Eterniseed › Curriculum › 1 Petru
1 Petru 1 — cu Ioan Calvin
Deschidere
Comentariul lui Ioan Calvin la 1 Petru capitolul 1 oferă o perspectivă atemporală asupra chemării credinciosului, a speranței și a perseverenței. În această lecție ascultăm cu atenție cum Calvin explică cuvintele de început ale apostolului, urmărind mântuirea de la sfatul veșnic al lui Dumnezeu până la efectele ei vii în viețile aleșilor. Atenția sa atentă atât la decretul ascuns cât și la rodul său vizibil ne ajută să ținem împreună alegerea și credința zilnică fără confuzie. Pe măsură ce urmăm expunerea sa suntem invitați să vedem cum harul se înmulțește și cum încercările servesc la dovedirea credinței autentice. Fie ca cuvintele lui Calvin să ne atragă mai adânc în speranța vie care ancorează fiecare creștin.
Citește
Citire
Luați câteva clipe liniștite pentru a citi integral 1 Petru capitolul 1. Observați cum Petru îi salută pe credincioșii risipiți întemeind identitatea lor în dragostea aleasă a lui Dumnezeu, lucrarea sfințitoare a Duhului și o moștenire păstrată în cer. Lăsați cuvintele să se așeze înainte de a ne întoarce la expunerea lui Calvin.
Studiu
Calvin începe prin a examina cuvântul 'ales' și legătura sa cu chemarea vizibilă.
Alesului sau celui ales. S-ar putea întreba cum s-ar putea afla aceasta, căci alegerea lui Dumnezeu este ascunsă și nu poate fi cunoscută fără revelația specială a Duhului; și după cum fiecare este sigur de propria alegere prin mărturia Duhului, tot așa nu poate ști nimic sigur despre alții. La aceasta răspund că nu trebuie să cercetăm cu curiozitate alegerea fraților noștri, ci dimpotrivă să privim chemarea lor, astfel încât toți cei admiși prin credință în biserică să fie socotiți aleși; căci Dumnezeu îi desparte astfel de lume, ceea ce este un semn al alegerii. Nu este o obiecție să spunem că mulți se îndepărtează, neavând decât aparența; căci este judecata dragostei și nu a credinței atunci când îi socotim aleși pe toți aceia în care apare semnul înfierii lui Dumnezeu. Și că el nu își ia alegerea din sfatul ascuns al lui Dumnezeu, ci o adună din efect, este evident din context; căci mai târziu o leagă de sfințirea Duhului. Atât cât au dovedit că au fost regenerați de Duhul lui Dumnezeu, atât i-a socotit el aleși ai lui Dumnezeu, căci Dumnezeu nu sfințește pe nimeni decât pe aceia pe care i-a ales mai înainte.Calvin arată apoi cum alegerea este recunoscută prin efectele ei mai degrabă decât prin sfatul ascuns singur.
Dar, după cum în alegerea noastră el atribuie primul loc favorii gratuite a lui Dumnezeu, tot așa ne-ar dori să o cunoaștem prin efecte, căci nu este nimic mai primejdios sau mai preposter decât să trecem cu vederea chemarea noastră și să căutăm certitudinea alegerii noastre în preștiința ascunsă a lui Dumnezeu, care este cel mai adânc labirint. De aceea, pentru a preîntâmpina acest pericol, Petru oferă cea mai bună îndreptare; căci deși în primul rând ne-ar dori să luăm în considerare sfatul lui Dumnezeu, a cărui cauză este numai în El însuși; totuși ne invită să observăm efectul, prin care el înfățișează și mărturisește alegerea noastră. Acest efect este sfințirea Duhului, chiar chemarea eficace, atunci când credința se adaugă la predicarea exterioară a evangheliei, credință care este născută prin lucrarea lăuntrică a Duhului.Despre expresiile 'ascultare' și 'stropirea sângelui', Calvin comentează direct.
Spre ascultare El adaugă două lucruri la sfințire și pare să înțeleagă prin ascultare noutatea vieții, iar prin stropirea sângelui lui Hristos iertarea păcatelor. Dar dacă acestea sunt părți sau efecte ale sfințirii, atunci sfințirea trebuie luată aici ceva diferit de ceea ce înseamnă când este folosită de Pavel, adică mai general. Dumnezeu ne sfințește atunci printr-o chemare eficace; și aceasta se face când suntem înnoiți spre ascultare de dreptatea Lui și când suntem stropiți de sângele lui Hristos și astfel suntem curățiți de păcatele noastre. Și pare să existe o aluzie implicită la vechiul rit de stropire folosit sub lege. Căci, după cum atunci nu era suficient ca victima să fie înjunghiată și sângele să fie vărsat, decât dacă poporul era stropit; tot așa acum sângele lui Hristos care a fost vărsat nu ne va folosi la nimic, decât dacă conștiințele noastre sunt prin el curățite. Trebuie înțeles aici un contrast, că, după cum odinioară sub lege stropirea sângelui era făcută de mâna preotului; tot așa acum Duhul Sfânt stropește sufletele noastre cu sângele lui Hristos pentru ispășirea păcatelor noastre.
Considerați
Considerare
Calvin adună firele într-o declarație concisă a întregii chestiuni.
Să enunțăm acum substanța întregului; și anume că mântuirea noastră curge din alegerea gratuită a lui Dumnezeu; dar că trebuie să fie constatată prin experiența credinței, deoarece El ne sfințește prin Duhul Său; și apoi că există două efecte sau scopuri ale chemării noastre, chiar înnoirea spre ascultare și spălarea prin sângele lui Hristos; și mai departe, că ambele sunt lucrarea Duhului Sfânt. [6] De aici concluzionăm că alegerea nu trebuie separată de chemare, nici dreptatea gratuită a credinței de noutatea vieții.Calvin aplică mai târziu același adevăr la siguranța prezentă a credinciosului.
Și, într-adevăr, vedem că sub Papalitate predomină o opinie diavolească, că trebuie să ne îndoim de perseverența noastră finală, deoarece nu suntem siguri dacă vom fi mâine în aceeași stare de har. Dar Petru nu ne-a lăsat astfel în suspans; căci el mărturisește că stăm prin puterea lui Dumnezeu, ca nicio îndoială izvorâtă din conștiința propriei noastre slăbiciuni să nu ne tulbure. Oricât de slabi am fi atunci, totuși mântuirea noastră nu este nesigură, deoarece este susținută de puterea lui Dumnezeu. Așadar, după cum suntem născuți prin credință, tot așa credința însăși primește stabilitatea ei de la puterea lui Dumnezeu. De aici este siguranța ei, nu numai pentru prezent, ci și pentru viitor.
Răspunde
Răspuns
Cum afectează faptul de a ști că alegerea voastră se sprijină numai pe preștiința lui Dumnezeu felul în care priviți propria credință astăzi? În ce domeniu al vieții aveți cea mai mare nevoie de amintirea că moștenirea voastră este păstrată de puterea lui Dumnezeu mai degrabă decât de strânsoarea voastră? Unde v-ar putea invita Duhul să lăsați încercările să dovedească mai degrabă decât să distrugă speranța voastră?
Roagă-te
Rugăciune
Tată Milostiv, ne odihnim în dragostea Ta aleasă, pe care ai descoperit-o prin lucrarea sfințitoare a Duhului și prin stropirea cu sângele lui Hristos. Păstrează-ne prin puterea Ta, prin credință, până la moștenirea păstrată în ceruri, și lasă ca fiecare încercare să rafineze, mai degrabă decât să distrugă, credința pe care ne-ai dăruit-o. Umple inimile noastre cu nădejdea vie a arătării Mântuitorului, ca să ne bucurăm de mila legământului Tău până în ziua aceea. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →