← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 1 Corinteni

1 Corinteni 7 — Eterniseed (Epoca Reformei / Protestantism istoric)

1 Corinteni 7Eterniseed Original — Vocea Reformată22 min
Deschidere
Capitolul al șaptelea din Prima Epistolă către Corinteni se adresează bisericii din Corint cu privire la starea căsătoriei și a vieții de celibat sub ordonarea providenței divine. Pavel scrie unei congregații tulburate de întrebări care au apărut din circumstanțele lor proprii și din noțiuni greșite despre libertatea creștină. Apostolul nu tratează aceste chestiuni ca pe niște obiceiuri indiferente, ci ca pe niște chemări rânduite de Dumnezeu, fiecare purtând propriile sale îndatoriri și limite. În această porțiune a epistolei, suveranitatea lui Dumnezeu apare în distribuirea darurilor, păstrarea legăturilor legământului și direcția dată credincioșilor în mijlocul necazului prezent. Instrucțiunea rămâne măsurată, distingând ceea ce este permis de ceea ce este potrivit, și legând conștiința doar acolo unde Domnul a vorbit. Cei care citesc sunt chemați să considere cum același Domn care instituie căsătoria acordă și continență acolo unde Îi place Lui, și cum fiecare credincios trebuie să rămână în chemarea în care a fost chemat.
Citește

Citire

Pe măsură ce capitolul este citit, acordă atenție distincțiilor atente pe care Pavel le face între sfat și poruncă, între darul continenței și remediul căsătoriei, și între obligațiile care decurg din legăturile anterioare ale legământului. Observă cum apostolul revine în mod repetat la principiul că fiecare credincios ar trebui să rămână în starea în care Dumnezeu l-a așezat, fie circumcis sau necircumcis, rob sau liber. Notează instrucțiunile date cu privire la cei căsătoriți, la cei necăsătoriți și la cei despărțiți de soți necredincioși. Urmărește accentul recurent asupra păcii, purității și evitării distragerii de la lucrurile Domnului. Textul trece de la răspunsuri directe la întrebări specifice spre o regulă statornicită care guvernează toate aceste chestiuni sub mâna lui Dumnezeu.
Studiu
Argumentul capitolului se deschide cu recunoașterea că căsătoria servește ca remediu rânduit pentru cei care nu au darul continenței. Pavel afirmă că este bine pentru un om să rămână necăsătorit dacă posedă acel dar, totuși îndrumă imediat pe cei care nu îl posedă să se căsătorească mai degrabă decât să ardă. Această îndrumare se bazează pe orânduiala Creatorului că trupul nu este menit pentru desfrânare, ci pentru Domnul. Apostolul leagă deci pe soți și soții să își arate unul altuia bunăvoința cuvenită, subliniind că niciuna dintre părți nu deține autoritate asupra propriului trup. În acest fel, legământul căsătoriei este prezentat ca o obligație reciprocă stabilită de Dumnezeu, nu ca un aranjament omenesc care poate fi desființat după voie. Când apare întrebarea despărțirii, Pavel distinge între porunca Domnului și judecata sa proprie. Cei căsătoriți nu trebuie să se despartă unul de altul; dacă despărțirea are loc, ei trebuie să rămână necăsătoriți sau să se împace. Această regulă protejează legătura legământului recunoscând în același timp slăbiciunea omenească. Cu privire la căsătoriile mixte, apostolul oferă o distincție suplimentară: credinciosul nu trebuie să inițieze divorțul, totuși dacă soțul necredincios pleacă, credinciosul nu este sub robie. Principiul care guvernează rămâne pacea la care Dumnezeu și-a chemat poporul. Textul își lărgește apoi sfera spre doctrina chemării. Oricare ar fi condiția exterioară pe care un credincios o ocupa în momentul convertirii – circumcizie sau necircumcizie, robie sau libertate – acea condiție trebuie păstrată ca sfera în care Dumnezeu l-a așezat. Starea exterioară nu determină poziția spirituală; mai degrabă, credinciosul slujește lui Hristos în postul atribuit de providență. Această învățătură păzește atât de prezumție cât și de disperare, îndreptând conștiința spre Cel care rânduiește suveran sorții. Cu privire la fecioare și la chestiunea căsătoriei în vederea necazului prezent, Pavel oferă sfat mai degrabă decât poruncă. El judecă că este potrivit, date fiind necazurile vremii, ca cei necăsătoriți să rămână așa cum sunt, totuși nu interzice căsătoria. Preocuparea de bază este că persoana căsătorită trebuie să se îngrijească de lucrurile lumii într-un mod care poate împărți inima, în timp ce cel necăsătorit poate sluji Domnului fără distragere. Același principiu guvernează cazul văduvelor: ele sunt libere să se căsătorească, dar mai fericite dacă rămân așa cum sunt, cu condiția ca alegerea lor să fie în acord cu voia lui Dumnezeu. De-a lungul întregului text, apostolul menține că orice hotărâre trebuie luată în frica de Domnul și cu privire la darul pe care fiecare l-a primit.
Considerați

Considerare

Instrucțiunea dată în acest capitol stă în continuitate cu orânduiala creației consemnată în Geneza și cu învățătura apostolică găsită în Efeseni cu privire la Hristos și biserică. Același Domn care a declarat că nu este bine ca omul să fie singur distribuie și daruri după propria Sa plăcere, așa cum Pavel afirmă în altă parte în 1 Corinteni 12. Principiul de a rămâne în chemarea sa răsună tiparul văzut în viețile patriarhilor și în cuvântul profetic că fiecare om ar trebui să umble în calea pe care Domnul a rânduit-o. Mai târziu, interpreții reformați au citit deci capitolul ca pe o apărare atât împotriva subevaluării căsătoriei cât și împotriva impunerii celibatului ca o stare superioară. Textul nu oferă temei pentru ruperea legăturii căsătoriei din motive ușoare, nici nu permite credinciosului să neglijeze îndatoririle care aparțin stării sale particulare. În acest mod, capitolul contribuie la mărturia scripturală mai largă că Dumnezeu rându iește viețile poporului Său pentru sfințirea lor și pentru arătarea slavei Sale proprii.
Răspunde

Răspuns

În ce fel ordonarea prezentă a vieții tale reflectă chemarea în care Dumnezeu te-a așezat și cum L-ai putea sluji mai credincios în acel post? Există îndatoriri aparținând căsătoriei sau stării de celibat pe care le-ai tratat ca opționale mai degrabă decât ca obligații rânduite de Domn? Cum afectează doctrina suveranității divine în distribuirea darurilor felul în care privești atât propria ta condiție cât și condiția altor credincioși care se află într-o stare diferită?
Roagă-te

Rugăciune

Dumnezeule Atotputernic, care ai orânduit căsătoria pentru mângâierea omenirii și ai acordat continență cui Îi place Ție, dăruiește poporului Tău harul de a primi chemările lor felurite ca din mâna Ta. Păstrează legăturile pe care le-ai stabilit și nu îngădui copiilor Tăi să rupă ceea ce Tu ai unit. Dăruiește fiecărui credincios înțelepciunea de a discerne darul dat lui și puterea de a umbla în el fără distragere. Lasă pacea cu care ne-ai chemat să guverneze toate relațiile noastre, ca, fie căsătoriți sau necăsătoriți, să putem sluji Ție fără ofensă. Prin Iisus Hristos, Domnul nostru, care trăiește și domnește împreună cu Tine și cu Duhul Sfânt, un singur Dumnezeu, în veci. Amin.

Eterniseed Original — Vocea Reformată · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.