← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Iov

Iov 3-4 — cu Coke

Iov 3-4Comentariul lui Thomas Coke la Sfânta Biblie20 min
Deschidere
În spiritul devoțiunii metodiste timpurii ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Thomas Coke asupra Sfintei Scripturi. Ca asociat de încredere al lui Wesley și primul episcop metodist, Coke aduce atât grijă savantă cât și inimă pastorală caldă textului sacru. Tratarea sa a capitolelor trei și patru din Iov ne invită să stăm alături de un sfânt suferind, să auzim strigătul sincer de lamentare și să primim cuvântul cercetător care urmează. Fie ca același Duh care a călăuzit pana lui Coke să ne deschidă acum inimile pentru a primi atât mângâiere cât și convingere din aceste cuvinte străvechi.
Citește
Cu reverență să citim acum capitolele trei și patru din Iov. Lăsați cadența măsurată a poeziei să vă poarte în angoasa lui Iov și în răspunsul măsurat al prietenului său Elifaz. Citiți încet, oprindu-vă acolo unde greutatea durerii sau greutatea sfatului apasă cel mai mult, și rugați-L pe Domnul să facă lamentarea străveche și avertismentul străvechi cuvinte vii pentru sufletul vostru astăzi.
Studiu

Studiază

Coke începe prin a marca momentul în care lunga tăcere a lui Iov se sfârșește. Versetul 1. CAP. III. Iov detestă ziua nașterii sale; dorește să nu se fi născut niciodată și se plânge că lucrul de care se temea a venit peste el. Înainte de Hristos 1645. Iov 3:1. După aceasta Iov și-a deschis gura — Zilele de jale fiind acum încheiate și neapărând nicio nădejde de îndreptare a lui Iov, ci mai degrabă necazurile sale crescând, el izbucnește într-o aspră lamentare și dorește să nu fi existat niciodată sau ca moartea sa să fi urmat imediat nașterii; viața, sub o asemenea povară de nenorocire, părându-i-se cea mai mare nenorocire cu putință. Este potrivit să remarcăm că partea metrică a cărții începe la versetul al treilea al acestui capitol. Coke introduce apoi pe Elifaz și schimbarea în abordarea prietenilor. Versetul 1. CAP. IV. Elifaz îl mustră pe Iov, care, după ce i-a mângâiat pe alții în nenorocire, se descurajează el însuși. El afirmă că era un lucru nemaiauzit ca un om nevinovat să piară; dimpotrivă, că cei răi pier la suflarea lui Dumnezeu și sunt nimiciți pentru totdeauna. Înainte de Hristos 1645. Iov 4:1. Atunci Elifaz temanitul — Cei trei prieteni care veniseră să-l mângâie pe Iov, dezgustați, după cum se pare, de amărăciunea plângerii sale, își schimbă scopul și, în loc de mângâiere, varsă împotriva lui cele mai aspre mustrări. Cel mai vârstnic dintre acești trei mângâietori extraordinari îi condamnă nerăbdarea; dorește ca Iov să se adune; să nu se lase pradă lamentărilor fără rod, ci să pună în practică acele lecții pe care le-a recomandat adesea altora; Iov 4:3-6. Îi amintește de acea maximă (după cum credeau ei) infailibilă, că 'cei care seceră nenorocire trebuie să fi semănat nelegiuire;' o maximă pe care o confirmă prin propria sa experiență particulară și pe care o presupune acceptată de toată omenirea: și, în expunerea acestei maxime, introduce multe dintre împrejurările particulare ale nenorocirii lui Iov; dând de înțeles că el trebuie să fi fost un mare, deși ascuns asupritor, și că de aceea suflarea lui Dumnezeu l-a pârjolit deodată, Iov 4:7-11; și confirmă adevărul principiilor sale printr-o descoperire care, spune el, i-a fost făcută într-o viziune; Iov 4:12 până la sfârșit. Vezi Episcopul Lowth și Heath. Coke reflectă apoi asupra amestecului de fragilitate și credincioșie vizibil la Iov. Marile dureri îi curg pe buze; și, simțindu-și nenorocirea, Iov a blestemat ziua care a adus prima oară în viață o ființă nenorocită, sortită unei asemenea chinuitoare agonii. Aici a biruit stricăciunea; s-a poticnit, dar nu atât încât să cadă. În general, el rămâne încă admirația noastră; și îl vom vedea recăpătându-și resemnarea, păcatul său iertat, sufletul său restaurat și acuzația lui Satana împotriva lui ca ipocrit clar infirmată; și, deși înconjurat de slăbiciuni, în esență el este găsit credincios și drept și statornic în alipirea sa de Dumnezeu. Notă; Ziua nașterii noastre trebuie ținută cu umilință când ne aducem aminte de păcatul zămislirii noastre și de răul anilor noștri; dar nu trebuie niciodată blestemată, deoarece există o nădejde atât de binecuvântată pusă înaintea noastră, în acel Copil care ni s-a născut și prin care avem acum o perspectivă a slavei fără sfârșit. Coke încheie secțiunea consemnând mesajul solemn rostit în viziune. Notă; (1.) Deși arătările, în general, sunt rodul fricii și al nebuniei, totuși de ce ar fi de necrezut ca Dumnezeu să trimită uneori, în ocazii importante, mesaje din lumea duhurilor? (2.) Slăbiciunea firii noastre ne face să ne cutremurăm, iar conștiința vinovăției ne înspăimântă la gândul unei vizite din lumea nevăzută. (3.) Când Dumnezeu urmează să vorbească, tăcerea și atenția se cuvin sufletelor noastre plecate înaintea Lui. 3. Mesajul este greu și important: va fi oare omul muritor, păcătos și de aceea slab și fragil, mai drept decât Dumnezeu, sau mai degrabă drept înaintea lui Dumnezeu, va pretinde că afectează nevinovăția sau va sta la bara Lui ca drept?
Considerați

Cugetă

Coke apasă întrebarea cercetătoare care reduce la tăcere orice pretenție de dreptate omenească. Notă; (1.) Deși arătările, în general, sunt rodul fricii și al nebuniei, totuși de ce ar fi de necrezut ca Dumnezeu să trimită uneori, în ocazii importante, mesaje din lumea duhurilor? (2.) Slăbiciunea firii noastre ne face să ne cutremurăm, iar conștiința vinovăției ne înspăimântă la gândul unei vizite din lumea nevăzută. (3.) Când Dumnezeu urmează să vorbească, tăcerea și atenția se cuvin sufletelor noastre plecate înaintea Lui. 3. Mesajul este greu și important: va fi oare omul muritor, păcătos și de aceea slab și fragil, mai drept decât Dumnezeu, sau mai degrabă drept înaintea lui Dumnezeu, va pretinde că afectează nevinovăția sau va sta la bara Lui ca drept? Coke trage în cele din urmă cuvântul mângâietor pentru sufletul sfânt încă înconjurat de necaz. Este o mângâiere pentru sufletul sfânt care locuiește în această lume dezordonată, tulburat de comuniunea cu cei răi, că totuși o clipă și ei vor înceta pentru totdeauna să mai tulbure.
Răspunde
1. În împrejurările mele actuale unde sunt ispitit să blestem ziua mai degrabă decât să mă încred în Domnul care îmi numără zilele? 2. Cum ar putea amintirea sfaturilor pe care le-am dat altora să îmi testeze acum sinceritatea propriei mele umblări cu Dumnezeu? 3. În ce feluri cuvântul viziunii, că omul muritor nu poate fi drept înaintea lui Dumnezeu, mă conduce la o umilință mai adâncă și la o nădejde mai fermă numai în Hristos?
Roagă-te
Părinte milostiv, îți mulțumim pentru mărturia cinstită a durerii lui Iov și pentru comentariul credincios al slujitorului Tău Thomas Coke. Ferește-ne de păcatul deznădejdii în timp ce recunoaștem totuși fragilitatea firii noastre. Dă ca lumina cercetătoare a Cuvântului Tău să descopere orice încredere ascunsă în propria noastră dreptate și să ne îndrepte cu totul spre mila lui Hristos. Mângâie pe orice pelerin obosit cu făgăduința odihnei de dincolo de mormânt și întărește-ne să purtăm necazul de acum cu răbdare până când credința va face loc vederii. Prin Iisus Hristos Domnul nostru. Amin.

Comentariul lui Thomas Coke la Sfânta Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →