← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Luca

Luca 18 — cu Maclaren

Luca 18Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din clasicul Expositions of Holy Scripture al lui Alexander Maclaren. În tratarea sa atentă a capitolului 18 din Luca, Maclaren ghidează cititorii prin două pilde care luminează viața de rugăciune și postura adevăratei smerenii înaintea lui Dumnezeu. Expunerea sa dezvăluie cum credința persistentă întâlnește răbdarea divină și cum auto-dreptatea stă în contrast cu mila care justifică pe cel smerit. Pe măsură ce parcurgem aceste perspective, Duhul să trezească o foame proaspătă pentru comuniunea autentică cu Tatăl.
Citește

Citire

Luați un moment liniștit pentru a citi integral capitolul 18 din Luca. Ascultați strigătul persistent al văduvei, răspunsul reticent al judecătorului și contrastul izbitor dintre fariseu și vameș în templu. Lăsați cuvintele să se așeze în inima voastră înainte de a ne întoarce la expunerea lui Maclaren pentru o înțelegere mai profundă.
Studiu
Maclaren începe prin a compara această pildă cu cea anterioară din Luca 11. Asemănările și deosebirile dintre această pildă și cea din Luca 11:5 - Luca 11:8 sunt la fel de instructive. Ambele iau un personaj foarte neplăcut ca fiind deschis influenței rugăminții persistente; ambele subliniază puternic nedemnitatea și egoismul motivului pentru cedare. Ambele așteaptă ca ascultătorii să aibă suficient bun-simț pentru a lua prietenul adormit și judecătorul îngrijorat ca contraste, nu pilde, ale Aceluia către care se roagă creștinii. Dar judecătorul este un om mult mai rău decât proprietarul pâinilor, iar refuzul său de a face dreptate, pe care era datoria lui să o împartă, este o crimă; nevoia văduvei este mai mare decât a bărbatului, iar solilocviul cinic al judecătorului, în mărturisirea sa nerușinată că nu îi pasă nici de Dumnezeu, nici de om, și că este condus doar de grija pentru confort, atinge o adâncime profundă a egoismului. Cu cât era mai rău, cu atât mai accentuată este îndemnarea la perseverență. Dacă picurarea continuă a rugăminții văduvei putea roade o astfel de piatră, ceva asemănător putea roade orice. Da, și presupunând că judecătorul ar fi fost la fel de drept și plin de dragoste și dorință de a ajuta pe cât era acesta de opusurile lor; presupunând că în loc ca strigătul să fie o oboseală, ar fi fost o bucurie; presupunând, pe scurt, că, revenind la Luca 11:1 - Luca 11:54, 'chemăm pe El ca Tată care, fără respect de persoane, judecă': atunci 'venirea noastră continuă' nu va fi cu siguranță mai puțin eficace decât a ei. Maclaren explorează apoi experiența spirituală presupusă de pildă ca aparținând vieții creștine. Dar trebuie să observăm experiența spirituală presupusă de pildă ca aparținând vieții creștine. Acea figură părăsită a văduvei, cu toate sugestiile ei de neputință și asuprire, este imaginea lui Hristos despre Biserica Sa lăsată pe pământ fără El. Și deși, desigur, este o reprezentare foarte incompletă, este o prezentare adevărată a unei laturi și a unui aspect al vieții evlavioase pe pământ. 'În lume veți avea necaz', și cu cât slujitorii Lui sunt mai adevărați față de El și cu cât inimile lor sunt mai mult cu Hristos în Dumnezeu, cu atât vor simți mai mult că nu se potrivesc cu lumea și cu atât mai mult va fi instinctiv 'adversarul' lor. Dacă văduva nu simte dușmănia lumii, va fi în general pentru că nu este 'văduvă într-adevăr'. Maclaren se îndreaptă apoi către a doua pildă și adresarea ei către cei auto-drepți. Eticheta lui Luca pe această pildă ne spune că a fost rostită unui grup din chiar oamenii care erau personificați în ea de fariseu. Ne putem imagina fețele lor în timp ce ascultau și cât de mult l-ar fi iubit pe vorbitor! Cele două caracteristici ale lor sunt auto-dreptatea și deprecierea oricărui altuia, care este rezultatul natural al unei astfel de încrederi în sine. Auto-adulația era absolută, disprețul era atotcuprinzător, căci Versiunea Revizuită redă corect 'socotea pe toți ceilalți de nimic'. Asta poate suna exagerat, dar modul de a judeca caracteristicile morale este să le luăm în dezvoltarea lor deplină și să vedem ce duc ele atunci. Cele două imagini se accentuează reciproc. Una are nevoie de multe tușe pentru a scoate în evidență trăsăturile, cealaltă are nevoie doar de una. Auto-dreptatea ia multe forme, pocăința are o singură emoție de exprimat, un singur strigăt de rostit. Maclaren pictează apoi portretul simplu al vameșului în rugăciune. Puține cuvinte sunt necesare pentru a-l picta pe vameș; căci estimarea sa despre sine este simplă și una singură, iar ceea ce vrea de la Dumnezeu este un singur lucru și unul singur. Atitudinea sa își exprimă emoțiile, căci nu îndrăznește să se apropie de strălucitorul exemplu de respectabilitate și dreptate, nici să-și ridice ochii spre cer. Ca psalmistul pocăit, nelegiuirile sale l-au cuprins, astfel încât 'nu este în stare să privească în sus'. Conștiința ascuțită a păcatului, adevărata întristare pentru păcat, dorința stăruitoare de a scutura povara păcatului, încrederea smerită în mila iertătoare a lui Dumnezeu, toate sunt îngrămădite în scurta sa cerere. Săgeata astfel împănată merge drept la tron; rugăciunea fariseului nu poate ridica deasupra propriilor buze.
Considerați

Considerare

Maclaren încheie cu asigurarea unei răzbunări divine grabnice. Dar în opoziție cu acestea trebuie să punem asigurarea triumfătoare a lui Isus aici: 'El le va face dreptate grabnic'. Da, cea mai lungă întârziere poate fi totuși 'foarte devreme', căci ceasul cerului nu bate la aceeași rată ca micile noastre cronometre. Dumnezeu este 'Dumnezeul răbdării' și a așteptat milenii pentru stabilirea împărăției Sale pe pământ; 'aleșii Săi' pot învăța îndelunga-răbdare de la El și trebuie să ia la inimă vechea îndemnare: 'Dacă viziunea întârzie, așteaptă-o, căci va veni cu siguranță și nu va întârzia'. Da, întârzierile lui Dumnezeu nu sunt întârzieri, ci sunt spre folosul nostru ca să ne rugăm mereu și să nu leșinăm și să păstrăm aprinsă flacăra speranței sigure că Fiul omului vine și că în venirea Lui toți adversarii vor fi nimiciți, iar văduva, nu mai văduvă, ci mireasă, să intre la ospăț și să-și uite dușmanii, și 'zilele de jale ale ei să se sfârșească'. Maclaren aplică în final principiul justificării celui smerit. Isus nu își lasă ascultătorii să aplice 'pilda', ci îi conduce aplicarea acasă la ei, deoarece știa cât de ascuțită era nevoie de o lovitură pentru a străpunge platoșa triplă a auto-dreptății. Vameșul a fost 'justificat'; adică socotit drept. În judecata cerului, care este judecata adevărului, păcatul părăsit este păcat trecut. Fariseul și-a condensat disprețul în 'acest vameș'; Isus ia 'acesta' și îl transformă într-o distincție, când spune: 'acest om s-a coborât la casa lui justificat'. Condamnarea lui Dumnezeu a fariseului și acceptarea vameșului nu sunt o aberație anomală a dreptății divine, căci este o lege universală, care are exemplificări abundente, că cel ce se înalță pe sine este probabil să fie smerit, iar cel ce se smerește să fie înălțat. Viața de zi cu zi nu oferă întotdeauna exemple ale acesteia, dar în viața interioară și în ceea ce privește relațiile noastre cu Dumnezeu, acea lege este absolut și întotdeauna adevărată.
Răspunde

Răspuns

Unde în viața voastră simțiți nevoia de rugăciune persistentă mai degrabă decât răspunsuri rapide? Cum ar putea auto-dreptatea modela subtil modul în care priviți pe alții sau vă apropiați de Dumnezeu? Ce pas de încredere smerită puteți face astăzi în lumina exemplului vameșului?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne, învață-ne să ne rugăm cu perseverența văduvei și smerenia vameșului. Păzește inimile noastre de mulțumirea de sine a fariseului și deschide ochii noștri să vedem nevoia noastră constantă de mila Ta. Când răspunsurile par întârziate, întărește credința noastră să continuăm să venim la Tine. Lasă speranța revenirii lui Hristos să ne țină treji și rugători. Să părăsim prezența Ta justificați și înnoiți, gata să umblăm în dependență smerită. Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →