← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Romani

Romani 12 — cu Maclaren

Romani 12Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică Eterniseed extrasă din clasicul Expositions of Holy Scripture al lui Alexander Maclaren despre Romani capitolul 12. Maclaren face o punte magistrală între fundamentele doctrinare ale epistolei și aplicarea sa practică, arătând cum credința și conduita rămân inseparabil unite. În următoarele minute vom asculta expunerea sa atentă a chemării de a ne înfățișa trupurile ca jertfe vii și de a fi transformați prin înnoirea minții. Lăsați cuvintele sale să ne călăuzească spre o predare mai profundă și o viziune mai clară a vieții creștine.
Citește

Citire

Întoarceți-vă acum la Romani capitolul 12 și citiți întregul capitol cu încetineală. Observați cum Pavel trece de la îndurările lui Dumnezeu la îndrumări concrete pentru viața de fiecare zi. Lăsați textul să se așeze în inima voastră înainte de a ne întoarce la expunerea lui Maclaren, care deschide secțiunea practică a capitolului și îi urmărește implicațiile atât pentru înnoirea lăuntrică cât și pentru purtarea din afară.
Studiu
Maclaren începe prin a urmări importantul 'deci' care leagă jumătățile doctrinară și practică ale epistolei. În prima parte a acestei epistole Apostolul a clădit o masivă structură de doctrină, care a rezistat uzurii veacurilor și atacurilor vrăjmașilor și a fost căminul sufletelor evlavioase. El trece acum să vorbească despre practică și leagă cele două jumătăți ale epistolei sale într-un mod indisolubil prin acel 'deci' semnificativ, care nu privește doar înapoi la lucrul spus ultimul, ci la întreaga porțiune precedentă a epistolei. 'Ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă.' Viața creștină este legată inseparabil de credința creștină. Posibil ca greșeala înaintașilor noștri să fi fost aceea de a despărți prea mult credința de practică și de a presupune că o credință ortodoxă era suficientă, deși cred că măsura în care au presupus aceasta a fost foarte exagerată. Ispita zilei de azi este tocmai opusă. 'Conduita este trei sferturi din viață,' spune unul dintre învățătorii noștri. Da. Dar ce este cu al patrulea sfert care stă la temelia conduitei? Calea lui Pavel este calea dreaptă. Puneți largi și adânci temeliile faptelor lui Dumnezeu descoperite nouă și apoi zidiți pe acelea structura unei vieți nobile. Această generație tinde superficial să rupă practica de credință și astfel să caute struguri din spini și smochine din mărăcini. Gândirea greșită nu va duce la fapta dreaptă. 'Vă îndemn deci, fraților, să înfățișați trupurile voastre ca o jertfă vie.' Maclaren desfășoară apoi metafora jertfei care guvernează viața din afară. Trebuie observat că metafora jertfei străbate întreaga frază a textului meu. Cuvântul tradus 'a înfățișa' este o expresie tehnică pentru acțiunea preoțească de aducere a jertfei. Se face un contrast tacit între ritualul jertfei, familiar romanilor ca și evreilor, și adevărata jertfă și slujire creștină. În cea dintâi o mare parte din jertfe consta din animale care erau ucise. A noastră trebuie să fie 'o jertfă vie.' În cea dintâi, darul era adus Dumnezeirii și devenea proprietatea Ei. În slujirea creștină, darul trece în același fel din posesia închinătorului și este pus deoparte pentru folosul lui Dumnezeu, căci acesta este înțelesul propriu al cuvântului 'sfânt.' Jertfa din afară dădea un miros de bună mireasmă care, printr-o metaforă puternică, era declarat a fi plăcut în nările Dumnezeirii. În același fel, jertfa creștină este 'plăcută lui Dumnezeu.' Celelalte jertfe erau pur exterioare și nu primeau eficacitate din dispoziția închinătorului. Jertfa noastră, deși materialul aducerii este trupesc, este actul omului lăuntric și de aceea este numită 'rațională' mai degrabă decât 'rezonabilă,' cum are Versiunea noastră, sau, ca în alte părți ale Scripturii, 'duhovnicească.' Iar ultimul cuvânt al textului meu, 'slujire,' păstrează aluzia preoțească, deoarece nu înseamnă slujirea unui sclav sau a unui servitor domestic, ci aceea a unui preot. Maclaren identifică apoi motivul cuprinzător care susține întreaga îndemnare. 'Vă îndemn prin îndurările lui Dumnezeu.' Acest plural nu înseamnă că Apostolul își întinde privirea peste întregul câmp larg al binefacerii dumnezeiești, ci mai degrabă că el contemplă singura îndurare atotcuprinzătoare despre care a vorbit cu elocvență partea anterioară a epistolei sale, și anume darul lui Hristos, și o contemplă în multiplicitatea binecuvântărilor care decurg din ea. Îndurările lui Dumnezeu care mișcă un om să se dea pe sine însuși ca jertfă nu sunt binefacerile răspândite ale providenței Sale, ci dragostea concentrată care se află în persoana și lucrarea Fiului Său.
Considerați

Considerare

Maclaren încheie arătând cum singură dragostea constrângătoare a lui Hristos dă putere pentru predarea cerută. Nimic altceva, fraților, după cum v-a învățat propria voastră experiență și cum confirmă experiența lumii, nimic altceva nu va lega pe Behemot și nu-i va pune un cârlig în nas. În afara motivului constrângător al dragostei lui Hristos, toate funiile prudenței, ale conștiinței, ale avantajului, cu care oamenii încearcă să-și lege patimile nestăpânite și să pună cătușe cărnii stăruitoare, sunt ca lanțurile de pe încheieturile demonizatului: 'Și de multe ori fusese legat cu lanțuri, dar lanțurile se rupeau.' Dar lesa de mătase cu care frumoasa Una din poem își conduce leul, lesa de mătase a dragostei, va lega pe omul puternic și ne va da putere să ne stăpânim pe noi înșine. Dacă ne vom deschide inimile jertfei lui Hristos, vom putea să ne aducem pe noi înșine ca jertfe de mulțumire. Dacă vom lăsa dragostea Sa să stăpânească voințele și conștiințele noastre, El ne va da voințelor și conștiințelor noastre putere să stăpânească și să aducă trupul. Iar marea schimbare, potrivit căreia El va schimba într-o zi trupul umilinței noastre după asemănarea trupului slavei Sale, va începe în noi, dacă vom trăi sub influența motivului și a poruncii pe care acest Apostol le-a legat împreună în textul nostru și în celelalte mari cuvinte ale sale: 'Nu sunteți ai voștri; ați fost cumpărați cu un preț, de aceea proslăviți pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale Sale.'
Răspunde

Răspuns

Unde în rutinele mele zilnice mai tratez trupul meu ca fiind al meu mai degrabă decât ca o jertfă vie adusă lui Dumnezeu? Ce nouă convingere despre îndurările lui Dumnezeu în Hristos apasă Duhul astăzi asupra minții mele? Cum aș putea aduce în mod deliberat o activitate obișnuită sub influența înnoitoare a acestor adevăruri în această săptămână?
Roagă-te

Rugăciune

Tată milostiv, prin îndurările lui Dumnezeu descoperite în Hristos, Îți înfățișăm trupurile noastre ca jertfe vii, sfinte și plăcute Ție. Înnoiește-ne mințile prin Duhul Tău ca să fim transformați, nu conformați cu veacul acesta, și lasă ca dragostea lui Hristos să ne constrângă în fiecare facultate și activitate a vieților noastre, ca întreaga noastră închinare să Te glorifice doar pe Tine. Întărește-ne zilnic pentru conformitatea cu Isus până când Îl vom vedea față în față. Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →