bisericii. 'Dacă darurile spirituale', spune el, 'vă încântă, să fie scopul zidirea. Atunci numai puteți socoti că ați atins o excelență care este adevărată și demnă de laudă -- atunci când Biserica primește avantaj de la voi. Pavel, totuși, nu dă prin aceasta permisiunea nimănui să cultive o ambiție de a excela, chiar spre beneficiul Bisericii, ci prin corectarea greșelii arată cât de departe sunt ei de ceea ce urmăresc și în același timp le face cunoscut cine sunt cei ce ar trebui să fie prețuiți cel mai mult. El ar dori ca un om să fie ținut în mai mare stimă, în măsura în care se dedică cu ardoare promovării zidirii. Între timp, este de datoria noastră să avem acest unic obiectiv în vedere -- ca Domnul să fie înălțat și ca împărăția Sa să fie, zi de zi, lărgită.
Răspunde
Răspuns
Cum ar putea dorința mea pentru daruri spirituale să fie modelată de o dorință pentru binele Bisericii mai degrabă decât de recunoaștere personală? În ce feluri participarea mea la închinarea adunată reflectă o prioritate pe înțelegere și zidire reciprocă? Unde mă invită Domnul să renunț la expresii arătoase în favoarea iubirii simple și ziditoare?
Roagă-te
Rugăciune
O, Dumnezeule suveran, care prin Duhul Tău împarți daruri pentru zidirea poporului legământului Tău, fă ca dragostea să conducă fiecare folosire a acestor daruri și ca profeția și înțelegerea clară să domnească printre noi. Întărește-Ți Biserica prin proclamarea cu rânduială a Cuvântului Tău, pentru ca toți să fie zidiți și numai Numele Tău să fie slăvit. Păzește-ne de ambiția egoistă și umple adunările noastre cu pacea care curge din harul Tău suveran. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →