Eterniseed › Curriculum › Ioel
Ioel 1-2 — cu Brown
Deschidere
În spiritul expunerii atente, verset cu verset, care marchează tradiția protestantă evanghelică, ne întoarcem astăzi la Comentariul asupra întregii Biblii al lui Robert Jamieson, A.R. Fausset și David Brown. Tratarea lor a capitolelor 1-2 din Ioel urmărește mișcarea profetului de la ciuma literală la avertismentul profetic și în final la promisiunea evanghelică. Cu atenție reverentă față de text, acești savanți arată cum invazia lăcustelor devine prevestitorul unei judecăți mai mari și totuși și prilejul pentru pocăință și revărsarea Duhului. Lucrarea lor ne invită să auzim chemarea Scripturii de a ne smeri înaintea Domnului care și disciplinează și restaurează.
Citește
Citire
Să citim acum capitolele 1 și 2 din Ioel într-o singură ședință, permițând vocii urgente a profetului să răsune peste pustiirea pământului și promisiunea restaurării. Ascultați chemarea repetată la bocet, post și întoarcere la Domnul și remarcați cum imaginea lăcustelor lasă loc zilei mai mari a Domnului. Citiți încet, oprindu-vă unde textul apasă asupra conștiinței și cereți Duhului să pregătească inima pentru comentariul care urmează.
Studiu
Jamieson, Fausset și Brown deschid studiul cu introducerea capitolului.
Introducere. CAPITOLUL 1 :- . ASPECTUL PUSTIIT AL ȚĂRII PRIN CIUMA LĂCUSTELOR; POPORUL ESTE SFĂTUIT SĂ OFERE RUGĂCIUNI SOLEMNĂ ÎN TEMPLU; CĂCI ACEASTĂ CALAMITATE ESTE PREVESTIREA UNEI ALTE MAI GRELE.Ei desfășoară apoi descrierea în patru trepte a lăcustelor din versetul 4.
Versetul 4. 4. Acest verset enunță subiectul pe care îl dezvoltă mai apoi. Se înțeleg patru specii sau stadii ale lăcustelor, mai degrabă decât patru insecte diferite (compară :- ). Literal, (1) lăcusta care roade; (2) lăcusta care roiește; (3) lăcusta care linge; (4) lăcusta care mistuie; formând o culme spre felul cel mai distrugător. Ultima este adesea lungă de trei țoli, iar cele două antene, fiecare de un țol. Cele două picioare din spate dintre cele șase sunt mai mari decât restul, adaptându-le pentru sărit. Prima „specie” este cea a lăcustei abia ieșite din ou primăvara și fără aripi. A doua este când, la sfârșitul primăverii, încă în prima piele, lăcustele dau naștere unor pui fără picioare sau aripi. A treia, când după a treia năpârlire a pielii vechi, primesc aripi mici, care le permit să sară mai bine, dar nu să zboare. Fiind incapabile să plece până când aripile li se maturizează, devorează tot ce au înainte: iarbă, arbuști și scoarța copacilor: tradus „omizi aspre” (Ieremia 51:27). Al patrulea fel, lăcustele mature cu aripi (vezi despre Ieremia 51:27- : ). În Ioel 2:25 ele sunt enumerate în ordine inversă, unde se promite restaurarea pustiirilor pricinuite de ele. Evreii fac prima specie să se refere la Asiria și Babilon; a doua specie, la Medo-Persia; a treia, la Grecia-Macedonia și Antioh Epifanul; a patra, la Romani. Deși referința primară este la lăcuste literale, Duhul Sfânt a avut fără îndoială în vedere imperiile succesive care au asaltat Iudeea, fiecare mai rău decât predecesorul său, Roma fiind culmea.Trecând la capitolul 2, ei introduc judecata mai mare sub aceeași imagine.
Introducere. CAPITOLUL 2 :- . JUDECATA CE VINE CA MOTIV PENTRU POCĂINȚĂ. PROMISIUNEA BINECUVÂNTĂRILOR ÎN ZILELE DE PE URMĂ. O judecată mai înfricoșătoare decât cea a lăcustelor este prevestită, sub o imagine luată din calamitatea care acapara atunci națiunea îndurerată. De aceea îndeamnă la pocăință, asigurându-i pe iudei de mila lui Iehova dacă se vor pocăi. Promisiunea Duhului Sfânt în zilele de pe urmă sub Mesia și eliberarea tuturor credincioșilor în El.Ei apasă apoi chemarea la pocăință din versetul 12.
Versetul 12. 12. Cu asemenea judecăți amenințând pe iudei, Însuși Iehova îi îndeamnă la pocăință. și acum — Chiar acum, ceea ce nimeni n-ar fi putut spera sau crede posibil, Dumnezeu vă invită încă la nădejdea mântuirii. post... plâns... bocet — Păcatul lor fiind foarte grav cere o smerire extraordinară. Semnele exterioare ale pocăinței sunt menite să arate adâncimea durerii lor pentru păcat.
Considerați
Considerare
Despre promisiunea Duhului, ei ajung la concluzia cea mai grea.
Versetul 28. 28. după aceea — „în zilele de pe urmă” (Isaia 2:2) sub Mesia după invazie și eliberarea lui Israel de armata din nord. După ce a enunțat mai înainte binecuvântările exterioare, el ridică acum mințile lor la așteptarea binecuvântărilor spirituale extraordinare, care constituie adevărata restaurare a poporului lui Dumnezeu (Isaia 44:3). Împlinit în chip anticipat (Faptele Apostolilor 2:17) la Cincizecime; printre iudei și alegerea ulterioară a unui popor dintre neamuri; mai deplin în viitor la restaurarea lui Israel (Isaia 54:13; Ieremia 31:9; Ieremia 31:34; Ezechiel 39:29; Zaharia 12:10) și convertirea consecutivă a lumii întregi (Isaia 2:2; Isaia 11:9; Isaia 66:18-23; Mica 5:7; Romani 11:12; Romani 11:15).
Răspunde
Răspuns
1. Unde a folosit Domnul pierderea exterioară pentru a trezi inima ta la pocăință lăuntrică?
2. Cum modelează promisiunea Duhului din Ioel 2 nădejdea ta pentru Biserică astăzi?
3. În ce domeniu te cheamă Domnul să-ți rupi inima și nu doar hainele?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, Cel ce ai vestit poporului Tău prin prorocul Ioel ziua care vine, de întuneric și de judecată, dă-ne har să ne sfâșiem inimile în pocăință adevărată și să ne întoarcem la Tine cu post și plâns. Varsă-Ți Duhul peste noi, așa cum ai făgăduit, ca tineri și bătrâni deopotrivă să cunoască prezența și puterea Ta. Locuiește în mijlocul Bisericii Tale, păzește-o de rușine și fă ca neamurile să știe că Tu singur ești Dumnezeu. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →