Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Psalmii 21-22 — Eterniseed (protestant evanghelic)
Deschidere
Psalmii 21 și 22 sosesc împreună ca o singură suflare de la Tatăl, ridicând mai întâi privirile noastre spre biruința pe care El o dă Unsului Său și apoi atrăgându-ne drept în valea unde acea biruință a fost câștigată. Aceste capitole se citesc ca o scrisoare personală scrisă fiecărui credincios care s-a întrebat vreodată cum puterea și suferința aparțin aceleiași povești. Aici Duhul ne arată pe împărat bucurându-se de puterea lui Dumnezeu, apoi aceeași voce strigând în întuneric, doar pentru a se ridica din nou în laudă care ajunge la marginile pământului. Firul care trece prin ambii psalmi este Isus Însuși, adevăratul Împărat a cărui biruință se sprijină pe cruce și a cărui bucurie devine a noastră. Pe măsură ce deschidem aceste pagini suntem invitați să lăsăm deoparte propriile noastre strădanii și pur și simplu să primim ceea ce Hristos cel înviat a asigurat deja.
Citește
Citire
Luați acești doi psalmi încet, poate cu voce tare, și observați cum tonul se mută de la mulțumire încrezătoare la tânguire crudă și apoi înapoi la laudă mondială. Urmăriți bucuria statornicită a împăratului în puterea lui Dumnezeu mai degrabă decât în a sa proprie, grija tandră pe care Domnul o arată Unsului Său și schimbarea bruscă din Psalmul 22 spre strigătul sfâșietor pe care Isus l-ar rosti mai târziu de pe cruce. Lăsați promisiunile eliberării și viziunea generațiilor viitoare care se închină să iasă în evidență împotriva suferinței prezente. Cereți Duhului să vă arate unde propria voastră poveste întâlnește atât biruința cât și valea descrisă aici.
Studiu
Psalmul 21 se deschide cu bucuria împăratului înrădăcinată în întregime în puterea și mântuirea Domnului. Bucuria nu este fabricată de succes ci primită ca un dar de la Cel care îl întâmpină pe împărat cu binecuvântări și așază o coroană pe capul său. Fiecare biruință este trasată înapoi la dragostea neclintită a lui Dumnezeu; împăratul se încrede și de aceea stă neclintit. Psalmul se întoarce apoi în afară, cerând lui Dumnezeu să termine ceea ce a început prin a se ocupa de fiecare vrăjmaș care mai rezistă domniei Sale. Aceasta nu este doar limbaj militar ci încrederea statornicită că Domnul își va împlini scopurile pentru poporul Său. Psalmul 22 urmează imediat cu aceeași voce acum în agonie, totuși suferința nu este niciodată separată de încrederea anterioară. Strigătul 'Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?' este întâmpinat de amintirea credincioșiei lui Dumnezeu în eliberările trecute și de declarația uimitoare că Domnul nu a disprețuit pe cel întristat. Din acel loc al aparentei părăsiri psalmul se mută la mărturie: cel care suferă va vesti numele lui Dumnezeu fraților și surorilor sale, iar lauda se va ridica în adunarea cea mare. Orizontul se lărgește până când toate familiile neamurilor își amintesc și se întorc la Domnul, pentru că împărăția Îi aparține Lui. În acești doi psalmi Duhul ne ține privirile pe Isus, care primește fiecare binecuvântare de la Tatăl, care intră în întunericul pe care noi nu l-am putea purta și care se ridică pentru a conduce lauda celor răscumpărați. Aplicația personală este imediată: orice luptă înfruntăm astăzi, suntem invitați să ne odihnim în aceeași putere pe care a cunoscut-o împăratul și să aducem strigătele noastre sincere aceluiași Mântuitor care nu a fost părăsit la sfârșit.
Considerați
Considerare
Acești psalmi se așază în povestea mai largă a Scripturii unde fiecare biruință împărătească arată înainte spre Fiul mai mare al lui David și fiecare strigăt de părăsire își găsește răspunsul în cruce și mormântul gol. Bucuria celebrată în Psalmul 21 răsună în cântările de biruință din Exod și anticipează triumful descris în Apocalipsă, în timp ce suferința din Psalmul 22 este preluată de Evanghelii ca propriile cuvinte ale lui Isus. Mișcarea de la tânguire la laudă oglindește tiparul văzut de-a lungul Psaltirii și în viețile credincioșilor de-a lungul generațiilor care au învățat că încrederea în puterea lui Dumnezeu nu îndepărtează suferința ci îi poartă prin ea. În moștenirea evanghelică această pereche de psalmi a servit întotdeauna pentru a ține crucea centrală: biruința pe care o celebrăm este biruința pe care Hristos a câștigat-o intrând în părăsirea noastră. Același Duh care a inspirat aceste cuvinte le aplică încă inimilor noastre, întorcând atenția noastră de la încrederea în sine spre lucrarea împlinită a lui Isus.
Răspunde
Răspuns
Unde în împrejurările voastre prezente sunteți tentați să găsiți putere în propriile eforturi mai degrabă decât în ale Domnului și cum ar putea odihna în biruința lui Hristos schimba felul în care înfruntați această zi? Când simțiți greutatea părăsirii sau a rugăciunii fără răspuns, cum ar arăta aducerea strigătului vostru sincer la Isus în timp ce încă vă țineți de amintirea credincioșiei Sale trecute? Cum poate lauda care se lărgește la sfârșitul Psalmului 22 să vă încurajeze să trăiți astăzi cu ochiul îndreptat spre generațiile care se vor închina încă din cauza a ceea ce a făcut Hristos?
Roagă-te
Rugăciune
Tată, mulțumim că ne lași să auzim bucuria împăratului și strigătul celui care suferă în aceeași suflare. Te lăudăm că fiecare binecuvântare de care avem nevoie a fost deja asigurată de Isus, care s-a încrezut în Tine deplin și care a intrat în întuneric pentru noi. Învață-ne să ne bucurăm de puterea Ta mai degrabă decât de a noastră și dă-ne curaj să aducem tânguirile noastre sincere aceluiași Mântuitor care a fost auzit. Fie ca lauda care umple adunarea cea mare să devină cântarea propriilor noastre inimi astăzi și fie ca generațiile viitoare să cunoască mântuirea Ta pentru că ne-am încrezut în Tine. Ține privirile noastre fixate pe Isus, în al cărui nume ne rugăm. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.