← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Plângerile lui Ieremia

Plângerile lui Ieremia 3 — cu Ioan Calvin

Plângerile lui Ieremia 3Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
Comentariul lui Ioan Calvin la Plângerile lui Ieremia capitolul 3 oferă o perspectivă profundă asupra adâncimilor suferinței umane și a milei statornice a lui Dumnezeu. În această lecție zilnică îl urmăm pe Calvin în timp ce el îi călăuzește pe cititori prin expresiile crude ale aflicțiunii profetului, arătând cum disperarea poate coexista cu o chemare statornică de a-L căuta pe Domnul. Reflecțiile sale ne amintesc că chiar și în cele mai întunecate anotimpuri, Scriptura îndreaptă inima spre pocăință și speranță reînnoită. Abordarea atentă verset cu verset a lui Calvin luminează atât severitatea pedepsei divine cât și harul surprinzător care susține pe cei credincioși. Să intrăm în acest studiu cu inimi deschise, gata să primim instrucțiuni care ne întăresc încrederea în caracterul neschimbător al lui Dumnezeu.
Citește

Citire

Ne întoarcem acum la Plângerile lui Ieremia capitolul 3, unde profetul își revarsă o lamentație profund personală, dar și comună. În timp ce citiți, observați progresia de la o durere copleșitoare la slabe licăriri de speranță. Lăsați cuvintele să vă atragă în experiența aflicțiunii, ascultând totodată chemarea statornică de a vă întoarce la Domnul. Luați-vă timp cu fiecare secțiune, reflectând la modul în care imaginea întunericului și a restricției vorbește despre anotimpuri de încercare. Fie ca această citire să vă pregătească inima pentru înțelepciunea pe care Calvin o dezvăluie din aceste versete.
Studiu
Calvin începe prin a descrie experiența aflicțiunii profetului. Profetul spune deci că era un om aflat în suferință sau un om care a văzut suferința. Acest mod de a vorbi, știm, este obișnuit în Scriptură — a vedea suferința — a vedea binele și răul — a vedea viața și moartea. El spune deci că a trăit multe suferințe și nu numai atât, ci că fusese dat parcă nenorocirilor — cum? prin toiagul mâniei Sale. El nu menționează numele lui Dumnezeu, dar Ieremia vorbește despre El ca despre unul bine cunoscut, folosind doar un pronume. Acum, deci, chiar de la început, el recunoaște că tot ce a suferit i-a fost adus de mâna lui Dumnezeu. Și cum toți cei evlavioși trebuie să fie convinși de acest lucru, că Dumnezeu nu este niciodată mânios fără motive drepte, este inclus în cuvântul mânie o scurtă mărturisire, mai ales când se adaugă, prin toiag sau cârjă. Pe scurt, Profetul spune că era foarte nenorocit și exprimă de asemenea cauza, căci fusese aspru mustrat de un Dumnezeu mânios. Pe tema întunericului, Calvin scrie: El confirmă aici ultimul verset, căci arată cauza sau felul aflicțiunilor sale, căci fusese dus în întuneric și nu în lumină. Acest fel de contrast nu are aceeași forță în alte limbi ca în ebraică. Dar când evreii spuneau că erau în întuneric și nu în lumină, ei amplificau acea obscuritate, ca și cum ar fi spus că nu era nici măcar o scânteie de lumină în acel întuneric, fiind atât de gros și de obscur. Aceasta este ceea ce înțelege acum Profetul. Și știm ce se înțelege pretutindeni în Scriptură prin întuneric, chiar tot felul de tânguire: căci apariția luminii ne înveselește, da, seninătatea cerului înveselește și reînvie mințile oamenilor. Atunci întunericul înseamnă tot felul de adversități și durerea care decurge din ele. El adaugă apoi, — Calvin explică apoi natura prelungită a acestui întuneric. Aici el amplifică ceea ce spusese mai înainte despre otravă și necaz; el spune că fusese pus în întuneric, nu ca să fie acolo pentru puțin timp, ci să rămână acolo mult timp; m-a făcut, spune el, să locuiesc în întuneric. Dar comparația care urmează explică mai clar înțelesul Profetului, ca morții veacurilor. Cuvântul vlm, oulam, poate face referire la timpul viitor sau trecut. Unii spun, ca morții pentru totdeauna, care sunt veșnic morți. Dar Scriptura îi numește în altă parte pe morții veacurilor pe cei care au fost îngropați de mult și s-au descompus și a căror amintire a devenit aproape stinsă. Căci atâta timp cât trupul mort își păstrează forma, pare mai mult ca o ființă vie; dar când este redus la cenușă, când nu mai apare niciun os, când toată pielea și nervii și sângele au pierit și nu mai rămâne nicio asemănare cu omul, atunci nu mai poate fi nicio speranță de viață. Scriptura îi numește deci pe morții veacurilor pe cei care s-au descompus cu totul. Tot așa și în acest loc Profetul spune că locuia în întuneric, în care fusese aruncat de mâna lui Dumnezeu, și că locuia acolo ca și cum ar fi fost mort de mult, iar trupul său devenise acum putred.
Considerați

Considerare

Calvin abordează întârzierea în răspunsul la rugăciune. Când, deci, Ieremia se plânge că rugăciunile sale au fost în zadar și fără niciun rod sau efect, pare ciudat și inconsistent. Dar știm că Dumnezeu îi ține pe cei credincioși în suspans și aude astfel ca să le încerce răbdarea, uneori pentru mult timp. Aceasta este rațiunea pentru care El amână și întârzie ajutorul Său. El îndeamnă apoi la perseverență în chemarea lui Dumnezeu. Acum, acest pasaj este demn de o atenție specială; căci dacă Dumnezeu nu ne întâmpină imediat, devenim slabi și nu numai că ardoarea noastră în rugăciune se răcește, ci aproape se stinge. Să ne amintim deci că, deși Dumnezeu poate să nu ne ajute curând, totuși rugăciunile noastre nu sunt niciodată respinse de El; și deoarece vedem că sfinții părinți au trăit același lucru, să nu ne minunăm dacă Domnul ar încerca astăzi credința noastră în același mod. Să perseverăm deci în a-L chema; și dacă ar fi o întârziere mai lungă și plângerea noastră ar fi că nu suntem auziți, totuși să continuăm pe același drum, așa cum vom vedea că a făcut Profetul. Urmează, —
Răspunde

Răspuns

Unde în viața voastră simțiți greutatea aflicțiunii pe care o descrie Calvin? Cum ar putea practica rugăciunii persistente să vă remodeleze răspunsul la anotimpuri de tăcere din partea lui Dumnezeu? Ce pas puteți face astăzi pentru a vă aduce lamentația sinceră înaintea Domnului, ținând totuși de mila Sa?
Roagă-te

Rugăciune

Tată Milostiv, în necazurile care ne apasă, recunoaștem mâna Ta suverană și aruncăm fiecare plângere înaintea tronului Tău, căci Tu ești credincios să auzi strigătul poporului legământului Tău. Înnoiește nădejdea noastră în dragostea Ta statornică ce nu încetează și în îndurările care sunt noi în fiecare dimineață, ca să Te așteptăm cu răbdare și să nu deznădăjduim. Prin Hristos, Răscumpărătorul nostru, întărește-ne să chemăm Numele Tău cu credință statornică. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →